2,209 matches
-
groapa dintre noi și ea. Oare lumea nu-i străină în sine? Ești singur totdeauna față de tine însuți, nu față de altcineva. Filozoful se gândește la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu. Unul la esență, altul la persoană. Divinitatea este ipostaza abstractă și impersonală a lui Dumnezeu. Credința fiind un imediat transcendent, ea își extrage vitalitatea din ruina esențelor. Filozofia e doar o aluzie existențială, precum Divinitatea e un aspect indirect al lui Dumnezeu. Nu vorbi de singurătate dacă nu simți cum se clatină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
participă la sâmburele ființei noastre. Lirismul suferinței este un cântec al sângelui, al cărnii și al nervilor. Suferința adevărată izvorăște din boală. Din acest motiv, aproape toate bolile au virtuți lirice. Numai aceia care vegetează într-o insensibilitate scandaloasă rămân impersonali în cazul bolii, care întotdeauna realizează o adâncire personală. Nu devii liric decât în urma unei afectări organice și totale. Lirismul accidental își are sursa în determinante exterioare care, dispărând, implicit dispare și corespondentul interior. Nu există lirism autentic fără un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absența riscului, a nebuniei și a pasiunii. Cât de fecundă este o gândire vie, pasionată, în care lirismul circulă ca sângele în vine! Este extrem de interesant și de dramatic procesul prin care oameni inițial frământați de probleme pur abstracte și impersonale, obiectivi până la uitare de sine, surprinși de suferință și boală au fost în mod fatal aduși să reflecteze asupra propriei lor subiectivități și asupra problemelor de trăire și experiență. Oamenii obiectivi și activi nu găsesc destule elemente și resurse în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în omenire și-au avut originea numai în capriciul prinților, regilor și împăraților? Cine poate crede în războaiele de fantezie individuală sau în cele provocate de aranjamente negustorești? Dacă ele, precum se spune, plutesc în aer, atunci au un caracter impersonal și iresponsabil. Pacifismul - care are de partea sa toate inimile și nici o realitate - și-a făcut un titlu de glorie din a stabili responsabilități pentru izbucnirea războaielor. Dar pacifismul uită că războiul nu este un fenomen de suprafață, ci angajează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
roman ser viciile sale. Intenția împăratului de a-și asigura o succesiune dinastică era flagrantă. Și criminală. De aceea a plecat. Suspină adânc. Până la urmă și gestul lui a fost inutil. Căci lumea este condusă de un destin inexorabil și impersonal, căruia uite că și el i-a căzut victimă. Tapiseria din dreptul ușii trosnește ușor. — Au sosit și te așteaptă în atrium, Nero, îl aude spunând pe Aelius Seianus. Tiberius Nero clipește buimac. Cine îl așteaptă? Își amintește imediat. Aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
străini pe-aici și și-au vîrÎt nasul În lucrurile lor. — Doar nu crezi că-i va deranja mai mult decît apa de ploaie, ferestrele sparte și bomba din pat? — Ploaia, bombele și ferestrele sînt simple lucruri, zise Helen. SÎnt impersonale, nu cum sînt oamenii... Crezi că sînt toantă. Julia o privea, clătinîndu-și capul. — Dimpotrivă, spuse ea Încet. ZÎmbea, dar vocea Îi era tristă. Mă gîndeam... ei, cît de nemaipomenit de drăguță ești. Se uitară una la alta o clipă, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lume. Din baia sa de ceapă, Pandit Amar Nath Razdan își pledează recursul final. Pagină separată Gita coboară în fugă scările care duc în curte, pe când mama ei (care este întruchiparea sorții, destinului, dreptății, a karmei și a tuturor forțelor impersonale care îi pot strivi pe muritorii de rând ca pe niște furnici) îl lovește pe Pran peste mijloc cu bățul cu care bate maimuțele. El se chircește de durere, dar femeia continuă să-l lovească exact acolo unde trebuie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un efort să se calmeze, apoi își dă pe spate părul lung și flutură din mână devenind o ea, după care tușește și se îndreaptă, redevenind un el, apoi se relaxează în altceva, ceva complicat și efemer, un sine însuși impersonal. — Din păcate, avem alte lucruri de făcut, înainte de a te elibera de tirania propriului tău sex. Ești Rukhsana acum, adică nimic. Ai fost adus aici să faci un serviciu statului Fatehpur și te vei achita de datorie, fără să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos, cu urechile, gleznele, brațele și nasurile împodobite cu argint, curăță niște tigăi, vorbind în șoaptă. Ochi gălbui, dați peste cap, privesc de jur împrejur, apoi se fixează cu o curiozitate impersonală asupra nou-veniților. Femeile își trag voalul sariului peste cap și se uită în altă parte, apoi lasă ochii în jos supuse. Fotograful începe să dea ordine și bărbații se ridică fără grabă să le execute. În spatele lor, sunt două mormane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au rămas peste program, dar chiar și acest fel de viață, fără sonor, există la distanță de el. Mașinile și clădirile par niște carapace, scuturi, menite să-l țină la distanță de căldura umană. Continuă să meargă, evitând suprafețele acestea impersonale, fără a întâlni pe cineva, în afară de doi jandarmi care-l privesc atât de fix, încât se întoarce la hotel. Dimineața, când coboară la masă, vede că Star se află deja în restaurant. S-a gândit atât de mult la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei ar fi fost acolo: „Și acum, onorată audiență, vom face asta și aia”. - „Onorată”, spuse psihologul. E foarte important. După ce cariera și iubita i-au fost răpite, și-a concentrat toată iubirea și prețuirea către un public - o masă impersonală de oameni. Oamenii care preferă grupurile sau mulțimile se poarte abuziv, chiar periculos, cu entitățile individuale. Nu doar cu străinii, ci și cu partenerii, soțiile, copiii sau membrii familiei. John Keating, se gândi Rhyme, chiar aducea cu un copil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
adormita, întreba fericită: -Răspund eu, sau vorbiți voi? Tatăl iritat se ridică, ridică receptorul în timp ce comentează: -Ar trebui să-i las să sune. La ora asta e doar vreun nebun. Lăură asculta cu răsuflarea parcă tăiată, vocea rece, impersonala de la capătul firului: -Da, se rezolvă, mâine. Discutăm la serviciu. Tatăl așeza receptorul în furca, mușcându-și buzele. Respira adânc și se întoarce la biroul lui, reluându-și calculele. Lăură prinsese din scurtă conversație, doar două vorbe: Reforma monetară. Nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu i se opun public. Revista 22, 793, 17 mai 2005 Alungarea din Sfântul lăcaș creștin Mă feresc să scriu despre propriile experiențe dureroase ascunzându-mă, ca tot intelectualul din zona științelor sociale și politice, în dosul teoriilor, analizelor, „neutralității impersonale”. Poate că acum voi scrie altfel deoarece i-am promis mamei să nu las neștiută întâmplarea tristă, petrecută sâmbătă, 19 august, la mănăstirea Prislop. Faptele. După moartea recentă a tatei, mama a rămas cu o dorință permanentă să se roage
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
va fi mai plăcut cu puțină încălzire. Aparatul aducea cu o placă de plastic, dar când apăsă întrerupătorul emise un zumzăit și un vag halou, degajând căldura, care răspândindu-se în sală, o făcu să pară mai puțin sterilă și impersonală. Newt clipi, pleoapele fiindu-i îngreunate de somn. ― Ripley, m-am gândit la ceva. Aș putea, s-o înlocuiesc. Adică pe fata ta. De probă, sigur. Așa, o vreme. Și dacă nu-ți place, nu-i nimic. Ce zici? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al patrulea sezon și bazat pe un umor la fel de sec ca o ședință despre ședința trecută, și Dilbert, un personaj de benzi desenate devenit cult în America, bloguri întregi dedicate supraviețuirii la birou sau micilor obiecte care personalizează cel mai impersonal spațiu din lume. Cultura la cub Ce au în comun toate acestea este antipatia față de cultura de „cub“, acel birou funcționalizat la maximum, fără ușă pe post de paravan în fața nasurilor curioase ale celorlalți colegi aflați în propriul lor spațiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
fericire - tata a murit În ’67. N-a apucat... liberarea României, deci a fost scutit de Încă un prilej de suspiciune. Din nefericire, România nu s-a liberat (nu este vorba de reflexivul: s-a, pe sine, se - ci de... impersonal). Dar Românii nu au nevoie ca România să se (impersonal) libereze, pentru ca să caute, să găsească suspecți, vinovați de propria-le nenorocire. Dar nu fac un efort mărunt (pentru alții!): să-i caute pe vinovați dinaintea lor, deasupra lor (În piramida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
României, deci a fost scutit de Încă un prilej de suspiciune. Din nefericire, România nu s-a liberat (nu este vorba de reflexivul: s-a, pe sine, se - ci de... impersonal). Dar Românii nu au nevoie ca România să se (impersonal) libereze, pentru ca să caute, să găsească suspecți, vinovați de propria-le nenorocire. Dar nu fac un efort mărunt (pentru alții!): să-i caute pe vinovați dinaintea lor, deasupra lor (În piramida cu pricina), și să-i arate pe cei care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bombardamentele, tranșeele mizerabile, lipsurile etc. versus comandamentele strategice, pline cu colonei și maiori care locuiau în confortabilele clădiri rechiziționate. Cartiere Generale, OKW și OKH-uri, Stavka, Marele Stat Major. Ofițeri superiori care aveau imagini idilice, de ansamblu, care primeau rapoarte impersonale despre mii de morți și răniți abstracți. Cine este mai îndreptățit să vorbească despre război sau administrație? Teoreticienii sau practicienii? Teoreticienii administrației sunt absurzi și folosesc o limbă de lemn imposibilă, combinație de iliesciană și vesto-birocratică. Codruț 8 martie 2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
despre o poezie directă, cu subiecte care i le oferă ceea ce se cheamă din afară, dar care sensibilizează, cheamă la contemplare, dar simți și autocenzura care dă valoare, ritm și un cântec specific versului pus în carte, deși întâlnim un impersonal, ca în Sunt peșteri: Tu nu uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
acoperit cu un cerșaf alb sub care este disimulat cineva. Probabil acel cineva care până mai adineaori implorase : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Sub cerșaful alb este părăsit pentru totdeauna de toți și de toate. În sfârșit, o impersonală voce rugoasă răspunde chemărilor ei : "Urcați-vă imediat în pat ! Vom veni îndată, avem și alte urgențe." Minutele care trec îi par Dorei chinuitor de lungi. Nefertiti s-a mai liniștit. Este alungită pe o parte și geme ușor. Firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
A mai înțeles că trăirile emotive ale mamei, atunci când cânta la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să pară impersonal. Sania spațioasă este și de data asta încălzită de dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi este înfășurat într-o "bertă" cum a aflat că se numește pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți înțelege de ce a scris Kafka romanul intitulat Castelul. În schimb, nouă ne revine meritul de a-i fi suflat într-o zi, lui Kafka, acest extraordinar început
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
s-a putut adapta, nu s-a lăsat mărginit de norme și s-a ales cu suferința. Acest fapt se datorează operării imaginii vizuale cu imaginarul subiectiv al fiecăruia și a proiectării în acesta a unei realități ce devine din impersonală personală, în sensul că o realitate unanim acceptată la nivel de teorie este cu mult inferioară unei convingeri personale, operând cu sistemul diferențiat al gândirii fiecăruia în parte și se calapodează pe aceasta. De aceea în iconografia bizantină există reguli
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
nebănuită, veselă și patetică în același timp, ca și când ceva s-ar fi descătușat din dorința năvalnică de a spune tot dar și de a ascunde tot... Ce era mai ciudat, cânta așa cum auzisem fetele la țară, pierdută în melodie, contopită impersonal în ea, cu doruri parcă cosmice, și fatale, într-un potop de cuvinte pe care le ardea atât de tare glasul ei pătimaș, încît nu le puteam reține nici o clipă înțelesul... Vino, draga mea-n grădină... Cu dorul care suspină
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lege. La naiba! Uneori o invidia pe Francesca Tyler mai mult decât ar fi bănuit ea. Cel puțin, ea una avea libertatea de-a face greșelile în care credea. Murray Nelson era deja așezat în sala de ședință aerisită și impersonală când sosi Jack, cu un minut și patruzeci și trei de secunde întârziere. Bănui că Nelson numărase fiecare secundă. Jack se așeză. Adoptase o strategie de genul Nu Te Scuza, Nu Da Niciodată Explicații față de Murray Nelson. Asta nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]