1,880 matches
-
devenise o caracteristică “banală”, curentă, un mod de existență pentru majoritatea populației. O trăsătură esențială a contextului social și “cultural”. “Răul impregnase universul cotidian, se banalizase” (Oprea, 2002), inoculând frica maladivă față de orice împotrivire, construind reprezentarea socială a unei forțe implacabile, a “unei puteri malefice de-a dreptul supranaturale”. Reprimările violente ale oricăror acte de împotrivire sau de simplu refuz erau astfel receptate ca reacții aproape “normale”, anesteziind orice atitudine critică, orice comportament de distanțare. E. Psihologia cozii Motivul cozii a
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
pe două axe principale: "Cu trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de o unilateralitate inchizitorială aproape fascinantă." Ni se dă și modelul acestei implacabile atitudini justițiare: "excesivul pamflet, camuflat în eseu, "Tremuricii ". Iată acum și cea de-a doua axă: "în aplicațiile datorate fiecărui scriitor în parte, fiecărui univers artistic de unică tonalitate, înțelegerea critică (...Ă se nuanțează nemăsurat, într-o infinitate de percepții
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
moderni, medii de iradiere a luminii divine, atunci atitudinea constructivă, implicată, activă față de aceste domenii nu poate contribui în mod direct la dialogul persoanei cu divinul. Poate contribui doar opoziția față de ele : răzvrătirea împotriva lumii acesteia (Nikolai Berdiaev), conștientizarea necesității implacabile care domnește în universul fizic și social (Simone Weil), ruperea persoanei de dimensiunea ei socială (Henry Corbin). Să fie opoziția față de lumea tîrziu modernă ultimul cuvînt al acestor gînditori? Să nu ofere modernitatea tîrzie nici un avantaj spiritual, nici o posibilitate pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
conduce la posibilitatea de a prefera, la nevoie, starea de natură celei civile. La Hobbes această decizie era nerațională, întrucât revenirea la natură presupunea anularea garanției privind autoconservarea: starea civilă era rezultatul necesar al unui calcul rațional plecând de la caracterul implacabil al pasiunilor. Pentru Locke, starea civilă este un bine, și dacă ea încetează să mai fie astfel, din cauza absolutismului și a tiraniei, starea de natură - adică de rezistență față de tiranie - este preferabilă. Și nu numai că este preferabilă, dar este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o dovedesc formulările asemănătoare din lucrările altor ortaci ai săi: „Cu toate acestea, începând din 1862, după unirea Moldovei dintre Prut, Carpați și Milcov (fără Bucovina) cu Valahia, noțiunile „Moldova”, „Țara Moldovei”, „Statul Moldovenesc”, „moldovenii”, „limba moldovenească” metodic, insistent și implacabil sunt înlăturate din circuitul juridico-politic, educațional și informațional vest-prutean”, afirma Vasile Stati cu doi ani înainte. În continuarea articolului citat al lui Stratan, din 17 februarie, furia neputincioasă a lui se îndreaptă asupra istoricilor români care „au uimit lumea și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
presupuse înțelesuri că Noica a murit la timp. Recunoșteam trist, în cuvintele și necuvintele cărturarului Antonie, nu o concluzie care ar fi venit dinspre sfera medicinii, atît de exactă în raționamente, ci o aluzie melancolic-livrescă în care se ascundeau reflexele implacabile ale unei epoci, cu logica și compromisurile sale, cu erorile și ororile ei, după cum dezvăluiam, în același enunț sentențios, gîndurile lui Nietzsche din So sprach Zarathustra: "Mulți mor prea tîrziu, și unii mor prea devreme. Încă sună ciudat învățătura: "mori
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
strada, prin empirismul ei politic, în singurul lucru important. Într-o asemenea Românie, în mare parte devitalizată, alături de cultul puternic al iraționalului, Cioran voia instaurat și cultul irațional al puterii. I se părea, în 1934, că românii nu aveau voința implacabilă de a avea un destin. De aici inexistența unui "orgoliul de marcă istorică" și a unei viziuni pe care nu se sfiește să o numească mesianică. Ca într-un preludiu al Schimbării la față a României, pe care o va
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
încă o surpriză: acest roman poate fi citit în mai multe chei. Dar, deoarece el se prezintă ca o inocentă utopie (ceea ce ține de regula jocului) să-l urmărim în acest sens. Scenariul se desfășoară scenă cu scenă în mod implacabil, până la capăt. Conducătorul are nevoie de un scriitor celebru care să-i laude regimul și să i scrie discursurile; romancierul la rândul său trebuie să plătească pe loc catedra, pe care o revendică, precum și publicarea romanului care așteaptă de 11
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
34 Fiecare cu conștiința și sistemul său de valori. Galileu, care a trecut printr-o situație riguros asemănătoare, a rămas nu mai puțin în istorie. în toate sensurile cuvântului. Cine n a avut însă nimic creator de pierdut poate fi implacabil până la capăt. Riguros și chiar fanatic. Kein Talent doch ein Charakter, vorba lui Heine. A da o judecată definitivă și completă despre cazul Noica este, în încheiere, încă dificil. Trei aspecte ni se par totuși destul de bine stabilite și pot
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ireversibilă. Cum să nu creadă cineva că situația este ireversibilă când a stat 15, 20, 25 de ani în închisoare? Și această categorie a fost cum bine se știe extrem de numeroasă. în România comunistă a funcționat deci perfect, impecabil și implacabil, legea supremă a aparatului represiv al statului totalitar modern: legea agravării crescânde-descrescânde. Orice organ represiv și de stat devine tot mai abuziv și lipsit de scrupule, mai feroce și mai fanatic, în funcție de locul pe care-l ocupă în ierarhie. Când
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
psihologie devine repede speriată, timorată, conformistă, definitiv resemnată. Speranțele dispar una după alta. Situația este declarată ireversibilă. Reacție perfect explicabilă. 2. La brutalitatea feroce a represiunii se adaugă rigiditatea, coerența și consecvența teribilă a sistemului. Sub Ceaușescu, el a mers implacabil până la capăt, neabătut. Această fermitate monstruoasă nu poate să nu impresioneze, să nu intimideze și cu atât mai mult spiritele slabe de înger. Funcționarea sa aberant de planificată, total reificată, abstractă și impersonală asemenea unui Moloh gigantic abia întors de la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unele nume și titluri comparative pentru a nu fi greșit înțeleși. Nivelul unor astfel de discuții, la noi, este încă destul de coborât. Dar, nouă cel puțin, ne pare evident că V. T. are, uneori, ceva din luciditatea, mizantropia și realismul implacabil al politologilor moraliști de clasă. Stilul său jurnalistico-radiofonic, descriptiv informativ riscă totuși să ne deruteze. Densitatea și acuitatea unor observații și reflexii sunt însă incontestabile. Perspectivele politologiei românești în stare incipientă se lărgesc și mai mult prin analizele și sugestiile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rămâne faptul, bine surprins de autor, al incapacității intelectualului român de a lupta împotriva totalitarismului (de orice speță). Se enumeră o serie de cauze, care explică ambele extreme și, în deosebi, persistența miturilor ideologice ale dreptei. Enumerarea este rece și implacabilă: în primul rând, lipsa de tradiții ideologice liberal-democratice, existente dar fără audiență. Ea este agravată și de absența deprinderilor democratice, a percepției lor exacte, a sensului și, mai ales, a lipsei centrului democratic și a clasei de mijloc. Am atins
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
atrage polemica personală. Prețul unei astfel de mentalități, care subminează, depreciază, bagatelizează în mod sistematic sinteza, studiul abstras de bibliotecă, neimplicat în mod direct în actualitatea literară imediată, însă ne interesează. Pe toți. Fiindcă prețul la scadență și ea vine implacabil cu regularitate îl plătim cu toții. Și îl plătește în primul rând prestigiul și circulația în lume a culturii române. Nu cu culegeri de cronici, cu broșuri (necesare și ele) se exprimă, se afirmă, se impune pe plan internațional o mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mică schiță morfologică a acestor complexe. Doar simple sugestii pentru aprofundări viitoare. Un mod curent de a-ți ascunde profundul sentiment de inferioritate de a nu fi, de pildă, tradus, cunoscut în străinătate etc., etc., este bagatelizarea și minimalizarea sistematică, implacabilă, feroce, dar în forme transfigurate, a unor astfel de ecouri. Acest gen de reacție este tipică, de pildă (pentru a lua numai un exemplu) la G. Călinescu. Oriunde, în Istoria literaturii române, vine vorba de relații, traduceri, nu mai vorbim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a colabora cu eteriștii pentru eliberarea Greciei”. Asemenea surse de informații erau însă, în mod inevitabil, incomplete și contradictorii. în aceste condiții, în contextul “baletului diplomatic” al Marilor Puteri, îndeosebi al Angliei și Rusiei pe tărâmul chestiunii grecești, al avansului implacabil al Rusiei spre Strâmtori și al importanței crescânde a Principatelor în comerțul britanic, s-a impus, ca o necesitate stringentă, reînființarea consulatului britanic la București, de data aceasta beneficiind de sprijinul oficial al guvernului Maiestății Sale. Modalitatea concretă de punere
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Făt-Frumos intră, după o călătorie plină de încercări, în împărăția Tinereții fără de bătrânețe și a nemuririi, în nuvela lui Eliade, personajul se află în același areal cu un timp calitativ diferit, asemeni lui Iancu Gore. Timpul universal își continuă curgerea implacabilă (din noaptea de Paști, 1938 până la Crăciunul din 1968), dovadă că în același spațiu, Cafeneaua Select, se desfășoară două experiențe diferite (fiind vorba de două universuri paralele): cea a privitorilor externi, care văd "un domn străin" îndreptându-se direct spre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nedeductibil, misterios)838. Știința clasică, susține gânditorul francez, se articulează pe această paradigmă simplificatoare și reducționistă, având în centru principiul înlocuirii vizibilului complicat prin invizibilul simplu și pe cel al unui determinism perfect după care universul se supune câtorva legi implacabile 839. Toate trăsăturile științei clasice (ordinea suverană a naturii, simplicitatea și fixitatea ordinii naturale, inerția materiei supuse legilor naturii, substanțializarea, reificarea și izolarea obiectului, claritatea și distincția, reducția adevărului științific la adevărul matematic și logic) derivă din ideea excluderii sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-l fi putut supune pe îndârjitul căpitan unei terapii și să-i rezolve problema excesului de masculinitate volitivă, așa încât el să facă frumos mea culpa în fața custodelui infernal al legămintelor și să-și afle astâmpărul, acceptând docil definiția consensuală a implacabilului. I-ar fi explicat doct, dar pe înțeles, că înțelepciunea constă în acceptarea eșecului și tragerea din el a unor învățăminte corectoare de ambiții; iar dacă strigoiul, recalcitrant, ar fi încercat să fugă nebunește de lecția compromisului, ea ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai găseau pe-acolo când s-a dat lovitura. Acum vremea trebuie să fie bună prin părțile lor, așa că firesc ar fi ca ei să bată drumurile; doar de-asta sunt nomazi, nu? sublinie el în final cu o logică implacabilă. − Aaa, sigur, nu se-aștepta nimeni să facă de strajă la șantier. Deși, având în vedere importanța evenimentului în viața lor, aș fi crezut că și-au suspendat temporar peregrinările din simplă curiozitate. − Să fim serioși! Întâlnirea cu ei mi-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Clit (2010) a examinat „fenomenul Pitești” utilizând paradigma Milgram și a ajuns la concluzia că la Pitești a funcționat o clinică psihopatologică. Foștii deținuți evocă impresia că cei ce-i torturau aveau un comportament neomenesc, dețineau parcă puterea unor roboți implacabili, se comportau ca niște automate incapabile să-i Înțeleagă pe alții, Încât creau o situație fără ieșire: deținuții torturați Încercau sentimentul de părăsire, de izolare totală, aveau impresia că li se citeau gândurile, că nu mai aveau nici o putere În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să se sustragă de la obligații? De ce merg bine societățile din țări ca Germania sau Anglia? Pentru că acolo orice abatere se plătește. Amenzi usturătoare, aducerea În fața instanței. Credeți că lecțiile despre binefacerile civilizației i-au disciplinat? Nu - legile și aplicarea lor implacabilă. Iar cetățenii veghează la acest bun mers, semnalează abaterile. Și-mi dă câteva exemple de la noi: „la magazine, locurile de parcare pentru handicapați sunt ocupate, de regulă, de indivizi care cred că s-au descurcat mai bine decât ceilalți. Îi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care se drapau În proiecte personale, dar beneficiind de resursele obținute prin munca și efortul celorlalți. Efectul personalizării vieții sociale și comunitare: românii (aici ar trebui să precizăm: unii, mulți, o parte) nu aderă la ideea de normă impersonală (generală, implacabilă), lege, reglementare, angajament, contract, cuvânt. Civism, moralitate, rigoare, ordine depersonalizată? Când e vorba de cineva apropiat, deținătorii de poziții sacrifică sau interpretează totul În mod personal, subiectiv, afectiv. Nu poți să-l lași la greu pe cineva apropiat, trebuie susținut
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a competitorilor lui Gheorghiu-Dej, la asasinarea lui Foriș și Pătrășcanu, ambii intelectuali, și n-au Învățat nimic din aceste episoade. Ce elemente ale sistemului Îi hipnotizau pe toți? N-am decât o explicație - presiunea psihologică a grupului: practici și norme implacabile, ierarhii bine fixate, cu specializări pe posturi. Normele erau simple: solidaritatea cu cauza comună și complacerea În starea de izolare, determinată de captivitatea legală. Lipsa de comunicare cu contextul social, refuzul dialogului cu exteriorul determina o orientare a grupului spre
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la comisariat. Singurul mijloc de a-și vedea fiica înapoi acasă, i se spune aici, era să facă o plângere în care tânărul să fie acuzat de corupere de minori. Ceea ce și face, nu fără oarecare ezitare. Din momentul acela, implacabila mașinărie judiciară se pune în mișcare. În zadar se oferă Nadia să meargă la poliție să-i ia apărarea lui Stef, mărturia ei nu valorează nimic în ochii justiției, după cum îi explică jurnalistul. Fiind minoră, Nadia ar fi fost considerată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]