1,961 matches
-
contabil de fraudă, descoperă că propria sa odraslă, falsifică săptămânal catastifele de la birou. Biata, maltratata sa voință, din care făcuse ținta disprețului său și al prietenilor, stătea acum inocentă În fața lui, iar discernământul se Îndrepta spre temniță, cu acel demon inconfundabil, imaginația, dansând cu satisfacție răutăcioasă pe lângă el. Sfatul Clarei a fost singurul pe care l-a cerut fără să dicteze el răspunsul - poate cu excepția celor primite În timpul discuțiilor cu Monsignor Darcy. Ce mult Îi plăcea să facă orice Împreună cu Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-și saxofonul, tânărul fumător de marijuana pe cale să-l implore. Danny zise: — Îți mai spun o dată. Vreau numele unui alb înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus... Danny auzi pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi voluminoși apărură în cadrul ușii, îndreptând spre el pistoalele de calibrul 38. Danny le arătă insigna, gata să propună un armistițiu. — Departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pistolul și pipăi peretele, în căutarea unui comutator. Degetul mare dădu peste unul și apăsă pe el brusc înainte de a-și calma nervii. Apoi se uită. Văzu o nenorocire de cameră transformată în abator. Sânge pe pereți. Dungi lungi, uriașe, inconfundabile, cu urme de scuipat exemplare, de manual: asasinul eliminase guri pline, împroșcând cu roșu printre dinți și desenând modele mici pe tapetul ieftin, cu flori. Patru pereți plini: floricele, bastonașe și o formă ce părea o literă W complicată. Sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
argumenteze, pe „gonitorii de nori” cu „solo- monarii” (29, p. 171), dar aserțiunea sa este discutabilă. Sigur că din marea breaslă a vrăjitorilor „gonitori de nori” fac parte și „solomonarii”, dar aceștia din urmă au un statut și comportament distincte, inconfundabile. Solomonarii sunt nu numai gonitori de nori, ci și gonitori pe nori. în al doilea rând, trebuie să se țină seama de faptul că textul citat din Pravila lui Matei Basarab (1652) nu se referă nici la o situație strict
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cele două noțiuni - Chaos și Kosmos (cu sensul atribuit de Pitagora : „Univers ordonat”) - sunt antonime, iar cele două stări pe care le desemnează - antinome. Cele două noțiuni/stări sunt complementare, tangente chiar. Fiecare conține germenele celeilalte, sunt reversibile deci, dar inconfundabile și antagonice, aflându-se într-un raport de proporționalitate inversă. Dar iată, foarte pe scurt, principalele date ale mitului. Conform tradiției, Labirintul a fost conceput și construit în Creta de celebrul artifex Dedal, expulzat din Atena. El a făcut-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
erau foarte buni cunoscători ai tradiției și mitologiei elene. Un alt argument care înlătură posibilitatea unei confuzii este faptul că, cel puțin din punct de vedere iconografic, cei doi monștri răpuși de Tezeu se diferențiază în mod frapant, fiind deci inconfundabili. Pe de altă parte, Pausanias nu descrie „din auzite” opera de artă în discuție, ci ca unul care a avut prilejul s-o contemple : „Mă voi mărgini să descriu tronul [lui Apollo] așa cum l-am văzut, precum și figurile sculptate [pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vă] veți boteza eu sloboz heara și unul nu veți scăpa [...]. Și ridicându-și mâna lovi șarpele cu sulița [...] și omorî pre acel înfricoșat bălaur (76). Sigur că simbolistica de factură creștină și-a lăsat, în aceste cazuri, amprenta-i inconfundabilă. Simbol al păgânismului înfrânt, Balaurul reprezintă aici pe vechiul zeu („idol”), căruia i se aduceau sacrificii umane. Totuși, înfrângerea balaurului de către erou își păstrează în continuare caracterul de mit de întemeiere, de data aceasta al primei biserici și comunități creștine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arăta vârsta recunoscută, de cincizeci și nouă. Fotografiile din ziare sugerau o față tinerească, neridată. Dar era clar, privindu-l de la această distanță, că încordarea celei de-a doua campanii își arăta efectele asupra vitalității lui. Oricum, aspectul președintelui era inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
bărbaților care roiau încordați încoace și-ncolo, gândurile ei nu se aflau printre ele. Nici măcar o dată el n-a reușit să prindă un fir din gândurile care ar fi putut aparține unei femei. Desigur că gândurile unei femei ar fi inconfundabile. Somnul îl află pe Craig preocupat încă de această problemă. CAPITOLUL 9 Se trezi tresărind în beznă, conștient că se mai afla cineva în cameră. - Taci! îi șopti în ureche vocea de femeie. Am un pistol ațintit asupra ta. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
naștere din cursul Exercițiilor Spirituale ținute în martie 1982 la Lentate pe Seveso, de Carlo Maria Martini, pe atunci arhiepiscop de Milano, unui grup de băieți și fete de optsprezece ani, la încheierea procesului anual de cateheze. Cu stilul său inconfundabil de predicare, cardinalul oferă un parcurs exegetic și spiritual, plecând de la textul evanghelic din Ioan 21, care dă cititorului posibilitatea de a intra în profunzimea propriilor alegeri de viață și de a reflecta asupra semnificației vocației sale. Referințele biblice au
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ale lui Mircea Eliade, nu formulez și răspunsuri. Sigur, mi-aș dori să putem vorbi despre o pecete strict românească în poezia (sau în proza) scrisă la noi, așa cum vorbim de proza sud-americană sau cea rusească, care au devenit mărci inconfundabile, dar nu e cazul. Suntem o țară mică așezată neprielnic și nu cred că am izbutit să cuprindem, să imprimăm într-o poezie (sau într-o proză) fără de pereche sufletul nostru ce seamănă cu o apă făcută din fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sensul că posedă legitimația de membru USR. Mai sunt câteva sute de inși care tânjesc spre această consacrare și foarte mulți tineri, unii nedebutați încă, promițători cel puțin. Dar câți dintre aceștia au sau vor reuși să aibă propria voce, inconfundabilă? Și măcar dacă ar fi acest fapt semnul sigur al valorii! Dar câți dintre aceștia au o conștiință poetică pe măsură!? Astăzi, nu știu câți îl mai citesc, în sens propriu, pe Poe sau pe Baudelaire. Oricum, sunt mult mai mulți cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriitor. Era un mediu tonifiant, fundamentat pe competiție onestă și spirit critic. "Echinox"-ul a fost un mediu al configurării spiritului creator. În egală măsură, grație înaltei pedagogii a Domnului Profesor Ion Pop, acel mediu a fost generatorul unui etos inconfundabil. Ai obsesia negrului, două dintre cărțile tale sunt adevărate experiențe cromatice, aproape imposibile în plan plastic, de "negru pe negru". De unde această obsesie? Cât de neagră e viața? Cât de neagră e veșnicia? Cât de alb e albul de sub negrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-n armonii voci ce departe sună, / Își făurește-n grabă din vifor adăpost / Ea multrisipitoarea ce cheltuind, adună” (Restituiri: Iulian Vesper, în „Muguri”, seria a III-a, IV, 4, 1997, p. 20). Acest text-document reprezintă spiritul și idealul unei generații inconfundabile în istoria culturală a Bucovinei, „avântul de tinerețe, de sacrificiu și de poezie” al acesteia, care nu a putut fi niciodată ucis, ci doar zăgăzuit o vreme. Din acest an, revista este imprimată la Întreprinderea Poligrafică / Tipografia Suceava. În 1980
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček și totodată puteau fi obsedați de Tomnaia noci, de mesteceni și katiușe, erau capabili să mintă o lume întreagă și în același timp să citească, de mici, Pușkin, emanau parfumul lor inconfundabil și babuști atotștiutoare, erau irezistibili în toate, în ticăloșie și lirism, în nepăsare și Babel - mi se făcu rău: aceeași apăsare pe cord, o totală dezorganizare a respirației în care nu pulsa decât gândul de a mă arunca de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
temă, dacă nu cumva și personaje în aceleași poziții. De altfel, oricine studiază cât de cât istoria artei, se pot găsi exemple similare cu duiumul. Am revăzut recent filmul „Pisica albă, pisica neagră”, în regia lui Emir Kusturica și muzica inconfundabilă a lui Goran Bregovic. In film sunt o serie de scene tipice sau „clasice” pentru pictura naivă și mă întreb dacă nu cumva regizorul a fost dat în judecată pentru furt intelectual sau eventual plagiat. Dar să dau și câteva
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
scrieri. A tradus din și în limbile franceză, engleză și polonă, cel mai adesea îndreptându-și atenția spre scriitorii de prima mărime din patrimoniul universal, pentru care a primit în 1973 Premiul Pen-Club-ului din Polonia. Reliefurile mirifice, cu drept cuvânt inconfundabile, ale culegerilor de versuri și proză, eseurile placate pe probleme la ordinea zilei, lucrările de critică și istorie literară și numeroasele opere traduse reprezintă, în concluzie valori indubitabile aparținând culturii umanității, care susțin convingător hotărârea juriului Academiei Suedeze de a
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
o axă în care soarele bătea în geam doar dimineața, iar pe partea opusă geamului se aflau mai multe portrete mari cu scriitori, dintre care unul aparținea unei ființe tare stranii. Știam bine portretul din fața clasei, căci îl reprezenta pe inconfundabilul Vladimir Ilici și se afla în toate clasele, până și în cea de Chimie. De asemenea, știam că primul portret de pe peretele cu galeria de scriitori, care ne prezenta un tip cu un păr foarte cârlionțat, lucru rar întâlnit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
preia automat răsfrîngerile sonore, le predă instantaneu conștiinței, iar aceasta produce senzația de energie densă cît un obstacol cam pînă la nivelul inimii. Obiectele mai scunde sînt greu detectabile. În schimb, cele Înalte, masive, apăsătoare Întorc un semnal con sistent, inconfundabil. Acest semnal Însă, deși este produs În regim sonor, prin ecolocație, nu e recepționat auditiv, ci ca impresie subtil tactilă sau fals vizuală. Pentru cei fără vedere din naștere, apare senzația de corp compact și atît. Dar pentru cei cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o dată strigătul: „Radu!“, dar mai slab, În stingere, În dispa riție, fără ecou, ca Într-o scufundare, ca Într-un Înec. N-am scos o vorbă, azi mă mir cum de n-am făcut-o. Înțelesul celor două strigăte era inconfundabil: Valeriu Ruba murise ori suferise un atac de cord aproape fatal. Mai trecuse peste vreo două preinfarcturi În ultimii ani, fără să le bage În seamă. I se descoperiseră abia la niște analize mai serioase. Am tăcut ca să nu devin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de mers pe traverse de lemn și pe pietriș am văzut pe un pod nevătămat care trecea peste linii mai întâi mașini cu benă și camioane cu infanteriști, și un obuzier tras de cai, apoi grupuri mai mici pe jos: inconfundabilii infanteriști după tiparul german, pasul lor târșâit. Orbește, m-am alăturat unei coloane, căci chiar și fără intervenția dușmanului un ins care merge de unul singur și fără ordin de marș ar fi devenit candidat la moarte, bun pentru ștreang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la vremea aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în mod special: el nu avea încredere, ce-i drept, în persoanele care se dădeau adulte, nu însă și atunci când era vorba de tipul inconfundabil al caporalului. Pe acela îl cunoștea de pe vremea când cineva, care fusese de meserie frizer, îl scosese dintr-o pădure și-l condusese dincolo de linia frontului rusesc. Când, puține zile mai târziu, tancurile T 34 au tras asupra șoselei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au sacrificat dragostea. Inima mea nu mai bate decât pentru un singur om. Dacă ar ști s-ar preface în acea cheie fermecătoare și ar închide orice închizătoare de strigăt, dar el e la fel de fragil și de SFÂNT în vocile inconfundabile ale nopților. Poate într-o înnoptare de vămi să-mi descânte nesomnurile și să le amestece cu acea răsuflare de vremi. Numai dorul mai poate prin sărutul luminii să-mi paralizeze voința aici la capăt de noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înțeleg, că nu-s prost, și exact când mă întorc să-i arăt coada de critici de cuci la care trebuie să se așeze dacă are sânge în instalație, fiind convins că-i blatist ca și mine, aud zgomotul ăla inconfundabil de motor de lift, în care nu te-ai urca nici mort, și clancul ăla de cabină care pornește în sus, plus bonus, lumina palidă de lift, care se aprinde în fața ochilor mei și dispare în sus sau în jos
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Republica Centrafricana. Locuitsște aici de aproape zece ani." Mut din nou. Mut de data asta de uimire. Și în două secunde o să mai fiu o dată mut. Prin fața mea trece puștiul de aseară. L-am recunoscut după șortul cu elefanți și freza inconfundabilă. Nu mai înțelegeam nimic. Dacă l-a sechestrat în cameră și l-am eliberat eu, ce mai căuta aici, în hotel? M-am prins, lucrează aici. Dar dacă lucrează aici, înseamnă că nu a fost sechestrat, înseamnă că se ducea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]