1,875 matches
-
iscate de toboganul de tablă al gunoierului, răbufnirile industriale, apocaliptice, când crezi că totul s-a terminat... Și, uneori, romantic, țipătul dezamăgit al unei locomotive, amintindu-ți copilăria, înviindu-ți regretul că nu ai reușit niciodată să prelingi în versuri inefabilul feroviar. Și doar ai locuit în proaspete cantoane (la Merișani!), în hălți (la Belcești!), în gări paradisiace, în falnice pavilioane C.F.R... . BUCUREȘTI FAR WEST Moralități Daniel CRISTEA-ENACHE De când am redescoperit libertatea de opinie și expresie, adică din decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în ton cu moda acelor ani și fac încă deliciul cunoscătorilor, tot mai puțini, mai pretențioși. Însă energia și percutanța cu care (înăcântă Bastille Day, de exemplu, s-au păstrat de-a lungul deceniilor, până la recentul Snakes & Arrows. Unde ceva inefabil se limpezește, se distilează, se transformă în esență de consumat cu parcimonie, nu fiindcă ar fi limitată cantitativ, ci fiindcă face rău la o anumită vârstă. Dacă la începuturi, ca la orice trupă de rock, influențele tradiționale se recunosc foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
contrast, nu simplu decalaj, se vede mai dureros ca oriunde, la această graniță aeriană, care e aeroportul. Oricât de adusă la zi, oricât de împodobită de mari panouri cu fete frumoase, mai frumoase ca oriunde, ceea ce-i dă un ce inefabil de lupanar de lux, oricâte ispititoare îndemnuri și promisiuni: Let's make thinks better, De la noi nu mai pleci, și alte asemenea. Acolo, în aeroport, o sticlă de apă minerală costă de zece ori mai mult ca în oraș, vinzi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
unui creator. Sau poate o esență spirituală supra-conștientă guvernează teritoriul extralingvistic și aduce un aer transcendent în câmpul supraîncărcat de materialitate al operei. Expresia autenticității și valorii unei creații artistice depinde poate și de aportul suprafiresc al unor determinări neîncadrabile, inefabile, supra-raționale. Ele coboară transfigurator în operă și întregesc armonic o alcătuire dispersată de incongruente articulări ale unei țesături tematice prea concrete. Mai prezentă în expresie, conștiința de sine se poate manifesta plenar ca reflectare a acestui travaliu al nedeterminării unei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
existenței unei mari unități în viață, atît în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea poate lua poziție glumeață și față de fatalitățile vieții fiindcă sînt neputincioase în fața acelei convingeri ca și față de încercările de a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sigur, are și un viitor. Autoarea Dimineții pierdute a lucrat, într-un ritm propriu, pentru a produce cărți care rămân, din anii ’70 și până azi. Opera sa se bucură de o proprietate atât de evidentă, încât aproape că e inefabilă: reprezintă o construcție puternică, respiră sănătatea lucrărilor concepute să dureze. Știu că sună ca și cum aș face reclamă la ciment, de aceea detaliez: epicul din romanele ei nu este senzațional, ci esențial; personajele sale nu sunt „idei“, ci mai degrabă oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Interveneam ca un frate mai mare, și-i Îndemnam să asculte Crises, poate le trece... Așa se Întâmplă În căsnicie, conflicte sunt și vor fi, zidul are mereu umbră, dar lumina lunii este minunată, dacă ai răbdare să cauți vibrația inefabilă. Nu vedeți ce frumos e peisajul, ce minunat sună flautul, cu inflexiunile sale celtice, ori chitara, cu armonii transcrise parcă din preclasici? Dar mai ales ce frumoasă e vocalista!? Și dacă o urmăresc lupii sau fantomele, tot găsește tihna și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cum spune Mâșkin), tot astfel aceste femei nu puteau fi prinse într-o formulă, nu puteau fi capturate într-un insectar, deși ele erau niște vizibili fluturi cap de mort. Exista o formă de smuceală concentrică în ele, o maladie inefabilă de suflet și minte, un ceva greu de priceput. Foarte târziu am înțeles că erau, ei, da, niște femei isterice. Desigur, isteria lor făcea parte din acea stihialitate matricială, care le făcea în același timp să fascineze bărbații ori chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
dragostea și actul lecturii Piesa de rezistență este, bineînțeles, interpretarea Adelei. Aici, Antonio Patraș operează o lectură atentă, beneficiind de toate armele unui subtil vânător, a romanului lui Ibrăileanu, în paralel cu însemnările critice mai puțin cunoscute ale acestuia privind inefabilul dezarmant al operei de artă. Surprinzătoare vor fi, pentru unii, afirmațiile lui Ibrăileanu despre impotența fundamentală a criticii literare: „este imposibil de definit cu adevărat un artist sau opera unui artist“. Care mai poate fi, în această situație, rostul criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
moșii superspecializați sunt dispuși la riscuri și chiar excentricități. Intră surprinzător pe geam, sar cu parașuta, aterizând direct din "cer" în mijlocul copiilor înmărmuriți de uimire și admirație. Mai mult, unii moși sunt dispuși să-și închirieze tehnica din dotare pentru inefabile aventuri cu sania, renii și Crăciunițele. Însoțitoarele moșului sunt veritabilele top-model, posesoare de picioare lungi și costume sexy. Ținutul lor preferat este clubul de lux. Aici îi atrag pe fanii bogați ai voluptăților dezlănțuite, oferindu-le în dar o mulțime
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fiind ținutul fabulos și inimaginabil. Expresiile românești ale Sfântului Valentin, marca 2009, aduc în atenție și motivul mitologic al căutării comorilor. Ele încetează a mai fi faimoasele comori spirituale ca în marile mitologii devenind mult-prea-râvnitele comori erotice. Trăiri și senzații inefabile pot fi provocate cu ajutorul jucăriilor sexuale: vibratoare superexcitante, cătușe învelite în puf și alifii "magice". Este mijlocul facil prin care muritorul de rând mai poate sparge canoanele ternei viețuiri, trăind vorba lui Eliade "plenititudinea în clipă și eternitatea în istorie
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
descumpănită în fața atâtor stimuli diverși, a uriașei cantități de informație ce se revarsă încontinuu, de peste tot, iar sufletul se simte stingher, de parcă ar fi fost amputat. Ceva important s-a pierdut pe drum. Ce anume? Și cum să recuperăm acea inefabilă armonie a lui Unu, după care, explicit sau discret, se pare că tânjim cu toții? Ei bine, unul dintre răspunsuri pare să vină chiar din interiorul sistemului, din zona celor care până de curând erau simple «obiecte» ale nesățioasei curiozități experimentale
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
-ul dăruit de tata odată cu stiloul „Parker“ și ceasul „Doxa“ - și mă întrebam, poate mai mult atunci decât acum, când viața m-a deprins să accept atâtea!, ce căuta ea acolo?) Era o persoană înzestrată din plin cu acele calități inefabile care îndreptățesc la idealizare. Bună cunoscătoare a poeziei lui Blaga (nu s-au cunoscut personal și îndrăznesc să cred că nu era genul de femeie pe gustul lui, care prefera cochetăria amestecată cu literatura, snobismul bas-bleu, la care el reacționa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
căutarea Unului, de aspirația persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei experiențe, oglindirea întregului : întregul ființei tale particulare, întregul lumii reale și întreaga încărcătură de posibil pe care realul o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Nyssa, Origen vorbește și el despre epectază, mod de acces la domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla că e mai adîncă ; cu cît o vei fi scrutat, cu atît îi vei înțelege caracterul inefabil și incomprehensibil. Ceea ce Origen marchează prin deosebirea dintre sedentar și itinerant Nicolaus Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se află o serie de contrarii, care, dominate de Unitate, acoperă aspectele realului : Exteriorul și Interiorul sau Vizibilul și Ascunsul, înnoitorul și Conservatorul, întîiul și Ultimul, Cel ce dă și Cel ce ia. Dincolo de ele și de Unitate, rămîne numele inefabil, pe care divinul și-l comunică, poate, în experiența mistică, atunci cînd ființa e zdrobită și realcătuită de cunoașterea lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
deși nu lipsesc observațiile de ordin critic) lexicului, morfologiei, sintaxei și stilului, decelând în context temele predilecte, recurente, leit-motivele lirice, fantasmele ce definesc un univers liric și, până la urmă, o sensibilitate poetică: istoria recentă, politicul, satul, copilăria, iubirea, vârsta candorilor inefabile, timpul, codrul, vânătoarea ritualică, războiul, libertatea, natura, omul comun, lupta cu inerția, răul uman, alienarea ipotetică, liniștea interioară. Creația de referință rămâne indiscutabil Moartea căprioarei. Considerațiile stilistice, generos plasate în cuprinsul cărții, sunt pertinente și întregesc analiza, chiar dacă demonstrația este
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
autobiografice, în narațiile nesfârșite, în prea monotonele descrieri, prin care Labiș se află la nivelul epocii sale. Avem, astăzi, despre poezie o cu totul altă idee decât aceea care stă la baza Locurilor și întâmplărilor, dar simțim îndată cât de inefabil lirism conțin locurile și întâmplările copilăriei poetului”. Crescut și format într-o epocă dominată de un sentiment al începutului, al renașterii și al înnoirii sociale, Labiș a devenit curând un poet-simbol. El nu a fost doar „buzduganul unei generații”, așa cum
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
libera vitalitate descoperindu-le un substrat tragic. Labiș se identifică cu Rimbaud când îi atribuie „neastâmpărul tragic”. Poemul Arthur Rimbaud trasează o acoladă unificatoare, poate într-un anumit tonus vital sau în energia unei adresări comunicative, într-un “cadru” comun inefabil care se difuzează în registrul amândurora. Poezia este exaltarea unei afinități de structură, într-un stil rapid, exploziv. „Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți crească Evocarea mea frățească, încâlcit ștrengar, Arthur.” În ambele scrieri poetul pare
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și durerea și chiar ispita ei. Nu-l căutam pe El, dar simțeam comuniunea desăvârșită a spiritului meu cu al Lui. Obișnuitul simt al lucrurilor din jurul meu pieri. În acel moment, nu mai rămăseseră decât o bucurie și o exaltare inefabile. Este imposibil să descrii pe deplin această experiență. Era ca efectul unei mari orchestre, când toate notele disparate se amestecă într-o armonie grandioasă, iar ascultătorul nu-și dă seama decât că sufletul i se înalță și că emoția aproape
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
spune Nichifor Crainic urmând pe Dionisie Areopagitul. Dumnezeu ca frumos trezește în făptură „dragostea” după El. „Legătura irezistibilă dintre frumosul absolut și lucrurile frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge pe toate... În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stă minunata ordine ierarhică și unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucrurile frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge împreună. Frumosul și binele, zice Dionisie(Nume le Divine, IV, 10) sunt cauza mișcărilor sufletești, a celor trei mișcări ce stau la baza cunoașterii. În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stau minunata ordine ierarhică și unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai înaltă și mai largă decât o are geniul natural. Contemplația mistică, deși atât de asemănătoare în unele puncte cu cea artistică, îi e mult superioară. Sfântul poate vedea direct și nemijlocit, adică poale experimenta prin intuiție spirituală, însăși strălucirea inefabilă a frumuseții dumnezeiești. Din această perspectivă sublimă, cosmosul îi apare, ca în ziua întâia și ca în ziua din urmă, înveșmântat în lumină sofianică, expresie ordonată în timp și în spațiu a nemărginitei înțelepciuni dumnezeiești. Vorbind în termenii cei mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Platon, și chiar ale lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă și profund dezgust îți lasă lectura Banchetului sau a lui Fedru, unde ideea eternă a frumuseții de dincolo de lume e coborâtă să strălucească în corpul efebului adorat pentru inefabilele sale grații perverse. Antropomorfismul grec, ridicat la rangul de principiu universal în religie, se repercutează în artă prin cea mai degradantă mizerie morală, îmbrăcată în cele mai seducătoare forme estetice. Dacă filosofia platonică reprezintă culmea idealismului grec, tocmai acest idealism
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mărturisite aproape de toți creatorii de frumusețe, care văd marea distanță dintre sublimitatea viziunii și insuficiența mijloacelor de expresie. Din acest punct de vedere ei se aseamănă cu scriitorii mistici care se plâng de sărăcia cuvintelor când vor să descrie lumina inefabilă a contemplației supranaturale. Frumusețea operei realizate stă în conformitatea ei cât mai intimă cu viziunea geniului. Din operă cunoaștem măreția acestei viziuni. Artistul terminând-o și contemplându-i conformitatea, ar putea spune, ca Dumnezeu, că e foarte bună. De fapt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]