1,883 matches
-
cu siguranță am putea avea și o carte de bucate cu specific japonez. Orașele, natura, oamenii sunt prezenți ca într o peliculă de film. Toate au un sens, rostul paginilor fiind acela de a aduce o reală descriere, o transmitere impecabilă de date și sentimente. Vă recomand cu multă căldură, “Japonia-Mister și Fascinație” prin care veți descoperi un ghid valoros, o poartă deschisă spre o lume nouă, pentru că Japonia este istorie, cultură, tradiție, educație, iubire, orașe minunate, oameni deosebiți, artă culinară
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Viena Narita, am zburat cu „Austrian Airlines”, făcând escală la Viena. Spre deosebire de francezi, austriecii sunt sobri, nu vorbesc mult, dar nici nu sunt exagerat de suspicioși. Avionul, un AIRBUS A 319, a zburat lin și rapid spre Viena, aterizarea fiind impecabilă. În aeroportul vienez am văzut tineri austrieci, fete și băieți, care mergeau cu aceeași cursă în Japonia. Mi-au atras atenția prin veselia lor și prin ecusoanele din piept pe care scria, IST. N-am înțeles nimic din ceea ce discutau
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ore, ne-am petrecut timpul astfel: am mâncat, am băut sucuri naturale, ceai cu lapte, cafea, am dormit etc. Cina a fost deosebit de gustoasă, la fel și micul dejun. Fără pic de întârziere, am ajuns la destinație, aterizarea fiind, iarăși, impecabilă și aplaudată. În Narita eram așteptați de Shinya și Cristina. La vamă am urmat protocolul obișnuit. În plus, am fost fotografiați și ni s-a amprentat indexul. Acestor operațiuni au fost supuși toți cei care au trecut prin vamă, indiferent
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și să dea strălucire unui text critic seamănă cu ale îmblânzitorilor de lei. Eminescu este și va rămîne multă vreme modelul în absolut al oricărui poet adevărat de limbă română A.B.O să încep interviul nostru cu un gând: "Poet impecabil, născut iar nu făcut, venind din zona mitică a Moldovei, constructor de metaforă epatantă și parabolă șocantă, cu o încredere în puterea magică a poeziei pe care o au doar cei aleși, Daniel Corbu atacă temele mari cu o uimitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu totul și cu totul speciale. A.B.Ești un om fericit? Sunt un om fericit pentru că și anul acesta am fost medaliat cu aur pentru suferință! Am fost harnic toți anii aceștia: mașinăriile de făcut accidente interioare au funcționat impecabil... Nicolae Grigore Mărășanu Am avut aplecare să scriu despre cele trăite. Când am scris despre cele trăite de alții, mi le-am asumat, ca și când le-aș fi trăit eu, și am scris. Procedeul mi-a dat șansa să fiu, cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
extraordinare! Mama s-a înduioșat de mine și mi-a alinat frământările, cum numai EA știe și poate... Am observat, la un moment dat, în apropierea mea, un sahaja yoghin cu un copil în brațe. Cu o ședere în lotus impecabilă, cu fața complet destinsă, senină și nimic forțat în atitudine, stăpânea ieșirile copilărești ale fiului cu blândețe. Îmi doream de mult să-l revăd. Am considerat pentru mine o onoare să-i vorbesc după Puja, am făcut-o, i-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
A. : Deci cursul ar putea fi reversibil ? A.M.P. : Reversibil nu. V.A. : De exemplu, cu justiția. În eventualitatea că stânga ar câștiga președinția, instituțiile statului ar putea fi sub‑ ordonate ? A.M.P. : În primul rând că justiția nu este impecabilă nici azi. Justiția din România încă nu e nici pe departe ce trebuie să fie. Întrebarea dumneavoastră e dacă în România, după o eventuală schimbare de regim, prin alegerea unui președinte de stânga mai pot fi judecătorii determinați să dea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
materiale în proză și versuri. Redacția și administrația în Cernăuți, strada Regina Maria nr.18. „E a doua revistă literară la Cernăuți, apărută la interval destul de scurt după „Junimea” dlor Voevidca și Iordăchescu. Și cu toate că aceste publicații nu constituie valori impecabile, asemenea eforturi în domeniul cultural sunt semne îmbucurătoare, începuturi făgăduitoare. Revista Mărăști se prezintă bine, îndeosebi ca execuție tehnică. Hârtia fină și tiparul ireproșabil nu sunt lucruri comune în ziua de azi. Acest prim număr aduce, după un „Cuvânt înainte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
meditarea asupra îndrumărilor Partidului au fost întotdeauna rodnice pentru creator. (...) Cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă. (...) Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția socialistă, chiar făptuind unele greșeli (emendabile în traiectoria lui), impecabilului placid" etc., etc. Pentru Călinescu, "dialectica înfățișează legea cea mai generală în care se mișcă universul, forma structurală a naturii în veșnică mișcare și dezvoltare, esența ei. Astfel problema ontologică a fost dezlegată fără evadare în metafizic". Cît de simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-i jos! Ce-o fi crezut că ascund, nu înțelegeam. I-am dat jos. A urmat un șir de comenzi, pe care le-am executat cu stîngăcie și cu o acută senzație de degradare, sub supravegherea lui de un profesionalism impecabil: Cască gura! Saltă coaiele! Întoarce-te cu spatele! Apleacă-te! Crăcănează picioarele! Asta era. Totuși, percheziția încă nu se terminase. A luat pantofii, unul cîte unul, i-a întors cu talpa în sus, i-a scuturat și, cu un clește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
impresionat nu atît prin dimensiuni, cît prin armonia dintre formă și fond, prin adecvarea mijloacelor la scopuri, dacă nu cumva a scopurilor la mijloace. Specialiștii Ministerului de Interne în mobilă, aranjamente și decorații interioare lucraseră cu folos. Organizarea spațiului părea impecabilă. Într-o încăpere ceva mai mare ca tinda unei biserici, fuseseră instalate vreo treizeci de paturi de fier, tip cazon, lipite două cîte două și suprapuse pe trei niveluri, pînă aproape de tavanul curbat, asemănător bolților de cramă. Spațiile libere dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
folosință: aceea de a-i purta, asemenea unei monturi ieftine de inel, piatra prețioasă a intransigenței morale. Dacă Securitatea l-ar fi ocolit și l-ar fi lăsat liber, mulți pușcăriași ar fi fost privați de un tipar de comportament impecabil. În persoana discretă a lui Zub, moralitatea era singurul lucru lipsit de discreție. Devenit model fără să o știe, el era, în grupul nostru de tineri, pe plan spiritual, arhontele care nu vrea să fie arhonte. Se ferea de spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
interesa pe nimeni. De fapt, nici nu mai conta atunci când Cristi apărea pe scenă, mereu într-un costum elegant, de culoare închisă, comandat direct de la Paris, care-i venea ca turnat, cu batista aranjată perfect la piept, cu cravata legată impecabil și aura sa de semizeu, care cucerea cu fiecare cântec publicul. Iar dincolo de aspectul său de amorez și de vocea nemai- pomenit de caldă, nici buzunarele nu-i mai erau atât de goale, ceea ce îl făcea și mai dorit. Venitul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Moscopol era de altfel singurul prieten pe care îl putea numi cu adevărat rival, cei doi devenind repede capetele de afiș ale vremii, preferații tinerilor, fiecare cu charisma sa și cu stilul său inconfundabil. Cristi era recunoscut pentru dicția sa impecabilă și felul în care controla și apăsa cuvintele, Jean pentru nenumăratele ieșiri din ritm amuzante și eternul fluie- rat al refrenelor, care nimănui nu-i ieșea mai bine. — Măi, fraților, dar s-a răsturnat căruța cu talent la Brăila ? râdea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rege Ferdinand, la ceea ce părea să fie o paradă națională. Moșul trebuia să fi fost vreun colonel sau vreun general, a gândit Cristi, după numeroasele insigne și grade pe care le purta pe umeri și înfipte în uniforma sa militară impecabilă. Un bătrân trecut bine de șaizeci și ceva de ani, încărunțit, dar bine făcut, solid, cu spatele perfect drept și pieptul scos în față. Serios, cu o privire rece, dură, și zâmbindu-i ironic din spatele biroului. Imediat i se alătură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe Griviței, unde o clădire dărăpănată, închisă și uitată de lume i-a amintit de seara când, amețit de băutură, înconjurat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi uitat la ele. În genere, ei nu se căsătoreau cu femei de alt neam, cu atât mai puțin cu femei „sălbatice“ din Dacia. Românii au moștenit acest gen de exclusivism: nici ei nu iau În căsătorie femei străine. Demonstrație impecabilă: sângele românilor este În totalitate roman. Ungurii, În schimb, se prezintă cu totul altfel. Mai Întâi, originea lor este departe de a fi nobilă. Și apoi, când au venit În Câmpia Panonică, s-au tot amestecat, fiindcă nu aveau femei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
granița pe care profesionistul nu Îndrăznește să o treacă. Îi plăcea să se compare cu Cuvier, celebrul paleontolog care și-a uimit contemporanii reconstituind dintr-un singur dinte corpul Întreg al unei reptile preistorice. Tot așa și Hasdeu. Cu logica impecabilă, dar nu mai puțin fantezistă, a unui Edgar Allan Poe al lingvisticii și istoriei, el străbate fără Încetare, fascinant și derutant, hotarul dintre realitate și ficțiune, construind o istorie „posibilă“, În care sunt incrustate și fapte reale, dar care ne
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
am mai întâlnit, zise băiatul. Nu voiam decât să văd dacă-mi puteți da un autograf. Ținând cartea, mâinile îi tremurau ușor. - Bineînțeles. Cu cea mai mare plăcere. L-am studiat în timp ce îmi întindea cartea, un exemplar într-o stare impecabilă. Am deschis la pagina de copyright și am văzut că era prima ediție, ceea ce făcea din exemplarul pe care îl aveam în mână unul foarte valoros. - Trebuie să fiu la cursuri în două minute, așa că... gesticulă el spre sine. - O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a propus să mergem în camera lui Robby. Am ezitat pe coridorul din afara camerei lui Robby și m-am uitat la zgârieturile de la baza ușii, apoi am apăsat pe clanță și am intrat. Camera era imaculată. Era în cea mai impecabilă stare în care o văzusem vreodată. Nimic nu se găsea unde nu trebuia. Patul era făcut. Nici un articol de îmbrăcăminte pe jos. Carcasele jocurilor video și DVD-urile și revistele erau așezate în teancuri uniforme. Peisajul marțian al mochetei fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bine îngrijit și, evident, mai sigur. Fata e la fel de drăguță, dar parcă mai matură, cu trăsături împlinite... În aeroportul din Budapesta așteptăm trei ore cursa pentru Madrid, timp suficient pentru a „inspecta” clădirea. Ce mă impresionează mai mult este curățenia impecabilă, aș spune chiar în exces, deși la acest capitol o exagerare e chiar bine-venită. În orașe cu mai mari pretenții din Europa occidentală, am văzut aeroporturi care arătau mult mai rău. Ungurii se străduiesc și chiar reușesc să demonstreze că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decât în Franța. Hoinărind așa, fără vreun țel anume, din purul dezinteres al exploratorului, dăm peste o piață cu diverse țarcuri aglomerate: mese, pavilioane, gherete, sugerând o... serbare campestră într-un mediu urban. Totul e curat, bine organizat, o geometrie impecabilă. Băieții de la tejghele - probabil studenți care mai câștigă un ban în vacanță, angajându-se în activități sezoniere, ca la noi, pe litoral - sunt rapizi, poartă haine multicolore, își strigă comenzile, par foarte prevenitori cu clienții. Nu avem mărci germane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
șanse, de un general în rezervă, fost comandant al Armatei din zona Kaliningrad. Din lac în puț. Tania, o studentă de la limbi străine, se așază la masă cu noi, pentru a ne simți mai bine. Vorbește mult (are o engleză impecabilă), își spune toată biografia, îndemnată de Andrei Bodiu, dar are și destule întrebări pentru noi toți. Eu și Vitalie îi spunem că nu știm limba rusă, și asta ne permite să neglijăm lungi pasaje din mărturisirile ei. Visează să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cunoscut promotor și traducător din literatura română (cel care semnase, între altele, și versiunea germană a textelor noastre pentru Trenul Literaturii). Până acum, recunosc, nu am știut nimic despre existența lui Csejka-junior. Un ochelarist sobru, serios, concentrat, vorbind o română impecabilă. Nora Iuga, în schimb, e jovialitatea latină întruchipată, în perfectă consonanță cu spiritul efervescent al Berlinului. A fost implicată în proiectul Literatur Express-ului în aceeași calitate, de traducătoare în germană a textelor colegilor noștri din țară - Andrei Bodiu, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pescar de oameni, pe Simon, Petru, Andrei, Iacob și Ioan, m-a făcut să-i simt lirismul liniștitor, tihna lui consistentă timp de un sfert de ceas, când răsăritul soarelui, risipind ceața, i-a lăcuit suprafața cu un albastru sidefiu impecabil. De asemenea, puțin după aceea, am putut gusta blândețea toscană și primăvăratică a muntelui Fericirilor, o culme melancolică și încântătoare, cu covorul său de violete, de părăluțe și de asfodele (cel puțin așa le-am identificat eu, de la distanță) care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]