10,269 matches
-
secretarul tenorului Tamberlick de la Sankt Petersburg, i-a trimis lui Verdi o scrisoare prin care îl informa pe Maestru despre intenția Teatrului Imperial de a-l invită să compună o operă pentru respectivul teatru. În negocierile dintre Verdi și Teatrul Imperial, celebrul tenor Enrico Tamberlick a jucat rolul de intermediar. Prima alegere a lui Verdi s-a oprit asupra piesei lui Victor Hugo, Ruy Blas, dar propunerea a fost respinsă de direcția teatrului. Pe 3 Iunie 1861 Verdi a semnat un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Sankt Petersburg pentru mai multe spectacole, cel de al patrulea dintre ele bucurându se și de participarea Tarului. Acesta fusese absent la premiera din motive de boală. Verdi a fost decorat de către Tarul Rusiei cu Crucea Ordinului Regal și 375 Imperial al Sfanțului Stanislas. Premierele de la Romă (sub denumirea Don Alvaro) și de la Madrid (cu prezența în sala de operă a autorului piesei, Ducele de Rivas) au constituit succese uriașe. Opera a traversat oceanul la New York în 1865, si la Buenos Aires
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Don Alvaro extinsă cu o cabalettă și în sfârșit o scenă finală complet nouă această din urmă în mod sigur cea mai sublima realizare din toată muzica lui Verdi. Opera La Forza del Destino și-a avut premiera de la Teatrul Imperial din Sankt Petersburg la 10 Noiembrie 1862. Versiunea revizuită a operei cu libretul modificat de Antonio Ghislanzoni și-a avut premiera la 27 Februarie 1869 la Teatro alla Scală din Milano - prima premieră care a avut loc la acest teatru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
producă anumite părți componente în țară și în Anglia în colaborare cu parteneri englezi. De asemenea, era dezvoltată colaborarea în domeniul petrochimiei, existând mari perspective de extindere a acesteia. Luase dezvoltare colaborarea dintre întreprinderile românești în domeniul petrochimiei și Compania Imperial Chemical Industries. Se derula o colaborare între întreprinderile românești constructoare de mașini și Northern Ingineering Industries pentru proiectare și producere de tehnologie industrială. O serie de societăți mixte (joint ventures ), cum erau ARCODE LIMITED, ATALANTA LIMITED sau ANGLO-ROMANIAN BANK și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
trei mai sus-enumerate. 2. "Marele Joc" pentru controlul Mării Caspice și al Asiei Centrale "Marele Joc" pentru controlul asupra Bazinului Caspic și al Asiei Centrale se desfășoară de multă vreme. SUA au înlocuit Marea Britanie, după ce aceasta și-a pierdut ambițiile imperiale, iar țările nou-apărute pe harta lumii au devenit competitori independenți în acest joc abia în secolul XX. Evenimentele de dată recentă din regiune, summit-urile Organizației de Cooperare de la Shanghai, transformarea acestei organizații și lărgirea ei, vizitele intreprinse în zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Mihail Kogălniceanu și A. D. Holban evocă persoane din cercul familial. Deși sunt proiectate adesea în fantastic, deși includ ceva din mirajul trecutului resuscitat, portretele au totuși și o valoare documentară. A. este și un martor fascinat de ceremonialul somptuos (Garda imperială) sau de pitorescul Iașilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Totul arată un pictor versat, stăpân pe tehnici variate, de la acuarela pastelată la desenul în cărbune. În filigran, se discerne profilul meditativului și al moralistului, cu obsesiile sale cele mai
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
bon ton-ului renăscut”1. Așadar, un gust exacerbat al eleganței, o obsesie a propriei apariții pe scena mondenă, Întreținute și de atmosfera „dauritelor saloane”. Doamnele vremii, de Staël, Récamier, Tallien, opun stilului auster și viril (instaurat - cu nostalgia Romei Imperiale - de către republicani) farmecul budoarului. Efeminare, dulce trândăveală, arta conversației, stilizare a gesturilor, strategii ale seducției. Totul precedă atmosfera viitoarelor mari saloane pariziene din veacul al XIX-lea, În care dandy-i se vor simți ca peștii În apă. Lux, voluptate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează, Începând din 1803, pe sol franțuzesc, un Întreg stil de viață, simțindu-se În scurtă vreme ca acasă, dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îi justifică În același timp fericirea este că el a știut să dea formă acelei fericiri. Copil răsfățat al soartei, Brummell, a devenit și copilul răsfățat al societății. Byron vorbește undeva despre un portret al lui Napoleon, În mantaua sa imperială, și adaugă: ,, Părea născut din ea”. S-ar putea spune același lucru despre Brummell și acel frac celebru pe care l-a inventat. Și-a Început domnia netulburat, fără ezitare, cu o siguranță și Încredere care sunt, la drept vorbind
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oamenii simpli vor Înțelege că semnul cel mai puternic nu va mai putea sta În locul puterii. Dacă ar fi să ilustrăm un sistem printr-o imagine, trebuie să spunem că nu există nici măcar trei figuri ale lui Napoleon În ținută imperială, el apărând peste tot În acea modestă uniformă verde, cu aceeași pălărie În două colțuri și cu brațele Încrucișate. Napoleon nu este poetic și adevărat decât dezbărat de șarlatanismul imperial. Coborându-l din vârful piedestalului, vrăjmașii i-au sporit prestigiul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu există nici măcar trei figuri ale lui Napoleon În ținută imperială, el apărând peste tot În acea modestă uniformă verde, cu aceeași pălărie În două colțuri și cu brațele Încrucișate. Napoleon nu este poetic și adevărat decât dezbărat de șarlatanismul imperial. Coborându-l din vârful piedestalului, vrăjmașii i-au sporit prestigiul. Despuiat de Însemnele regalității, Napoleon devine imens: simbolul secolului său, o minte pentru viitor. Individul puternic este Întotdeauna simplu și calm. Din moment ce două livre de titluri de noblețe nu mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
II-lea, dorind s... lupte Împotriva influenței suedeze, Încurajeaz... eforturile pentru r...spîndirea finlandezei, c...reia i se acord..., printr-o ordonanț... din 1863, statutul de limb... administrativ..., la egalitate cu suedeză. La fel se Întîmpl... cu Lituania, unde guvernul imperial, În aceeași perioad..., Încearc... s... extirpe influență Poloniei. În alte regiuni, În schimb, politica de rusificare, declanșat... dup... insurecțiile poloneze din 1830-1831 și 1863, se arăt... foarte ostil... făt... de acele limbi și religii care nu sînt ale st...pinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Joan, 1997, „Shamanism”, În Stephen Glazier (coord.), Anthropology of Religion: A Handbook, Greenwood Press, Westport Trousson, Raymond, 1981: Themes et mythes, Les Editions de l’Universite de Bruxelles, Bruxelles Truesdell, Matthew, 1997, Spectacular Politics: Louis Napoleon Bonaparte and the Fête Imperiale, Oxford University Press, Oxford Tumarkin, Nina, 1994, The Living and the Dead: The Rise and Fall of the Cult of World War II in Russia, Basic Books, New York Turner, Edith, 1987, „Pilgrimage: An Overview”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
căror preocupare principală este aceea de a păstra romanitatea în care subzista chintesența Imperiului. În perioada aceasta, nimeni nu mai vorbește despre "părăsirea" de către Aurelian a provinciei, iar amintirea lui Traian, cuceritorul Daciei, este foarte puternică. Aceasta indică afirmarea stăpânirii imperiale de o parte și de alta a Dunării, deopotrivă supuse. Forma administrativă și militară, creată de Aurelian, în sud, a rămas, de unde o unitate a ambelor maluri romane. Dioclețian este cel care mută, după 285, greutatea Romei (a Imperiului) în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fi totuși la nivelul celei din sudul Dunării, unde urbanismul s-a menținut neîntrerupt până la începutul secolului al VII-lea. Urbanismul roman în Dacia, cu excepția orașelor de la Dunăre, și-a încetat, de fapt, existența după retragerea armatei și administrației imperiale, în 275. În perioada următoare, populația a abandonat treptat felul de viață roman, confortul și mentalitatea urbane, chiar dacă persista în aria vechilor orașe, în clădirile și edificiile de odinioară. În orașe trăia o populație romană provincială, latinofonă, cuprinsă treptat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării. Legăturile romanității din nordul Dunării cu cea din sud Părăsirea Daciei sub împăratul Aurelian (275) n-a însemnat un transfer de populație, ci un transfer de autoritate. Retragerea administrației și a legiunilor nu a însemnat desprinderea din sânul romanității imperiale. Abandonarea provinciei, în 275, nu a fost un eveniment semnificativ, ci anul 602, când Imperiul a părăsit limesul danubian. Între 275-602, Dacia din nordul Dunării s-a aflat în continuare sub dominația (suzeranitatea) politică, economică și culturală a Imperiului, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mare (306-337) nu se mulțumește cu întărirea liniei Dunării, ci urmărește recucerirea Daciei Traiane. Timp de trei secole (IV-VI), singura monedă care circula în fosta Dacie, la sud și est de Carpați, precum și în Transilvania era cea romană, economia imperială recucerise Dacia, civilizația romană predomina pe teritoriile ei. Și în vremea năvălirii hunilor (375-454), economia romană continua să domine în Dacia monedele sunt frecvente. În vremea goților și hunilor, negustorii romani pătrundeau nestingheriți până în Transilvania și Moldova, în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pleacă spre Italia sub conducerea lui Alaric, dar în locul lor apar hunii, care sub conducerea lui Uldis cutreierau teritoriile din nordul Dunării, de unde organizau incursiuni în sud. În Sciția Mică, ca urmare a prezenței hunilor, este întărit limesul, iar flota imperială a pătruns pe Dunăre. Hunii organizează în această zonă acțiuni de pradă, pe vremea când Tomisul era condus de episcopul Teotim I, prieten cu Sf. Ioan Gură de Aur, admirat de barbarii huni din jurul Istrului, pe care-l numeau "Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără nici o teamă, timp de patru ani". În 584, împăratul Mauriciu (582-602) a încheiat un nou tratat cu barbarii, dar aceștia nu l-au respectat și au pătruns din nou în sudul Dunării, săvârșind distrugeri masive în Sciția Mică. Armata imperială înaintează în Sciția, îi înfruntă pe avarii conduși de Baian, undeva lângă Tomis, mulți barbari sunt uciși, iar Baian fuge de pe câmpul de luptă. Dar avarii revin în Tracia, iar Comentiolus se luptă cu ei în zona Munților Haemusacum se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în această privință, răspândirea noii credințe, rolul cetăților grecești a fost mare ca exemplu, doar prin Marsilia a pătruns creștinismul în Galia. Prin urmare, tot creștinismul balcanic, înainte de Constantin (306-337), va fi legat de coastele Mării Negre, de stațiile marilor drumuri imperiale, de existența unor sinagogi evreiești. Creștinismul este legat de țărmul sudic, răsăritean și nordic al Pontului. Prin răspândirea în cetățile pontice și prin ceea ce a plecat din aceste centre, mult mai mult decât prin propagandele misionare și influențe oficiale puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al IV-lea denotă caracterul intermediar al perioadei: el debutează sub semnul păgânismului intransigent și sfârșește sub zodia creștinismului intolerant, "totalitar" (Culianu). Între aceste limite, se succed ani de toleranță, de conflicte și reconcilieri, de reacții violente și reveniri spectaculoase-legislația imperială, prevederile sinoadelor Bisericii, scrierile epocii reflectă starea de incertitudine specifică secolului. Păgâni și creștini în Scythia Minor Tabloul religios al ținutului dintre Dunărea de Jos și Marea Neagră, în vremea Principatului, se prezenta plin de "complexitate și varietate" (D. M. Pippidi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
religioase. Astfel, în sudul Banatului și Olteniei, reintegrate Imperiului, în secolele IV-VI, credințele vechi păgâne au fost încurajate un timp de politica religioasă tradițională a unor împărați, de intransigența față de creștini și de staționarea unor trupe, instrumente ale politicii imperiale. Așa de exemplu un altar roman de la Drobeta dedicat lui Jupiter, de către un tribun pentru oamenii săi din trupă, este o manifestare a păgânismului oficial într-o localitate aflată sub stăpânire romană. O inscripție de la Sucidava (Celei, jud. Olt) menționează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obiecte în fântâna sacră. La Porolissum (Moigrad-jud. Sălaj), templul lui Bel a devenit, sub Teodosie (379-395), parte componentă a bisericii creștine. Dar nu toți zeii vor fi fost uitați. V. Pârvan considera că starea de nesiguranță, ivită după încetarea protecției imperiale (275), i-a făcut pe daco-romani să-și încredințeze soarta în mâinile zeilor "păstrători" și "apărători" (conservatores), "sărbătoarea dedicată lor (dies conservatoria) devenind dintr-o zi de odihnă, bucurie și petrecere, una de îngrijorată și smerită reculegere și închinare a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din afara statului roman (neamurile barbare) să se conducă după normele instituite de Părinți, lucru posibil în sudul Daciei, aflate în contact nemijlocit cu centrele episcopale de pe linia Dunării. Dar în celelalte (majoritatea) biserici daco-romane, situate în afara structurilor civile și ecleziastice imperiale, adică în centrul, nordul și estul Daciei, aflate departe de dezbaterile teologice și dominate de o cultură orală, circulația ideilor a fost mai limitată, tradiția mai puternică, disciplina mai relaxată. Astfel, în aceste teritorii românești sau în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost introdus de noua credință din secolul V și desemnează pe locuitorul unui pagus (sat)-pagani (rurali). Dar, spune N. Zugravu, nu termenii "pagus" și "paganus" a generat termenul "păgân", adică "necredincios", necreștin. După încetarea ordinii politice și militare imperiale, a urmat ruralizarea generală a Daciei, a nordului Dunăriiîn secolul al IV-lea, și creștinismul, dar și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]