1,757 matches
-
care nu se pătează, de la Liberty, și cartea Cum să fii o gospodină desăvârșită (deloc la mișto). De la Richard primesc: 1. Lenjerie intimă Agent Provocateur - sutien roșu de satin cu buline negre și jumătate de cupă deasupra căreia sfârcurile se ițesc precum coifurile războinicilor medievali deasupra parapetelor. Plus un dispozitiv jartiere-slip care pare garnisit cu plasă pescărească. 2. Carnet de membru al National Trust 1. Ambele cadouri fac parte din ceea ce eu numesc categoria de cadouri „mi-aș dori să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și scuturat de un fior de frică și responsabilitate spuse: Nu-ți fie frică! Tăticul tău este cu tine și nu mișcă nimeni decât Cleopatra, ia uită-te la ea ce frumoasă este, vezi? Va scotea capul mai mult, se ițea pe lângă Victor și zărind coada și picioarele suple și musculoase ale Cleopatrei, băiețelul cu un smoc de fân pe cap se mai liniștea, dar când au ajuns În șesul ce se Întindea până la Șușmeaua Pușcașului, Va a observat, cu frică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
firea și luptându-se cu apele și au umplut curtea cu lemne aduse de puhoaiele Învolburate ale marelui râu capricios, casa-mare va fi dărâmată și În locul ei va fi grădină de legume și zarzavaturi și o altă noutate importantă se ițea cu ochi mari și șăgalnici la el! Un cap mare, cu ochi imenși și acoperit cu un păr aspru și castaniu, tuns scurt, o rochițică scurtă cu flori mici (cu care o „gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plescăitul echipei de Înot fluture. În căutarea unei țigări, cel mai bun antidot la atîta sănătate și dinamism, mi-am ridicat haina de pe birou și am scotocit-o prin buzunare. Caseta pe care o luasem din dormitorul Annei Hollinger se ițea din buzunarul interior. M-am sculat de pe fotoliu, am dat drumul la televizor și am băgat caseta În aparatul video. Dacă se Înregistrase pe bandă un program transmis În direct prin satelit În timp ce Anne ședea În baie cu acul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de acte și scoseseră desenele pline pe margini de linii și cifre. Unul le spunea, ei, lui Stere și dogarului, care era de față: - Aici o să fie prăvălia, aici odăile, magaziile, privata, gardu!... Îi plăcuseră hârtiile foșnitoare. Bărbatul o întrebase: - Iți place? Asta o să fie casa noastră. Ce credeai? Ea își aruncase privirea peste liniile încîlcite și vorbele lui Stere o făcuseră să roșească de mulțumire. Antreprenorii socoteau cu voce tare: . - Adaugă cuiele, tabla, dușumeaua, fierul... Roșioară se apropiase și o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
y - Pari cam speriată, adăugase studentul. - Nu. Eu nu mă sperii ușor. Ce știi dumneata? Se dăduse jos de pe scaun și chiriașul venise lângă ea, privind-o serios, cu o cută pe frunte. - Câți ani ai? - Da de ce-ntrebi? se ițise copila spre el, scuturuidu-și părul. Procopie tăcu o clipă, descumpănit. - Întreb și eu, așa... - Oi fi curios, să nu-ți fie de deochi... Râseră amândoi. - Tot nu mi-ai spus. - Dumneata câți îmi dai? Își așezase mâinile la spate și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
impresie. Dar orice chestie făcută de cinșpe ori și atârnată de tavan dă bine; acvarii cu peștișori aurii, bucățele de fiare, chiar și pahare de cocktail - de ce naiba te uiți așa lung la mine? Ochii bulbucați ai lui Sally se ițeau printre fermoare de parcă ar fi fost regele hidrocefal din Hanovra. În colțul de creier care nu-mi era ocupat de mizeria crizei mele artistice mă întrebam cum de-și trăgea fermoarul peste ochi fără să-și prindă genele alea lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la pas; Moth, tipa roșcată, o luă la fugă, cu un „Și eu!“ puțin întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă nici un semn. Zânele se uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din piatră a școlii, lângă cea veche din lemn; și În timp ce treceam În viteză cu mașina, cățelușul negru cu dinți foarte albi care a țâșnit dintre căsuțe cu un elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tei din spatele brazdelor Încă negre, virgine, ale moșiei. Îi văd limpede pe cei trei tineri (aveau la un loc câți ani am eu acum) urmându-și gazda și două persoane necunoscute, În parc. În perioada aceea, mici violete boțite se ițeau prin covorul de frunze uscate din anul precedent și păpădiile tremurătoare abia Își scoseseră capetele portocalii. Preț de o clipă poate că soarta a oscilat Între două alternative: să Împiedice un eroic rebel să se Îndrepte spre spânzurătoare sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și cheile garsonierei mele. Bătrânul de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str. Academiei cu Bulevardul, vaca a prins să se balege. Era unghiul de unde vedeam intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajunseră pînă la el, cît se poate de clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de stânga, cei care nu aplaudau de la ferestre nu o făceau pentru că ieșiseră pe stradă, așa cum se poate demonstra cu ușurință, pe aceasta pe care ne aflăm, datorită unui drapel care din când în când, ca și cum ar lua pulsul, se ițește pe deasupra abundentului râu de capete. Nimeni nu s-a dus la serviciu. Ziarele s-au epuizat la chioșcuri, toate aveau pe prima pagina perorația președintelui, pe lângă o fotografie făcută în timpul citirii acesteia, probabil, judecând după expresia îndurerată a chipului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zici că a fost o inflamare accidentală de „psihologia maselor”. M-am resemnat prin urmare, zicîndu-mi în sinea mea că, uneori, prostia bate antropologia... Noroc că, în timp ce mă uitam siderat la scene de Fellini suburban, din marea tăvăleală s-a ițit un domn transpirat, care și-a aranjat puțin hainele și a strigat în fața camerei : „Nu e organizare, dom’le, ăștia ar trebui dați în judecată !”. Iată deci că a venit și explicația : magazinele sînt de vină, pentru că nu au organizat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la șerban, băiat de asfalt, care, după ce nu ne mai văzuserăm ani la rînd, ne-a chemat o dată să ne arate cum i-a înflorit nu știu ce copăcel. Era atît de încîntat și se uita cu atîta duioșie la niște frunze ițite pe o tulpină anemică, încît nu am îndrăznit să-l mai ironizez, așa cum avusesem prima pornire cînd ne-am văzut. Acum mă plimbam și eu cu furtunul în mînă, agale, căci presiunea era foarte scăzută și trebuia să zăbovesc îndelung
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nopțile senine, când stelele lucesc. Iubito, după plecare nu ai rămas un simplu vis Și vreau să știi că unde mergi prin paradis Tu calci pe lacrimile mele, chiar de nu le vezi Când umbli singură prin parcuri și livezi. Iți voi păstra credință pe vecie Căci este cea mai sfântă măreție, Iar când voi fi îngropat sub glie Mereu tu să-mi aduci câte-un buchet de iasomie.
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput să râdă, au repetat operația la fiecare cireașă, și când apărea un viermișor, ea spunea Pfui! și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-și pot ameliora prea ușor caracterul. Ne invadează "intelectualii" de tip obor. Presa exploatează în scopuri comerciale toate miasmele purulente ale vieții. In coșul zilnic, agitat mereu de politicieni, nimeni nu s-a gândit să strecoare și o carte. Mama iți iartă greșelile, unele soacre iți insultă și meritele. Medicii i-au dat două luni de viață. Și el, nesimțitul trăiește și acum. Pentru mulți dintre noi, viața nu este decât o sordidă sală de așteptare. In numai câteva generații, europenii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
caracterul. Ne invadează "intelectualii" de tip obor. Presa exploatează în scopuri comerciale toate miasmele purulente ale vieții. In coșul zilnic, agitat mereu de politicieni, nimeni nu s-a gândit să strecoare și o carte. Mama iți iartă greșelile, unele soacre iți insultă și meritele. Medicii i-au dat două luni de viață. Și el, nesimțitul trăiește și acum. Pentru mulți dintre noi, viața nu este decât o sordidă sală de așteptare. In numai câteva generații, europenii au ajuns de la muzica sferelor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi citit pe ea o cronică.. Regimentul nostru, continuă el, ocupase poziție avansată în fața Griviței; asta... era o fortăreață pe partea dreaptă a Plevnei, cea mai întărită. Stăteam, cât era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea gata. Trecuse demult de amiază, soarele cobora spre asfințit. Pe la toacă, de undeva dintr-un sat din apropiere, veni un dangăt de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să se cațere, fără să-și mai facă de-acum griji, căci oricum avea destule - dacă pune sau nu piciorul pe un cuib de scorpioni. La vreo trei sute de metri în stânga lui găsi locul potrivit pentru urcuș și, când își iți capul spre imensitatea erg-ului și o ușoară adiere de vânt îi atinse fața, se prăbuși pe nisip, epuizat, binecuvântându-l pe Creator că-i îngăduise să scape din capcana de sare, deși avusese un moment în care fusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
odihnă, iar luni, în fapt de zi, voi pleca, ca de atâtea ori, spre mănăstirea din poiană... În zori, cu rucsacul în spate, toiagul în mână și sufletul ușor, am pornit la drum. Soarele îmi zâmbește încurajator cu toate razele ițite deasupra dealurilor din zare. Îi adresez un “bun venit” ca oricărui prieten. Răspunsul lui nu s-a lăsat așteptat. Lumina a devenit mai intensă, iar atmosfera a început să se încălzească. “Ia-o dămol, amice, că calea - iertată să-mi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]