3,483 matches
-
nici descurajarea ca efect al acestuia. Ceea ce apropie textele lui Blecher de cele ale scriitorilor decadenți este excelența imagistică, aproape picturală a operei. Existența realităților paralele atât de minuțios create de Blecher ne trimite cu gândul la teoria aristotelică a imitației care, conform filosofului grec, nu este altceva decât capacitatea omului de a crea lumi fictive, cu o ordine proprie. Aceste universuri ,,spectaculare" și ,,decorative" pe care le creează Blecher funcționează după o regulă simplă: ,,viața trebuie jucată fals și ornamental
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
panorama de bâlci regăsesc locul comun al tuturor acestor nostalgii răspândite în lume, cari adunate la un loc formează însăși esența ei"251. Admirația față de unul dintre prietenii din copilărie Paul va fi dirijată, de asemenea, de aceeași obsesie a imitației existenței a naratorului-personaj, ipostaziată de data aceasta în imaginea varieteului din oraș: îl mai iubeam pe Paul pentru viața secretă pe care o ducea dicolo de ocupațiile zilnice și din care nu-mi parveneau decât ecourile șopite cu stupefacție de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
eroii mitului trăit realizarea unei împliniri unice. Important este să ne detașăm de orice legătură exaltată, sentimentală sau ostilă, ca să o putem admira în toată libertatea (fără superstiții) și să putem acționa în toată libertatea (fără să eșuăm într-o imitație sau într-o aversiune crispată). Transformarea aceasta a credinței în lege nu poate șoca decît gîndirea afectivă, incapabilă să se elibereze de asocierea greșită "Iisus-dumnezeu-real" și care vrea cu orice preț să rămînă atașată de ea fie prin credința oarbă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înlocuiește efortul real printr-un sentimentalism imaginativ, fie duce la exaltarea efortului real, la dorința identificării cu eroul și cu victoria lui. Aceasta înseamnă să contestăm în mod vanitos măreția unică a împlinirii și să o credem la îndemîna noastră, imitația exaltată patologic, falsa sfințenie; este important să facem o distincție netă între aceasta din urmă și împlinirea reală, 3) FALSA SFINȚENIE Gradul cel mai înalt al acestei imitații false constă în căutarea salvării în suferință și în moarte, în autoimpunerea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitos măreția unică a împlinirii și să o credem la îndemîna noastră, imitația exaltată patologic, falsa sfințenie; este important să facem o distincție netă între aceasta din urmă și împlinirea reală, 3) FALSA SFINȚENIE Gradul cel mai înalt al acestei imitații false constă în căutarea salvării în suferință și în moarte, în autoimpunerea suferinței și a dorinței de a muri, în fuga de lume: falsa sfințenie ascetică, care ține de patologie. Cu toate că o acceptă, sanctificatul nu-și dorește moartea. El nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
7. Funcționalitate normală a auzului pe baza integrității anatomo-fiziologice a organului auditiv. 7. Disfuncție auditivă, gradual diferită în concordanță cu cauza, locul și tipul leziunii părților componente ale urechii. 8. Structurile ritmice corporale se formează pe baza auzului și a imitației. 8. Structurile ritmice corporale se exersează pe bază de văz, tact și imitație. 9. Limbajul verbal se achiziționează pas cu pas într-o manieră spontană de la cele mai mici vârste. 9. Achiziția limbajului verbal are loc într-un mod organizat
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Disfuncție auditivă, gradual diferită în concordanță cu cauza, locul și tipul leziunii părților componente ale urechii. 8. Structurile ritmice corporale se formează pe baza auzului și a imitației. 8. Structurile ritmice corporale se exersează pe bază de văz, tact și imitație. 9. Limbajul verbal se achiziționează pas cu pas într-o manieră spontană de la cele mai mici vârste. 9. Achiziția limbajului verbal are loc într-un mod organizat cu sprijinul familiei și cu suportul specialistului defectolog. 10. Prin intermediul cuvântului are loc
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cu "z" a lui "c" cu "g" etc. ("rac" "lac" etc.) Dacă în primul exemplu este vorba, de obicei, de dificultăți în sintetizarea și exprimarea unui sunet posterior, care, nefiind văzut, nu poate fi pur și simplu însușit doar prin imitație, situație care se rezolvă de cele mai multe ori prin maturație, în celelalte cazuri ne lovim de perturbarea auzului fonematic, deficiență mult mai persistentă și cu tendințe de ireversibilitate: nu numai "p" este înlocuit cu "b", ci, mai des, "b" este înlocuit
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
motorie. Alalicul înțelege sensul cuvintelor, dar nu le poate pronunța, execută ordinele verbale și poate arăta obiectele indicate. Poate emite unele sunete nearticulate și cuvinte mono și bisilabice. Poate ajunge la 15-20 de cuvinte. Comunică printr-un limbaj bazat pe imitația fenomenelor din natură. Are dificultăți de motricitate și psihomotricitate. Subiectul își formează foarte greu schema corporală. Alalia senzorială. Alalicul nu înțelege sensul cuvintelor, dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie), chiar cu un grad de dificultate în pronunție, și reușește să
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
autentici, francezi sau germani. „Larg om la suflet este romanticul nostru și cel dintîi șmecher dintre toți șmecherii noștri, vă încredințez de asta... chiar din experiență“ - ne spune paradoxalistul, sugerîndu‑ne că a trecut și el prin această școală a imitației. Și a trecut. „Duelul“ său, purtat iarăși de unul singur, cu ofițerul este un argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care‑l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță de calitate proastă într-un teatru ordinar 190. Este semnificativ finalul românului, cănd Risler o descoperă într-un cafeconcert 191. Nana însă, în mod paradoxal, este doar accidental actrița: ea nu are
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
va apărea în haine de stradă, confuziile pot fi doar voite, deoarece produc un efect special. În toate localurile pe care le frecventează femeia pariziana va avea toalete diferite, precum și o înfățișare diferită. De modă este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o înfățișare diferită. De modă este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas în urmă până acum. Femeile rivalizează între ele în privința modei și stilului, la fel de mult ca în privința
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
multor texte fondatoare" [Siganos, p.32, subn. n.]. 49 Omul modern suporta ceea ce Eliade numește "influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de imitat ale eroilor reali și imaginari: personaje de român, eroi de război, staruri de cinema etc. "Imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial" [1991, p.135]. 50 "la Parisienne, derrière l'exotisme de son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gazette scandaleuse faisait la joie de Renée" [Zola, La Сurée, p.169]. 342 "Terenul urban este în mod sigur favorabil acestei duble mișcări paralele de contestare și întrepătrundere" [Muchembled, p.221]. Limbajul codat al elitei "produce un dublu mecanism, de imitație pentru oamenii care voiau să-și facă o trambulină socială, dar de fugă sau îndepărtare subtilă spre mai mult rafinament pentru cei care doresc să-și conserve poziția privilegiată" [Muchembled, p.250]. 343 Mercier confirmă acest lucru: "Îl y a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai tarziu, tocmai pentru că fusese clădit pornind de la imitarea versurilor sale: Școală ermetica era pe punctul de a se naște (...). Quasimodo, care probabil că dădea atunci tot ceea ce avea mai bun, este, în mai mare măsură decât Ungaretti, sursa numeroaselor imitații din exterior, prin influență de-a dreptul paradigmatica pe care a exercitat-o.121 În anii treizeci, el a generat o formă incipientă de emulație și imitație. Stihurile sale au constituit unul dintre pilonii poeziei ermetice ce își va găsi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ceea ce avea mai bun, este, în mai mare măsură decât Ungaretti, sursa numeroaselor imitații din exterior, prin influență de-a dreptul paradigmatica pe care a exercitat-o.121 În anii treizeci, el a generat o formă incipientă de emulație și imitație. Stihurile sale au constituit unul dintre pilonii poeziei ermetice ce își va găsi spațiul predilect de manifestare în 'Campo di Marte', în 'Letteratura' și, sporadic, în 'Îl Frontespizio' (1936-1938). La 'Îl Frontespizio' s-a format ca jurnalist Carlo Bo, critic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de strofe care ar putea stârni dubii privind originalitatea: Poeziile tale din Italia ('Italia letteraria', ÎI, 28 decembrie 1930: Toamnă, Nopții, Odihnă ierbii) aveau ceva ungarettian, lucru care a fost destul de observat. Fără ca un singur cuvânt să aibă iz de imitație, era ceva care amintea de cele mai bune pagini din Portul înmormântat; o profundă afinitate de poziție. (...) Soluțiile? Niciuna: scrie așa cum simți, dar nu publică în reviste decât lucruri foarte personale. Probabil că într-un volum unele impresii se volatilizează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parte faptul că autorul volumului Ape și pământuri, mai mult decat Ungaretti sau Montale a știut să împingă până la limita ultima artă compoziției obscure, a cuvântului esențializat, pe de altă parte faptul că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui dintâi, care au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo ca atare, ci sunt integrate în propriul univers imagistic original. Dat fiind că preluarea este departe de a fi servila, ermeticul distanțându-se și de data asta de predecesor, Vânt la Tìndari și Convalescenta nu pot fi catalogate drept imitații ci, eventual, drept reinterpretări și rescrieri parțiale ale Infinitului. Următoarele versuri, o rescriere a aceleiași miniaturi, dezvăluie un alt tip de atitudine a lui Quasimodo față de poezia maestrului: iar vântul, vântul rece nu revarsă / sunete-n corzi și-iluminări neașteptate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de filologie și traducere la poezie.426 Al doilea răstimp în care activitatea de tălmăcitor s-a intensificat cuprinde câteva luni din 1823-1825, precedând parțial compunerea Micilor opere morale; atunci a rescris Satiră lui Simonide din Amorgos la adresa femeilor și Imitații din greacă pornind de la poezii de Arhiloh, Alexios din Thourioi, Amfis atenianul, Eubul atenianul, versuri de Eupylos Comicul despre elocinta lui Pericle; a tradus totodată Micile opere morale ale lui Isocrate (1824) și Manualul lui Epictet (1825). Din Simonide din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care sicilianul și-a îngăduit-o în tălmăcirea textelor antice a dat naștere poate celei mai înverșunate polemici din întreaga istorie a literelor italiene referitoare la arta de a traduce. Această libertate este, în opinia noastră, tributara teoriei leopardiene a imitației. 4.3. Artă traducerii Una din zonele în care opiniile lui Quasimodo se intersectează cu gândirea scriitorului din Recanati este cea a teoriilor referitoare la traducere. Ambii considerau că numai un poet poate să tălmăcească opera unui alt poet, ambii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poet poate să tălmăcească opera unui alt poet, ambii credeau că activitatea de traducător reprezintă un exercitiu util pentru pregătirea propriei creații, ambii refuzau să distorsioneze limba italiană și, nu în ultimul rând, amândoi au discutat de spre tălmăciri că imitații; în studiul introductiv la traducerile din Shakespeare, Quasimodo folosește chiar acest termen leopardian. În cele ce urmeaza va fi detaliat fiecare punct amintit, nu înainte de a atrage atenția asupra unui aspect al teoriei tarductologice leopardiene fără ecou în gândirea lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
miez, nu se mai află în ele nicio calitate care să le facă cât de cât respectabile, rămân doar câlții, cenușă. Ceea ce nu se întâmplă cu operele clasice moderne.469 Soluția pentru a depăși dificultățile de această natură constă în imitație, prin care se poate crea ceva nou, urmând cât mai îndeaproape posibil un model preexistent, dar cu mijloace și materiale diferite.470 Acest concept leopardian este fundamental pentru înțelegerea teoriei despre traducere. El nu ascunde nici ideea de imitație aristotelica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în imitație, prin care se poate crea ceva nou, urmând cât mai îndeaproape posibil un model preexistent, dar cu mijloace și materiale diferite.470 Acest concept leopardian este fundamental pentru înțelegerea teoriei despre traducere. El nu ascunde nici ideea de imitație aristotelica, înțeleasă că noua entitate verosimila, nici pe cea medievală, de liberă preluare și amplificare a temelor și stilemelor altuia. Imitația perfectă nu poate fi obținută printr-o reproducere mecanică, exterioară textului, ci numai prin reconturarea mentală a originalului, în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]