3,194 matches
-
o floare ofilită rămasă pe-un peron de gară. Aștept în van, dar nu mai vine și plânsul mi se țese-n glas, până ce trenul va ajunge nu știu cât timp a mai rămas. Pe lângă mine trec agale, glumind pe negrele cărări , indiferenți si nestatornici alți călători spre alte zări Mi-s pumnii plini de lacrimi, Doamne, și-i tot golesc, se umplu iar, căci din adâncul meu răzbate recunoștință pentru har. Încă mai am speranță-n suflet, chiar de mi-ar fi
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
vorbea cu patima unui convertit. Acum nu-și mai putea închipui viața fără munca asta. Să stea la o masă plină de mormane de broșuri guvernamentale, încercând să le transpună într-un limbaj care să trezească la realitate o persoană indiferentă și s-o facă să vadă toate lucrurile care se alimentau din râu. Munca umpluse un gol din ea, însuflețise perioada de stagnare care urmase Capgrasului. Stătuse atâta timp pe tușă. Voia să-i spună lui Mark ce informații avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unui număr de trapez la circ și care sînt de obicei bărbați cu chelie. Nici unul din oamenii care se adunaseră În jurul lui nu dădea vreun semn de emoție. Stăteau și-l priveau În liniște, cu o curiozitate vie și totuși indiferentă, ca și cum moartea acestui vagabond era un lucru obișnuit, normal și previzibil, care nu le trezea nici uimirea, nici mila, nici regretul. Un bărbat se Întoarse spre altul de lîngă el și-i spuse Încet, dar sigur de sine, zîmbind ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apoi, cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu știu“ și, ridicînd ușor din umeri se depărta pe furiș, cu pași tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela mic și negru, spuse el. Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă, arătînd totodată cu capul spre o pată umedă aflată pe ciment lîngă piciorul mortului, Îndoit țeapăn spre spate. Micul irlandez cu fața rotundă confirmă spusele soldatului dînd din cap și rosti apăsat, cu un aer de convingere și aprobare: — Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pe ambulanță Înaintă urmat de doi Însoțitori, dintre care unul ducea o brancardă strînsă sul. Doctorul de pe ambulanță era un evreu tînăr cu buze groase, cu bărbia ușor teșită, avea o mustăcioară moale și o expresie cam plictisită, arogantă și indiferentă, Întipărită pe chip. Purta o tunică albastră, o bonetă albastră cu cozorocul ridicat pe frunte și, În timp ce Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe jumătate, pleoapele mortului, pentru o clipă. Ochii mortului licăriră cu o privire albăstruie Îngrozitoare. Doctorul se Întoarse și schimbă cîteva cuvinte cu polițiștii care stăteau În jurul lui cu carnetele de Însemnări deschise, cu același aer de răbdare banală și indiferentă, și-și notară conștiincios cîteva cuvinte În ele. Unui Îi puse o Întrebare și-și notă răspunsul doctorului, iar apoi doctorul se Întoarse și plecă, pășind Încet și indiferent, urmat de Însoțitorii săi, fără ca vreunul din cei doi să trădeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de veselie convulsivă, dar totul avu un efect contagios asupra celor din jur, priveau spre grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului. Aici vedeai oameni sobri, veseli, serioși, tineri, bătrîni, calmi, indiferenți, emoționați; dincolo, oameni preocupați de afaceri și oameni preocupați de plăceri; aici, oameni ce savurau prin fiecare cuvînt, mișcare sau gest, emoția, bucuria și speranța trezite În sufletul lor de gîndul călătoriei, dincolo oameni care priveau În jur indiferent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
calmi, indiferenți, emoționați; dincolo, oameni preocupați de afaceri și oameni preocupați de plăceri; aici, oameni ce savurau prin fiecare cuvînt, mișcare sau gest, emoția, bucuria și speranța trezite În sufletul lor de gîndul călătoriei, dincolo oameni care priveau În jur indiferent și obosit, se așezau pe locurile lor fără a da nici cea mai mică dovadă de interes față de evenimentele plecării - dar totul era la fel pretutindeni. Oamenii Își vorbeau În limbajul universal al despărțirii, limbaj invariabil pe tot pămîntul - limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar în momentul în care avea acele gânduri, un alt proces de gândire din sinea sa remarca din nou că situația aceasta nu se potrivea cu realitatea normală a trezirii unei ființe vii, inteligente. Era mai mult decât curiozitate simplă, indiferentă. Era o nevoie de a ști provocată de senzația că ceva nu era în ordine. Gândindu-se la numeroasele dispozitive aspirante pe care le simțise atașate de corpul său, Gosseyn ridică încet brațele. După aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
face cu putință cunoașterea, să vedem cum stăm din acest punct de vedere prin landurile Germaniei. La o simplă aruncătură de ochi e de văzut că pe autostrăzi sau pe ulițele burgurilor mai toată lumea e, din punct de vedere rutier, indiferentă și politicoasă. Apari cu o mașină mai sărmană și nimeni nu se simte jignit de moarte să stea o vreme în spatele rulajului tău blând și banal. La noi circulația este afirmare, ierarhizare socială, dispreț cotidian, afirmare de sine. O fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trăită. Averea imaginată, atunci când devine realitate pipăibilă, se traduce în creștere economică, în rating pozitiv, în cozi la supermarket. În realitatea tangibilă a vânzărilor de peste un miliard de euro în luna decembrie. Suntem primitivi, săraci, neam de traistă față de politicoșii indiferenți și bogați de pe autobahn-ul vestic și asta e șansa noastră. Muncim mai mult, cu salarii de rahat, stăm pe dinaintea vitrinelor de sărbători împodobite tutto a colori și suntem disperați, chinuiți de formula implacabilă a unui cartezianism fără noblețe: am deci
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
contacte, cele două părți și-au dat seama de diferența care exista între cântul liturgic al francilor și cel roman: era vorba, în alte cuvinte, de diferența dintre ritul galican și cel vetero-roman (roman vechi). Monarhia carolingiană nu a rămas indiferentă în fața acestei constatări - ceea ce pentru noi ar părea că ține exclusiv de sfera ecleziastică sau, cel mult, de cea muzicală - și, prin urmare, a acționat prompt. Pepin și descendenții săi, de fapt, nu se considerau simpli laici, precum precedenții regi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
așa fel, încât integritatea cântului gregorian să nu sufere, iar muzica mensurală să nu modifice nimic din el. De fapt, aceste consonanțe mângâie auzul, înflăcărează devoțiunea și nu lasă ca sufletele celor ce cântă în cinstea lui Dumnezeu să rămână indiferente. În această perioadă există un număr considerabil de teoreticieni, care tratează în operele lor despre noutățile în curs. Toți se străduiau să explice revoluția muzicală în desfășurare, încercând să controleze haosul provocat prin formularea unor reguli. Existau și polemici, întrucât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
afla altă dată un oraș de treizeci de milioane de indivizi nu era decât un deșert radioactiv. Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de distrugere din acea zi de coșmar, rămânea indiferent, așa cum sunt indiferenți oamenii incapabili să-și imagineze un dezastru pe care nu l-au văzut. Dar Gosseyn se crispă amintindu-și de una dintre crimele fără număr ale lui Enro. Pericolul mortal consta în faptul că acest individ tocmai aruncase civilizația galactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Discipolului și trebuie să fiu un exemplu. Părea obosită. - Majoritatea se duce. Gosseyn calculă că patru din cele zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și învățau despre adevăratele îndatoriri ale unui conducător văzîndu-l cum petrece o după-amiază întreagă proiectînd un nou rezervor sau o nouă universitate. Doamnele se îndrăgosteau de obicei de el, deși unele mai necivilizate ajungeau să-l urască pentru prietenia lui indiferentă, o indiferență care înveșmînta o mare timiditate. El se simțea aproape de femei doar atunci cînd le salva și-i invidia deseori pe ticăloșii care le puteau umili sau tortura. Din pricina rangului pe care îl avea, era imposibil să-și imagineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gilchrist de la parter veni s-o spele și trase perdeaua din dosul patului, auzi o șoaptă slabă: „Altă zi“, dar după-amiază, vestea că Thaw trecuse la artă și istorie nu pătrunse pînă la partea vie a creierului ei sau devenise indiferentă. A murit după trei zile, în primele ore ale dimineții de sîmbătă. Cu o noapte înainte, doamna Gilchrist de la parter și doamna Wishaw din apartamentul de vizavi au stat în living, așteptînd, și nu s-au clintit cînd Thaw s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu imensa sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că ea se putea apăra singură ― pe sine și domeniul său ― de astă dată se pare că nu a găsit că este cazul s-o facă. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar la marginea pădurii, unde încercasem mai apoi să mă adăpostesc pe sub copaci, prin tufe, auzisem atâtea foșnete liniștite, indiferente, amestecate în golul tăcerii, încât mă simțeam cuprins parcă într-o uriașă picătură de apă care, ea, gândea și respira pentru noi, așa, ca la început; dar n-aveți grijă, curând voi fi într-o cameră uscată, undeva, la căldură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă simțeam cuprins parcă într-o uriașă picătură de apă care, ea, gândea și respira pentru noi, așa, ca la început; dar n-aveți grijă, curând voi fi într-o cameră uscată, undeva, la căldură, printre foșnetele liniști toare și indiferente ale oamenilor și ale lucrurilor care, ei și ele, vor gândi și vor respira pentru mine. Prin apropiere, pe malul stâng al mlaștinii, se afla casa acoperită de iederă a domnului Sima; pe el îl cunoșteam oarecum, un fel de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
câțiva copaci, ca să nu cad, până la apă. Vă rog să recapitulați această pagină mai mult florală și, oricum, descriptivă, pe când eu așteptam să se înstăpânească primăvara ca s o pot duce pe Zenobia în lumea aceea sălbatică și tandră și indiferentă față de pieire, ghidat de-a lungul râpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zâmbetul și cu șoaptele ei. 15. Câteva zile mai târziu, rătăceam singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
principiu feminin pe care, încercând să-i definesc trăsăturile, să-i dau chip, îl denumeam Spiritul-Femeie. Dar disponibilitățile mele, încă prea crude, nu izbuteau să realizeze decât imaginea unei femei de statură uriașă, cât lumea. Mamă a mamelor, feroce și indiferentă, blândă și generoasă, surdă, primitivă și infinit superioară grosolanei mele masculinități, ea mă ferea, mă ocrotea, mă conducea prin aparența complicată care ne învăluie cum ne învăluie aerul pe care îl respirăm ignorându-l. Brutalitatea imaginii, tragismul dimensiunii întunecau strălucirea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i cădea în mână, chirurgii au descoperit 300 de monezi și 200 diferite obiecte metalice. 7. Poate că nu înșir decât erori, dar trebuie să spun că în asemenea momente monștrii imaginației, nu totdeauna imaginari, încep să mișune în jurul tău. Indiferenți sau nu, ei caută să tulbure și mai mult nesigura antinomie dintre bine și rău, în afara căreia izbutești câteodată să te situezi. Astfel, spulberându-ți bietele soluții comportamentale, inversează efectele imediate ale oricărui demers. Atunci, în absolutul haotic care te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]