1,864 matches
-
este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem fi doar „stăpânii propriei noastre firi”, adică consecvenți și lucizi de propria noastră structură temperamentală și ideatică, urmând sfatul vechi al vicleanului și curteanului Înțelept care a fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la „prietenie” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cazul de care ne ocupăm, socialismul aplicat, real, are expresia, dacă nu forma, unuia dintre marile și vechile idealuri ale omului - omul visător, utopic, se’nțelege, și nu cel care se „mulțumește” cu ce a găsit pe masa comunitară și ideatică atunci când s-a născut. Or, dacă ne aflăm Într-o perioadă de „trecere”, de criză, cum se spune - și România, cea mai puțin pregătită pentru această benefică „surpare socială”, o trăiește cel mai dramatic, mai convulsiv! -, atunci Înseamnă că mentalitățile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a acestui pronume „lor”, dar, o spun cu toată fermitatea și candoarea, nu toate formele de existență se potrivesc oricui. Eu am ales-o de la Început pe aceasta, ne-adaptarea sau, episodic, falsa-adaptare, caracterul, temperamentul și tipul meu de reflexe ideatice și umorale se potrivesc acestui „război etern, cu toată lumea”! Pentru a ilustra cu amuzament această „poziție”, eu dau uneori, În colocviile pe care le am cu unii tineri care mai au răbdarea sau curiozitatea să stea la un taifas cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care scriem În limba În care ne-am născut: adică de capacitatea noastră, a condeierilor români, clasici, moderni sau contemporani, de a crea valori cu adevărat universale capabile nu numai de a „reflecta” sau „picta” moravurile, istoria sau reflexele noastre ideatice, dar și capabile, Într-adevăr, la modul obiectiv, de a „reflecta” sufletul și reflexele ființei de oriunde, așa cum au făcut-o acei scriitori, mai ales apuseni, la care ne Închinăm și de la care am Învățat să gândim și să scriem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu ne-am fi scuturat de multe scorii și false idei dacă Matei, mereu calm și sagace, ironic și extrem de european, nu ne-ar fi ajutat să ne situăm ideile, să avem o clară, realistă, critică reprezentare asupra fondului nostru ideatic și asupra primelor noastre scrieri. Tipică pentru el a fost relația cu mine: În primii trei ani, Între ’58 și ’61, deși asaltat de prietenul comun, Nichita, să se apropie efectiv de mine, ardeleanul-bănățean care indispunea pe nu puține „spirite
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
universală! Că avem tot dreptul de a aborda nu numai teme naționale, ci și marile motive și obsesii ale literaturii romantice și moderne franțuzești și germane, iar Matei, citindu-ne din Poe și Dylan Thomas, ne convingea că aerul acestora ideatic ne este comun și abordabil. Nichita citea cu glas tare din Ion Barbu și postumele lui Eminescu, eu din Nietzsche și Rilke, „apărându-l” intens și „excesiv” pe Dostoievski; ne convingeam pe noi Înșine și ne „produceam” nouă Înșine, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În faldurile acelorași motive, acelorași obsesii ideatice cărora Încerc să le dau diversitate stlistică doar prin strategii epice cât de cât diferite. Dar... Înțeleg că azi În România literelor „lumea” nu are timpul sau „răbdarea” să se ocupe de astfel de probleme oțioase care țin de criteriile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
efortul unic, extraordinar, pe care-l făcea acea figură istorică, de bună seamă, fiu de tâmplar, dar dotat cu o inteligență și personalitate absolut ieșite din comun, de a-și adresa ideile radicale, „revoluționare”, nu unui public pregătit pentru speculații ideatice sau pentru răsturnarea valorilor, public ce se află de obicei pe lângă universități - În cazul discutat, pe lângă școlile talmudice și Templu - sau În lumea creatorilor, ci... și-a petrecut cei trei ani de viață activă și „propagandistică” cu un grup de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pilda, apropiată ca gen și ca modalitate pedagogică de imaginația fabulatorie populară. O formă de „didacticizare”, o numeam eu, de capacitate de a „trece”, de a „muta” În „alt tip de semne”, de a „coborî” , de a „vulgariza” un conținut ideatic abstract și, mai ales profund, radical non-conformist. Să nu uităm că În primele decenii ale mileniului unu, Israelul, deși colonie romană, era condus În sensul și În forma cea mai strictă hasidică, ca stat autocratic religios, rabinii Templului și conclavul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
concepte majore, cum se Întâmplă, se fac nu puține abuzuri, unele enorme, catastrofale, vezi cele două „revoluții” ale secolului trecut - cea fascistă și nazistă și cea leninistă. Iar libertatea a servit și ea ca apanaj acestor uriașe convulsii sociale și ideatice, dar ea nu era o libertate „pentru toți”, visul utopicilor italieni, francezi sau ruși, ci, mereu, numai „pentru unii” și, În acest fel, prin excluderea „celorlalți”, numeroși și dintre care mulți aveau unica vină de a se fi născut, ea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau Paris. Maoismul, de exemplu, în care au crezut câteva generații de francezi cu o rară fervoare, nu a fost un semn oare al incapacității de „dezlipire” de un sistem ideologic, un refuz al stalinismului, dar rămânând pe aceleași poziții ideatice și dogmatice, deoarece „leninismul nu poate fi învins!”?! Și tinerii parizieni ca și studențimea, intelectualitatea germană sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi fost „orală”, aș fi înțeles că Matei a avut un moment de superficialitate critică sau de aversiune momentană. (După mai bine de un deceniu de prietenie strânsă, după sute de nopți, mii de ore de dispute și întâlniri ideatice entuziaste, purificatoare, vitale și esențiale pentru minuscula noastră insulă „vie și gânditoare”, o insulă ce plutea într-un ocean de dușmănie, vulgaritate și falsă artă, Matei Călinescu reține din toată efervescența mea ideatică, din solidaritatea cu el și cu arta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mii de ore de dispute și întâlniri ideatice entuziaste, purificatoare, vitale și esențiale pentru minuscula noastră insulă „vie și gânditoare”, o insulă ce plutea într-un ocean de dușmănie, vulgaritate și falsă artă, Matei Călinescu reține din toată efervescența mea ideatică, din solidaritatea cu el și cu arta sa, doar faptul că... i-am sugerat să intre în partid! Da, cred că i-am sugerat acest lucru o singură dată, eu și Nichita eram de câțiva ani membri P.C.R., și argumentul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trăit un dramatic accident psihic, care a pus aproape în paranteze activitatea și creația sa literară. După moartea soției sale, Lenuța, la începutul anilor ’80, talentul și energia sa creatoare trăiesc un reviriment și publică câteva volume de excelentă factură ideatică și stilistică. După revoluție este ales de consiliul U. Scriitorilor în postul de redactor-șef al prestigioasei reviste Viața Românească, moare însă înainte de vreme, în ’98. Grigore Hagiu. Dacă Cezar și Nichita, cel puțin la început, la primele volume, păreau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grav, sceptic, capabil de a se limita și educa prin ironie, extrem de matur și radical în judecățile sale estetice, caracter ce se afla, în toți acei ani, în directă și flagrantă opoziție cu „tipul” meu, cu reflexele mele civile și ideatice. La ambii, probabil juca și se reliefa originea socială - Matei venea dintr-o burghezie „înalt”, cu patină metropolitană, eu, dintr-un lanț încăpățânat de preoți și comercianți de țară, dar mai ales contradicția venea dintr-o flagrantă opoziție a două
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu m-a supărat „propunerea” lui Matei de a fi și eu „elucidat” la rându-mi, ca atâția prostănaci și vulgari impostori din jurul nostru social, cât mai ales „cecitatea” lui, incapacitatea sa de a decela reala mea fibră creatoare și ideatică din molozul gesticii mele provinciale și al ieșirilor mele, al „entuziasmelor” mele nepotrivite. Ca un rafinat metropolitan, Matei a învățat de la maeștrii săi bucureșteni, subțiri literați, că „nu trebuie să te emoționezi de nimic!”, acel nil admirari al lui Horațiu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deși atunci când un scriitor vrea să fie mai „clar”, nu rareori obscurizează, întunecă ce vrea să spună!Ă, ridicolul, sărăcia, iată câteva dintre „riscurile” creației! Sigur, în acei ani extrem de încordați ce pregătesc „ieșirea în lume”, „izbirea de social”, „bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității în întregime, ceea ce numim, cu un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi sau insatisfacția profundă față de propria artă, acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe orice artist real și din care romanticii mai ales au forjat unul dintre motivele lor mari, expresive. Deoarece în făptura „de carne și ideatică” a lui Grigore era înscrisă „marea vocație” și asta o spun și acum, la o jumătate de secol de la „începuturile” noastre literare, când apele s-au liniștit și prin pânzele „ei”, ale acelei „ape existențiale”, se poate întrevedea „fundul lacului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
împreună, mereu întrebându-ne celălalt dacă e”. Desigur, există mai multe ars poetice în arta mare a lui Nichita, dar, lângă mine - sau, dacă vreți, cu anii în care am trăit în deplină solidaritate nu numai socială, profesională, dar și ideatică! -, el a „cultivat”, a „îndrăznit” acest „tip de poezie”, abordarea metafizică a realității și ființei, apropiindu-se, în felul lui, de cei mari ai noștri, de un Eminescu, Blaga și Arghezi care, la rândul lor și fragmentat, trebuie s-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că în ultimii ani e sărbătorit și cercetat cel din ultimele volume, în care metafizica sa e mai puțin clară, directă, stilistica, stăpânirea și fasonarea limbii, ca la I. Barbu sau Arghezi, mai dominantă. Dar și în volumele finale, motivele ideatice pe care le-am subliniat mai sus în fragmentele din En-Ghidu sunt prezente la modul obsesiv și eu aștept cu o anume nerăbdare să apară acel tânăr critic care să le cerceteze. În comparație cu acei dintre poeții europeni moderni sau mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
posibile” în stadiul științei de azi sau „oferindu-le”, aceste sinteze sau încercări de viziune, „diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de dizidență! Abia al doilea scenariu, „cel de agent”, a fost pus apoi în aplicare, scenariu, variantă și ea bine susținută chiar și de unii foști tineri amici pe care i-am primit cu căldură în interioarele mele, fizice și ideatice, încă o dată „regimul” și grosolanii săi diversioniști au avut o „muncă ușoară” cu noi, artiștii, literații, „elita națiunii”. (În vara lui 2003, un cuplu de cercetători au descoperit în arhivele comitetului central stenograma ședinței conducerii de partid, în frunte cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca să zic așa, „el” a devenit realitate. Și, ca în „cazul” mai sus citat al demisiei mele și al protestului meu de la Paris și al izgonirii mele din funcțiile ocupate în țară, trăirea-tip și-a arătat „fața”, realitatea, concretețea „ideatică”, revelându-mi mie însumi, încă o dată, adevărata lege a vieții mele, sensul ei. Negarea clară, brutală, aproape, spectaculoasă - în ochii multora chiar prea spectaculoasă, deci suspectă! - a labirintului „anterior”, descurajant și macerator al oricărei ambiții sau act creator - și „luarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita culturală, politică sau financiară a României.Ă Cum o spuneam, Ivasiuc a găsit susținători printre unii scriitori evrei marxizanți, atrași de vivacitatea sa ideatică, dar și de faptul că el, în ciuda suferințelor, nu condamna „sistemul”, dar cel mai apropiat prieten, i-a fost, se pare, Nicolae Manolescu. Și eu, bineînțeles, dar el, cu o copilărească vanitate, ținea să-mi sublinieze uneori: - Știi, eu țin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
presiuni politice și financiare. Trebuie să recunosc însă că nici azi, la 14 ani de la revoluție, nu pot „să cred”, să mă împac cu ideea că „cineva” cu care ai împărțit sute de zile și mii de ore de intimitate ideatică și umană, profesând, până la detaliu, aceleași convingeri și pasiuni intelectuale, se poate „schimba peste noapte”, urmând nu știu ce „noi mode și tropisme sociale”! Să fie dorința unora, cuminți și, unii, destul de pasivi sub dictatură, de a se arunca într-o carieră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]