3,687 matches
-
sine, amplificându-și dialectica autoamăgirii care-i oferă o falsă imagine proprie de cucernic infailibil. Situat în afara autenticei religiozități, acest personaj va confunda credința în zeul transcendenței cu încrederea deplină în zeul fabricat de impulsiunile și imperativele sale imanente, în idolul ce împrumută doar numele realei Divinități, fiind doar o utopică plăsmuire menită să justifice ipocrit negativitatea de substanță, vicierea profundă a lăuntricului sufletesc. La fel cum diferă strălucirea spirituală de cea solară, tot astfel și acest întuneric al conștiinței individuale
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
constant, acordă o nouă șansă spre reașezare morală, șansă refuzată însă de fermitatea inconștient-negativă a acestei ființe: "Dar ceilalți oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9.20). Idolul reprezintă aici un nou termen-simbol menit să indice modul în
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9.20). Idolul reprezintă aici un nou termen-simbol menit să indice modul în care vede și acționează Divinul pedepsitor. Astfel, ceea ce pentru omul decadent reprezintă, în mare parte, reperele progresului vieții sale, idealitățile spre care trebuie să tindă și modelele care și le
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care vede și acționează Divinul pedepsitor. Astfel, ceea ce pentru omul decadent reprezintă, în mare parte, reperele progresului vieții sale, idealitățile spre care trebuie să tindă și modelele care și le asumă intensiv, se arată a fi, la nivelul atotcunoașterii divine, idoli ce captează și închid conștiința umană în marasma unei false împliniri de sine. Acești idoli sunt catalizatorii spre care se îndreaptă impulsiunile negative și instinctuale ale omului decadent, polii ce stimulează obsesiv necesitatea unui mai mult cumulat prin sacrificarea compasiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
reperele progresului vieții sale, idealitățile spre care trebuie să tindă și modelele care și le asumă intensiv, se arată a fi, la nivelul atotcunoașterii divine, idoli ce captează și închid conștiința umană în marasma unei false împliniri de sine. Acești idoli sunt catalizatorii spre care se îndreaptă impulsiunile negative și instinctuale ale omului decadent, polii ce stimulează obsesiv necesitatea unui mai mult cumulat prin sacrificarea compasiunii și a liniștii așezării în sine, prin jertfirea capabilității de ascultare și tolerare a celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
negative și instinctuale ale omului decadent, polii ce stimulează obsesiv necesitatea unui mai mult cumulat prin sacrificarea compasiunii și a liniștii așezării în sine, prin jertfirea capabilității de ascultare și tolerare a celuilalt, indiferent de superioritatea sau inferioritatea sa definitorie. Idolul reprezintă aici masca în care se investește omul decadent, o mască-capcană dincolo de care zeul privește și surpinde același surâs demonic ce tentează, spre a pierde, spița umană în aluncările unei maleficități ucigătoare. După evocarea viziunilor ce relevă conflictul dintre forțele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este sortit să cadă pradă urizenicului. Căderea lui Urizen reprezintă prăbușirea ego-ului supradezvoltat: în clipa în care aceasta are loc, eul creator este purificat instantaneu de apendicele psihologic nedorit și poate acționa în deplin acord cu viziunea divină. Descriind căderea idolului suprem, eul creator sugerează că alienarea umană își are originea în rațiunea sterilă și artificială. Ar trebui să ne amintim cu toții de una dintre ideile teologice fundamentale ale lui Blake, rezumata de Frye: "Dumnezeul care a creat ordinea naturală este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că alienarea umană își are originea în rațiunea sterilă și artificială. Ar trebui să ne amintim cu toții de una dintre ideile teologice fundamentale ale lui Blake, rezumata de Frye: "Dumnezeul care a creat ordinea naturală este un Dumnezeu proiectat, un idol construit în cer și reflectând mecanismul sau lipsit de sens. Un astfel de Dumnezeu este un fragment al însingurării omului" (1982, p. 13). La început, Urizen este prezentat drept un element îndepărtat și străin, aparent exterior eului creator blakean (abia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
heaven and earth" (E: 232). Viziunea Heruvimului Ocrotitor este aglutinata din imagini separate, unite într-o construcție sugestiva 209. Această amintește de figurile baroce, sculptate în metale rare, precum aurul, si împodobite cu pietre prețioase, care servesc la identificarea supremului idol fals, incarnare a egoismului. Damon crede că Heruvimul Ocrotitor "este greșeală finală, ultimul dușman care trebui ucis" (1988, p. 93), "dogmele false ale Bisericii Militante" (1988, p. 94). Interpretarea sugerată de el vizează tradiția biblică inițiată de profetul Iezechiel, care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
esența sentimentului național și a patriotismului, sunt transformate de naționalism într-un misticism politic, în care statul și comunitatea națională devin entități transcendente, separate și superioare indivizilor, cu dreptul de a le solicita loialitatea absolută și sacrificiul, la fel ca idolii altor ere. Misticismul acesta și-a atins apogeul în adorarea rasistă a caracterului național. Națiunea este aici identificată cu o entitate biologică, rasa, care produce caracterul național în toată splendoarea sa, atât timp cât este pur. Diluarea rasei prin amestecarea cu elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la universalitate care inspiră codul moral al unui anumit grup este incompatibilă cu o pretenție identică a unui alt grup; lumea are loc doar pentru una dintre aceste pretenții, iar cealaltă trebuie să cedeze sau să fie distrusă. Astfel, cu idolii lor la loc de cinste, masele naționaliste ale vremurilor noastre se întâlnesc pe arena internațională, fiecare grup fiind convins că îndeplinește vrerea istoriei, că face pentru umanitate ceea ce pare că face pentru sine și că îndeplinește o misiune sacră hărăzită
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
facă în mod public concesii, renunțând la o parte dintre pretențiile sale considerate juste și necesare, să se retragă dintr-o poziție deținută inițial, să accepte că, măcar parțial, cerințele părții adverse sunt justificate. Eroii, nu negustorii de cai sunt idolii opiniei publice. Aceasta, deși detestă războiul, cere ca diplomații ei să acționeze ca niște eroi care nu cedează în fața inamicului, chiar și cu riscul războiului, și îi consideră lași și trădători pe cei care cedează, chiar și parțial, de dragul păcii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acesta este unul dintre reprezentații barocului, curent artistic îndrăgit de Arrabal. Prin urmare, mulțimea care vrea să-l vadă și să-l asculte pe Emanou aparține atât lumii ordonate a polițiștilor, a celor care vor să îl ucidă pe acest idol (marca în acest sens fiind momentul zilei), dar și aceleia a revoltei (prin costum) împotriva ordinii impuse. În secvență următoare, elementele inanimate, dar și cele animate, sunt surprinse într-o mișcare care nu are ca rezultat deplasarea în spațiu. Cand
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a ajuns, în film, la stadiul unui Emanou purificat, lipsit de defecte. În trecerea lui Emanou de la dramatic la cinematografic, se poate vorbi, așadar, de o scindare. În film, cele două fețe ale personajului din piesă ar putea fi Emanou (idolul supraviețuitorilor cataclismului) și Faligan (personajul aparent ingenuu). 2.1.1. f. Lasca și Tiossido intrări în scenă / apariții filmice Spre deosebire de piesă, unde există un singur spațiu, în film, datorită naturii limbajului cinematografic, există un spațiu al geometriei și al clarității
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
interpretat recurgând din nou la textul biblic. Așadar, prin spălare cum aflăm de la Iezechiel Domnul va pregăti reînnoirea radicală a poporului său. "Și vă voi stropi cu apă curată și vă veți curați de toate întinăciunile voastre și de toți idolii voștri vă voi curați. Vă voi da inima nouă și duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră și vă voi da inima de carne." (Iezechiel 36, 25-26) În acest context, copilul simbolizează începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Beatles, la fel ca Mozart și ca interpreții de jazz, erau cantautori. În momentul în care Lennon și McCartney au început să compună erau totuși destul de puțini muzicieni pop care își compuneau singuri cântecele. Elvis Presley, unul dintre primii lor idoli, nu a făcut aceasta, însă Buddy Holly, Chuck Berry și Little Richard, alți preferați de-ai lor, se numărau printre cei care o făceau. Nu există informații amănunțite despre programul efectiv de exersare al formației Beatles, dar ne putem face
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
identică cu chipul cioplit. Părintele profesor, cu multă bunăvoință a scos din rafturile bibliotecii Prea Cucerniciei Sale câteva dicționare cu explicarea cuvintelor aramaice din Sfânta Scriptură. Concluzia a fost: cuvântul aramaic „ațab” din textul mazoretic care avea înț elesul de idol, chip cioplit, era tradus de D. Cornilescu în două texte din Vechiul Testament. Părintele Profesor ne-a arătat în dicționat peste 100 de alte locuri în care „ațab” era tradus și de D. Cornilescu tot cu idol și cu chip cioplit
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
avea înț elesul de idol, chip cioplit, era tradus de D. Cornilescu în două texte din Vechiul Testament. Părintele Profesor ne-a arătat în dicționat peste 100 de alte locuri în care „ațab” era tradus și de D. Cornilescu tot cu idol și cu chip cioplit. Ca urmare am scris și mi s-a publicat în revista Credința, un articol întitulat „Respectul pentru Sfânta Scriptură”. în primul număr al revistei „Credința” pe anul 1948 mi s-a publicat articolul „Glas în pustie
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Pentu credința strămoșească” partea I, cu un număr redus de pagini, pentru că „tipografia nu avea o mașină de capsat mai puternică”. În anul 1999, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a tipărit o broșură, textul unei conferințe publice, a subsemnatului cu titlul „Idol și icoană”, după care, pasagii din acel text, au fost publicate și de revista Mitropoliei Moldovei ca extrase, sub titlul „Icoana în lumina lui Hristos”. .Revista „Puncte cardinale” din Sibiu a publicat sub semnătura mea un articol de combatere a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
un nătâng. La aceste calomnii se referea și Mircea Eliade în anul 1936. Toate aceste adevăruri stâlcite, răstălmăcite și îngropate prin răutatea diavolească pentru ca oamenii să le uite, trebuiesc scoase la lumină, nu pentru a le adora ca pe niște idoli, ci pentru a le avea ca termeni de referință, ca exemple, ca fapte ce trebuiesc cunoscute și valorificate de cei care se gândesc cu seriozitate la soarta neamului românesc, la viitorul lui. Deci, mă întreb iarăși: dacă de dragul democrației se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
562 Î. Hr.) i‑a aruncat În cuptorul cel de foc pe cei trei tineri Șadrac, Meșac și Abed‑Nego care nu s‑au lăsat Îndu‑ plecați să‑și renege credința În Dumnezeul Cel Viu și Adevărat și să venereze idolul din aur la semnalul dat de trâmbițe și 72 Suferința și creșterea spirituală de celelalte instrumente muzicale. Când au fost Întrebați dacă Într‑adevăr nu slujesc dumnezeului lui și chipului de aur pe care el l‑a așezat, aceștia au
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
chipul celui de al patrulea, ca fața unuia dintre fiii zeiloră” (Daniel 3, 24‑25). Deci Însuși Iisus Se afla acolo, În mijlocul flăcărilor cuptorului, Împreună cu acei trei tineri care nu au acceptat să‑și lepede credința și să se Închine idolului creat de mâini omenești. Nici un fir de păr nu li se pârlise și nu au fost vătămați În nici un fel. De aici reiese că nimeni nu este singur, ci Hristos este cu noi Întotdeauna, mai ales În cuptorul suferințelor vieții
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Închis pentru Hristos, dar și pe cel al Sfântului Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul Împăraților romani, creștinii au fost persecutați pen‑ tru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se Închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile Împotriva creștinilor au atins cote paroxistice În primele trei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
249‑251), a lui Dioclețian și Maximian (284‑305) și a lui Liciniu (308‑324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se Închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „În Înfricoșarea celorlalți creștini, spe‑ rând astfel Într‑o părăsire totală a credinței creștine. În realitate Însă, aceste pătimiri nu făceau decât să‑i Întărească și mai mult În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Împărăția cerurilor. Erau dornici să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se Înfricoșau. „Focul de acolo ne Îngrozește ; acesta, cu care voi ne amenințați, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Psalmul 63, 8). Loviți tru‑ pul nostru, care, dacă va rezista mai mult, se va Încununa cu mai multă strălucire, iar dacă se va sfârși mai repede, va pleca scăpând
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]