1,843 matches
-
vreau să redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau unul după altul, sub discreta supraveghere a lui Fersen și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la durerea lui Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
telefoanele celulare puse pe bordul mașinii Începu să vibreze. Cel al Mariei. Răspunse și se Încordă. Lucas n-avea decît s-o privească pentru a ști cine o suna. Magia se sfărîmase. Demară În scrîșnet de motor. 26 Niște mese improvizate fuseseră puse În afara cafenelei, pe locul rezervat de obicei pieței. Lampioanele răspîndeau o lumină blîndă, colorată. Femeile erau Într-un permanent du-te-vino cărînd oale cu scoici fierte În suc propriu și vin, În vreme ce alcoolurile circulau. Un acordeon cînta În surdină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai aruncat peste bord! PM se sculă ca un smintit și reîncepu să urle că totul era fals, o minciună, că nu se atinsese de el. Ryan, cu regret parcă, Își ridică atunci puloverul și dădu la iveală un bandaj improvizat care ascundea destul de prost o tăietură plină de sînge. PM, cu ochii ieșiți din orbite, scoase un icnet și Începu să rîdă ca un nebun. - Asta Înseamnă că el e victima? Iar eu am ucis pe toată lumea? Am ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Celor Patruzeci de Martiri și se apropie de altar ținându-se pe lângă perete, ca să nu bată la ochi. Spre fund, alături de masa simplă din piatră, Înconjurată de scaune din lemn, fusese aranjată o estradă grosolană din scânduri. De pe acel amvon improvizat, un om vorbea adresându-se micului grup de credincioși Îngrămădiți În jurul său. Nu era multă lume, poate că două duzini de persoane, bărbați și femei. Unii Împrăștiați printre coloane, alții șezând pe niște bănci simple din lemn, iar alții ghemuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că Îl ridica de la pământ, târându-l spre piațeta de la capătul străzii. Pe deasupra mulțimii de capete se zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit pe latura scurtă a pieței. Pe acea scenă improvizată se mișcau Încoace și Încolo niște trupuri Îmbrăcate În straie multicolore, Înconjurate de o mulțime care aplauda. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să se pomenească, odată cu bestiile acelea, dinaintea unei paiațării de saltimbanci. Încercă să se strecoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zi. Iarba Fiarelor se strădui să-și facă mâna aia de bijutier și hăituit profesionist, montând, la două izvoare, capcane cu lațuri. Săpând, cu baioneta, o groapă cu țepușe, mult prea puțin adâncă. Și trăgând, cu o scălîmbanie de arc improvizat, după păsări. Într-o după-amiază, izbuti să doboare o pradă. Dar nu cu mândrețea aia de arc, ci, rușine, c-o piatră. Și nu o pasăre adevărată, ci o cioară. 287 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI după ziua pară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Un corp de zeiță, care te invita să Îl admiri la infinit, unic și desăvârșit. 119 Într-un târziu, cu sufletul apăsat, m-am Îndreptat șontâcăind spre bucătărie și, după ce mi-am desprins proteza, m-am Întins În patul meu improvizat. Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi cercetători În noapte. Melanie s-a trezit mai devreme decât Îi era obiceiul, acuzând o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cleștele de fier, s-a așezat pe scaun și a Început să bată ritmic cleștele de genunchi, iar acesta a pornit să scoată niște sunete metalice, care nu semănau cu nimic și cu multe altele. Cooptarea noului membru al formației improvizate a fost primită cu entuziasm și muzica a continuat să sară de la o piesă la alta până când moș Costache, care cânta la cel mai solicitant instrument, a ordonat o pauză pentru „un păhăruț di gin”. Au cinstit, au Închinat urări
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sistarea orelor de „școală”, ba chiar credea că tatăl său era nemulțumit de el sau că poate a spus ceva ce nu se cuvenea. Să fi fost el Încrezut și lăudăros?! Când sa mai liniștit, a pus capul pe perna improvizată și a privit iar ultima strachină, „primul său caiet”, și-a fixat cuvintele În memoria sa de copil necăjit, iar când a citit un cuvânt de sus și unul de jos și a rezultat VA MAMICA, băiatului, care de oboseală
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
împrejurimi, alăturându-se astfel refugiaților din Guadix și Gibraltar; erau găzduiți de bine, de rău de către rude, în dependințele moscheilor sau în clădirile care căpătaseră altă destinație; în vara precedentă, stăteau chiar și prin grădini sau pe maidane, în corturi improvizate. Străzile erau înțesate de cerșetori de origini diferite, grupați uneori pe familii întregi, tată, mamă, copii și bătrâni, cu toții scheletici și având un aer rătăcit, însă adesea adunați și în bande de tineri cu înfățișări neliniștitoare; iar oamenii de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
loc izolat, e de ajuns să-și descopere o anumită parte a corpului pentru ca fiara să scoată atunci un răget puternic, să-și plece privirea și s-o întindă. Liber să creadă fiecare ce vrea! La întoarcerea din acest pelerinaj improvizat, mi-am amintit de sentimentul vag de teamă pe care-l simțisem pentru Mariam. O premoniție a asaltului leilor asupra colibei noastre? Pe moment, așa am crezut. E adevărat că la doisprezece ani, încă mai credeam că, dintre fiare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru că unchiul, încă din a șaptea zi, n-a mai fost în stare să stea pe spatele cămilei. Am fi putut face cale-ntoarsă, dar ne-a interzis acest lucru. Nu aveam altă soluție decât să-l așezăm pe o targă improvizată, pe care gărzile și slugile au cărat-o cu rândul. Și-a dat sufletul înainte ca noi să fi ajuns la Teghaza și a trebuit să-l îngropăm în nisipul fierbinte la marginea drumului, deie Domnul să aibă parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fosta cameră, ceea ce m-a făcut să trec drept un om care avea de toate, deoarece noii-veniți erau de acum siliți să se înghesuie, familii întregi, pe coridoare. În primele zile din mai, o atmosferă stranie domnea în acest cantonament improvizat, propice celor mai nebunești provocări. Am să-mi aduc mereu aminte de clipa când un fluieraș din orchestra pontificală veni gâfâind și țipând cât îl ținea gura: — L-am omorât pe Bourbon! L-am omorât pe Bourbon! Era un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cumpărători, zări doar un băiat care împingea un cărucior, sărind din când în când pe micul cauciuc pe care îl ținea legat cu un lanț la spate și care, când intra în contact cu asfaltul, funcționa ca o frână improvizată. Se uită la numele magazinelor, vizibile acum datorită lipsei oamenilor. Și-l imagină pe Guttman cel bătrân plimbându-se pe aici, vizitând Sadi Barakat și Fii, Comercianți Autorizați sau sforăitorul Muzeu Oriental, întotdeauna în căutarea unui obiect rătăcit din tezaurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
n-aș putea să spun. Reflexele mele inverse, probabil... În orice caz, decizia de a-mi Încerca șansa n-avea nici o legătură cu arma primită de la Eva. Le-am pus pe amândouă - și pistolul, și discheta - Într-o mică ascunzătoare improvizată În saltea și am ieșit pe coridor. Știam că afară era noapte, chiar dacă nu eram lămurit Încă după ce meridian funcționau ceasurile din Centru. Dacă reușeam să ies, Întunericul reprezenta un avantaj de care Înțelegeam să mă servesc fără jenă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inutilizabil. Așa, care va să zică... Prin urmare, În noaptea aia când mă adusese la Centru, Roger Howard nu vorbea cu liftul și nici singur, de nebun, cum crezusem eu, grăbit să extrag concluzii negative din orice ar fi făcut atunci taciturnul șofer improvizat. Ăsta era primul aspect. Al doilea: am realizat cu o lipsă cronică de entuziasm că În cealaltă noapte, când vrusesem să evadez, chiar dacă aveam mai multă șansă și treceam de paznici, tot n-aș fi făcut vreo ispravă, pentru bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și Teologia. IX. SALAZAR: STUDENT ȘI PROFESOR LA COIMBRA. Oliveira Salazar ajunge la Coimbra în octombrie 1910 - odată cu Republica. Studenții trăiau în acele zile de toamnă calmă cele dintâi extaze revoluționare. Curtea bătrânei Universități clocotește de glasuri tinere; entuziasmul tribunilor improvizați nu mai cunoaște margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e oportună, atât din cauza împrejurărilor externe, cât și pentru simplul motiv că ideia regalității încă n-a fost acceptată de totalitatea elementelor responsabile portugheze. Este, după cum vedem, triumful tacticei integraliste, care, înainte de toate, refuza o restaurare pripită și o monarhie improvizată. Cum însă monarhiștii regăsesc în ideile șt realizările lui Salazar cam aceleași concepții sociale și morale pentru care luptă și ei, acceptă să colaboreze și chiar să se încadreze noului regim. "Salazar are un singur defect, că nu e nemuritor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a-l dezlega, Iguana se trezise că se uita la el cu ochii larg deschiși și aproape ieșiți din orbite. Îl privise cîteva clipe, contrariat, și optă pentru a-l lăsa unde se afla, acoperind din nou cu stînci mormîntul improvizat, supărat numai pentru faptul că nu mai avea cu cine să se consulte cînd avea Îndoieli legate de semnificația cîte unui cuvînt sau a unui pasaj din vreo carte. Această moarte a fost cea care, probabil, salvase deocamdată viața căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
respectivă a lipsit de la orele de matematică, însă s-a legat cu jurământ că pe viitor, ca să evite total probabilitatea de a cădea în propria lui capcană, va trebui să renunțe din start la tot felul de minciuni și procedee improvizate, cu care să poată cuceri o fată. Chiar și acum, după atâția ani, pentru a nu cădea în ridicol, trebuie să suporte consecințele. Pentru a le evita era mai bine să se gândească în altă parte, la viitorul de la capătul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau făcea altul nou, pe două bancuri așezate unul pe stânga și altul drept în față. Pe unul din bancuri își instalase un strung de lemn și o tocilă cu pedală, ambele acționate cu piciorul prin intermediul unei curele de transmisie improvizate, iar pe pereți atârnau la vedere panopliile cu scule diferite pentru tâmplărie și lăcătușerie... Din construcție, vila era prevăzută cu uși și ferestre duble, cu oberlihturi în ogivă, ce se închideau perfect, cu șase camere locuibile, confortabile și spațioase, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Totuși, furia naturii nu a durat mai mult de cinci-șase minute. Șuieratul dubios, treptat, s-a diminuat. Vântul a început să slăbească din intensitate până s-a potolit de tot, lăsând în urmă copacii căzuți, scândurile putrede, rupte din gardurile improvizate ale sărmanilor și aruncate care încotro. În schimb, se pornise ploaia ce se întețea de la o clipă la alta. Pocniturile de pe acoperișul vagonului deveneau din ce în ce mai puternice și mai dese. Contrar tuturor dorințelor călătorilor, ploaia s-a transformat brusc în grindină
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urcă în Rapidul ... 56 spre București, cu plecarea la ora optsprezece și..., împreună cu una din cele două fiice ale sale. Ca toți cei din compartimentul șase, acum își cumpărase legitimațiile de călătorie direct de pe peron, de la singura casa de bilete improvizată, făcând slalom printre mormanele de moloz. Nimerise locurile 61 și 62. Locul 61 de lângă ușă îl va ocupa el, tatăl, iar fiica locul 62 de vizavi. Locurile lui preferate, încă din vremurile de tristă amintire când fuma cu nesaț și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]