14,500 matches
-
Agitație mare în Agrigento, Italia. Localnicii susțin că o icoană a Fecioarei Maria cu Pruncul a început să plângă cu lacrimi de sânge. Oamenii au luat imediat cu asalt casa unde se află icoana, însă episcopul din regiune a cerut ca poliția să intervină imediat și să păzească pictura, potrivit
O icoană plânge cu lacrimi de sânge în Italia. Vezi FOTO () [Corola-journal/Journalistic/59704_a_61029]
-
Agitație mare în Agrigento, Italia. Localnicii susțin că o icoană a Fecioarei Maria cu Pruncul a început să plângă cu lacrimi de sânge. Oamenii au luat imediat cu asalt casa unde se află icoana, însă episcopul din regiune a cerut ca poliția să intervină imediat și să păzească pictura, potrivit . Prelatul a mers să vadă presupusa minune și a cerut de urgență analize de laborator asupra lichidului colorat care se afla într-adevăr pe
O icoană plânge cu lacrimi de sânge în Italia. Vezi FOTO () [Corola-journal/Journalistic/59704_a_61029]
-
pâine. Tot el a reconstruit turnul Prea Sfintei Fecioare și a acoperit biserică cea mare cu plumb. În Viață Sfanțului Nifon ni se mai spune că Neagoe Basarab a dăruit Mănăstirii Vatoped un măr de aur cu pietre prețioase, pentru icoana Maicii Domnului Vimatarissa, care însă nu s-a mai păstrat până în zilele noastre. Alexandru Lapusneanul, Ieremia Movila și Vasile Lupu au ajutat și ei cu mari danii și moșii. Este precizat că Sfântă și MareaManastire Vatoped a avut nu mai
Stareţul Mănăstirii Vatoped de pe Muntele Athos, arestat pentru afaceri imobiliare () [Corola-journal/Journalistic/58957_a_60282]
-
insulta amorul propriu. De aceea, totul e s-o îmbrobodești fără a-i lăsa impresia că ai păcălit-o. Aceasta e regula unei competiții ai cărei vectori se află cel mai adesea în adînc, la suprafață neieșind decît fîlfîirile de icoane publice: libertate, Dumnezeu, egalitate, democrație, drepturile omului, patrie, omenire, pace etc. În ascuns, avem de-a face cu un război civil în care fiecare tabără caută să-și extindă jurisdicția manipulatoare. „Spălarea creierului are ca țel schimbarea comportamentului, dar comportamentul
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
a fost un exercițiu mai mult decît provocator. Imaginile din spectacolul lui Liviu Ciulei Azilul de noapte de la „Bulandra" sînt, încă, cele mai pline de sens teatral, de viață marginală și aleatorie. Punerea în pagină, amplasarea pe scena de la Grădina Icoanei, visceralitatea unei existențe puse sub semnul hazardului, simplitatea desenului scenografic sînt cîteva dintre lucrurile care îi urmăresc pe cei ce au văzut acest spectacol, care au văzut mari actori în roluri-creație, de neuitat. Mă plimb printre machete, desene, citesc rîndurile
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
Etosul românesc. În ultimii ani se plasează în frunte Ion Pillat, poet plin de vechi amintiri boierești, un cântăreț subtil penetrant al trecutului aristocratic. Adrian Maniu creează într-un format poetic primitiv, rafinat. Are în el ceva din frumusețea vechilor icoane românești. Și ceva din naivitatea lor. Primitivismul acesta vine nu o dată dintr-o inspirație populară, plină de-o prospețime extremă. În acest loc trebuie amintit și Ion Vinea, al cărui elev, Tristan Tzara este creatorul român al dadaismului Și, la
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
Civilisations et lois historiques, Essai d' etude comparée des civilisations - Neagu Djuvara înfățișează boieria unui spirit rafinat și viu. L.T: Domnule Neagu Djuvara, suntem în livingul casei în care locuiți, unde am zărit, de cum am intrat, o colecție de icoane ardelenești, pe sticlă, iar dincolo de fereastra camerei, o colonadă care m-a făcut să mă gândesc mai degrabă la cultura Apusului. Se plasează această casă, prin construcția ei, între Orient și Occident? Obiectele care vă înconjoară au o istorie, o
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
nu depășesc interesul documentar. In schimb, ceva mai interesantă devine ambiția lui Delavrancea de a introduce în proza românească vibrația marelui oraș, a Bucureștiului; Parisul, orașul tentacular, arunca astfel o primă umbră peste România, umbră datorată tot naturalismului. Mahalaua Grădinii Icoanei în Iancu Moroi, centrul capitalei sufocat de o vară caniculară în Paraziții, străzile parcurse de Iorgu Cosmin de la grădina de vară, unde se cîntau romanțe de Cavadia, pînă acasă (pe Calea Victoriei, pe lîngă Biserica Crețulescu, pe Academiei), discuțiile balzaciene între
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
mistere. Insă, adăpostită în blânda Florență și sub pana lui Alecsandri, capătă nuanțe de pastel. Buchetiera de la Florența, debutul lui din Dacia literară, din 1840, este, pot spune, forțarea unei minuni. Totul o pregătește, deși totul o refuză: bisericile orașului, icoanele, artele o nutresc, pe de-o parte, conjuncturile familiale, să le zicem așa, o ruinează. Nu celor din urmă le dă credit Alecsandri, când scrie, în trei părți, povestea lui V***, tanăr orfan ajuns pictor, apoi, dintr-o intâmplare, spectator
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
încep o cursă cu obstacole unul spre celălalt. Cu lovituri de teatru, răsturnări de situație, împrumutând totul din artele în care cei doi trăiesc -întâlnirea e mediată nu de o carte, precum scena clasică a adulterului dantesc, ci de o icoană, costumul de buchetieră în care V*** o revede pe Cecilia e de închiriat, decorul, inclusiv grăbitele schimbări ce rezolvă situații pentru a căror lămurire în viață pot trece ani, e al spectacolului, nu al realității. Confidentul-narator, în trecere prin Florența
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
pentru minunile ei, pentru duhul ocrotitor care face jocurile și-n viețile celor mai năpăstuiți dintre muritori. Ce face V*** ca să merite această răsturnare de destin? Pesemne că trecerea de la o viață contemplativă, de indrăgostit fără speranță care plânge la icoana, portretul cu cheie al femeii iubite, Galateea lui, la asumarea iubirii, prin uciderea, pe o străduță a vechii Florențe, a acelui asupritor nenumit, tiranul tinereții Ceciliei, e cea care-l califică pentru fericire. Gestul lui de curaj și de nesăbuință
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
Garda imperială, Ceasornicul bunicii): „mă strecor cu gîndul înăuntru, urc scările, trec ușurel prin ganguri și intru în odaia unde am copilărit. Cu puterea amintirii așez lucrurile la loc, covoarele vechi cu flori șterse, iconostasul în firida din părete, rînduiesc icoanele îmbrăcate în argint, aprind candela, apoi, făcîndu-mă copil, îngenunchi o clipă. Mă ridic în urmă și trec în altă odaie. Aci un sentiment de adîncă evlavie mă cuprinde. Parcă revăd portretele vechi pe fondul lor de umbră, e noapte după
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
a îngăduit reabilitarea socială, dar o reabilitare al cărei preț intelectual se simte aici, în cele 200 de pagini dedicate României moderne. În totul, un volum impresionant sub unghi documentar, a cărui principală însușire este că îți trezește în suflet icoana unui oraș de savoare levantină, o savoare amintind de vorba lui Alexandru Paleologu din volumul Bunul-simț ca paradox: „Orașul acesta pe care îl blestemăm la tot pasul, dar de a cărui inexplicabilă seducție nu ne putem în ruptul capului dezlipi
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
-l privește cu mefiență și detașare, ca pe o abatere de la adevărata chemare. Probabil că așa i-a fost hărăzit acestei praștii miezoase: să folosească pictura ca pretext de etalare a unei rare virtuozități narative, de vreme ce aici, în tratatul despre icoană, avem prilejul de a vedea un spectacol de cultură teologică înfățișat într-o limbă vie și imprevizibilă. Privit mai îndeaproape, farmecul autorului vine din accentul de poantă pe care îl dă cuvintelor, poanta fiind aici nu gluma frivolă cu rost
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile, într-un cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea propozițiilor. Scriind despre icoane, autorul e un propovăduitor tăios al ideilor ortodoxe, arătînd patimă retorică și angajare spirituală. De aceea, chiar și atunci cînd e silit să adopte tonul auster al dogmelor, pictorul este un propovăduitor tenace, un misionar în ochii căruia o teorie
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
teorie are sens numai dacă e însoțită de mărturisirea credinței din care s-a ivit. Revoltat de „credința analfabetă și amnezică" care face ca bisericile noastre să fie, în majoritate, „agramate iconic", autorul își asumă rolul de îndrumător în teologia icoanei, călăuzindu-și cititorii, pas cu pas, de-a lungul unei inițieri în care amănunțimea catehetică este ilustrată fie direct, prin reproduceri, fotografii și crochiuri, fie indirect, prin comentarii, descrieri și interpretări. Cele 32 de studii iconologice au o vădită valoare
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
fie direct, prin reproduceri, fotografii și crochiuri, fie indirect, prin comentarii, descrieri și interpretări. Cele 32 de studii iconologice au o vădită valoare instructivă, la capătul lor cititorul putînd spune că a învățat, măcar în literă, procedeul cuvenit privirii unei icoane, că așadar și-a educat privirea destul de bine ca, pus în fața unei teme biblice - Buna Vestire, Invierea, Răstignirea, Coborîrea de pe cruce, Intrarea în Ierusalim sau Adormirea Maicii Domnului etc. -, să știe ce anume are de văzut. Potrivit autorului, o icoană
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
icoane, că așadar și-a educat privirea destul de bine ca, pus în fața unei teme biblice - Buna Vestire, Invierea, Răstignirea, Coborîrea de pe cruce, Intrarea în Ierusalim sau Adormirea Maicii Domnului etc. -, să știe ce anume are de văzut. Potrivit autorului, o icoană este orice altceva, dar nu un tablou religios, ceea ce înseamnă că, privind-o, nu avem de gustat o creație artistică, adică un obiect frumos pe care ar trebui să-l savurăm sub chipul delectării, ci avem de trăit o prezență
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
adică un obiect frumos pe care ar trebui să-l savurăm sub chipul delectării, ci avem de trăit o prezență divină care ne este sugerată printr-un efect de asemănare. De aceea, ultimul lucru care trebuie să ne preocupe în fața icoanei este relația subiect-obiect, accentul căzînd pe relația subiect-subiect, primul subiect fiind credinciosul, al doilea ființa divină care răzbate în icoană. Dintre cele două subiecte, întîietate are cel de-al doilea, caz în care sarcina credinciosului nu este să se simtă
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
divină care ne este sugerată printr-un efect de asemănare. De aceea, ultimul lucru care trebuie să ne preocupe în fața icoanei este relația subiect-obiect, accentul căzînd pe relația subiect-subiect, primul subiect fiind credinciosul, al doilea ființa divină care răzbate în icoană. Dintre cele două subiecte, întîietate are cel de-al doilea, caz în care sarcina credinciosului nu este să se simtă pe sine prin intermediul icoanei, ci să simtă divinul care coboară în ea grație efectului de asemănare. Cuvîntul-cheie este cel de
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
accentul căzînd pe relația subiect-subiect, primul subiect fiind credinciosul, al doilea ființa divină care răzbate în icoană. Dintre cele două subiecte, întîietate are cel de-al doilea, caz în care sarcina credinciosului nu este să se simtă pe sine prin intermediul icoanei, ci să simtă divinul care coboară în ea grație efectului de asemănare. Cuvîntul-cheie este cel de asemănare. Icoana surprinde prototipul celui după a cărui asemănare a fost creat omul, dar cum prototipul nu poate fi înfățișat întocmai, el trebuie sugerat
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
cele două subiecte, întîietate are cel de-al doilea, caz în care sarcina credinciosului nu este să se simtă pe sine prin intermediul icoanei, ci să simtă divinul care coboară în ea grație efectului de asemănare. Cuvîntul-cheie este cel de asemănare. Icoana surprinde prototipul celui după a cărui asemănare a fost creat omul, dar cum prototipul nu poate fi înfățișat întocmai, el trebuie sugerat prin similitudine. Prin urmare, valoarea unei icoane nu stă în formele sau culorile pe care le redă, ci
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
în ea grație efectului de asemănare. Cuvîntul-cheie este cel de asemănare. Icoana surprinde prototipul celui după a cărui asemănare a fost creat omul, dar cum prototipul nu poate fi înfățișat întocmai, el trebuie sugerat prin similitudine. Prin urmare, valoarea unei icoane nu stă în formele sau culorile pe care le redă, ci în asemănările pe care le insinuează. In schimb, fără presupunerea unui „dincolo" spre care se deschide, icoana rămîne o simplă bucată de lemn, pe care, vorba părintelui Gherman, patriarhul
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
fi înfățișat întocmai, el trebuie sugerat prin similitudine. Prin urmare, valoarea unei icoane nu stă în formele sau culorile pe care le redă, ci în asemănările pe care le insinuează. In schimb, fără presupunerea unui „dincolo" spre care se deschide, icoana rămîne o simplă bucată de lemn, pe care, vorba părintelui Gherman, patriarhul Constantinopolului, „după ploaie poți tăia ceapa". O icoană nu se judecă estetic, ci se simte în chip înțelegător. Din acest motiv, o icoană nu poate să fie o
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
care le redă, ci în asemănările pe care le insinuează. In schimb, fără presupunerea unui „dincolo" spre care se deschide, icoana rămîne o simplă bucată de lemn, pe care, vorba părintelui Gherman, patriarhul Constantinopolului, „după ploaie poți tăia ceapa". O icoană nu se judecă estetic, ci se simte în chip înțelegător. Din acest motiv, o icoană nu poate să fie o exponată de muzeu, expozițiile de icoane fiind forme crase de incultură teologică. O icoană nu e o plăsmuire, ci o
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]