2,143 matches
-
cu litere chirilice, dar fiecare cuvânt îi sporea bucuria, încântarea și speranța. PASAJ RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va fi Toinette. Urcă scările și intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nicăieri. Toate amintirile i se răsculaseră. Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era deloc stânjenit de privirile gondolierului. Ba chiar îl încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului. Urmase trezirea, groaza. Fabio era un satir. Ajunsese soția celui mai rafinat satir. Alerga prin plantația de duzi și nu mai avea decât o singură dorință: să-l găsească mort la întoarcere. Cam atunci o cunoscuse pe Lucrezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
starea aceea de eliberare supremă, cu un calm supraomenesc, urcase până la galeria de tablouri și își salvase singurul prieten, un înger pictat în maniera școlii venețiene. Ocolise cadavrul soțului ei fără să-i arunce nici măcar o privire și, în zgomotul infernal al prăbușirii casei, coborâse scara purtând în brațe tabloul. Credea cu putere în acel înger. Marioritza mângâie din nou penele moi ale șoimului. Îl privi în ochi și îi șopti cu tristețe. ― Încă mai cred, dragul meu Além. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ajute pe acestă femeie tânără, frumoasă, în plină putere, să-și trăiască totuși viața, blestemând, în același timp, specimenul masculin, un nefericit caz patologic, în fond. Un sadomasochist, zoofil, ginecoman și homosexual, cu cel mai frumos ambalaj pentru un suflet infernal. Lucrase mult, încercase mai multe formule. Găsise, în cele din urmă, exact compoziția și proporția cea mai avantajoasă. Două poțiuni pentru ca ea să-și mențină vigoarea și să se realizeze măcar în vis. Îi sugerase chiar voaierismul controlat. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată prin aer și-l repezi ca un proiectil în oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal, odată, cu lămpile de gaz aerian. Limbile de flăcări albăstrii se întindeau șerpuitoare spre ghirlandele de hârtie colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe care Statul mi le servise după putere. La nouă dimineața, neamțul ne-a trimis carta de vizită prin țeava unui obuzier. - Dreissig Komma fünf, anunță radios locotenentul, care cu o zi înainte executase sonatinele la pian. Curentul și detunătura infernală ne trântiră la pământ. Obuzul căzuse la vreo zece pași în dreapta noastră. Un bulgăre de țărână izbise în piept pe căpitanul rezervist, înspăimântându-l în așa măsură, încât omul începu să plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la Statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
său juvenil. Avînd la dispoziție bani și presă va Începe să publice pamflete sub forma unor mărturisiri făcute unor foști revoluționari care aflaseră sămînța dezamăgirilor. Cu astfel de pamflete le răspundea el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într-un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei ca și eficiența sa. „PÎnă ajungi să-ți Încălzești fața, porumbelul meu, ți se răcește dosul. Ca la un foc de tabără. Tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Va muri de ataxie locomotorie la patruzeci și unu de ani, iar nevastă-sa va dărui bisericii prezbiteriene un stand pentru botez - sau cum naiba s-o fi numind - cu numele lui Încrustat În el... — Oprește-te, Amory. Spui lucruri infernal de triste. Dar tu? — Eu fac parte dintr-o categorie superioară. Ca și tine. Noi suntem filosofi. — Ba eu nu-s. — Sigur că ești. Ai pe umeri un cap afurisit de bun. Dar Amory știa că nici o abstracțiune, nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rămân credincios coșmarului meu preferat (Joseph Conrad, Inima întunericului) PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PRIMA PARTE Contracurenți roșii PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL UNU Torentele de ploaie începură să cadă cu puțin timp înainte de miezul nopții, înecând vuietul claxoanelor și gălăgia infernală care semnalau de regulă Anul Nou pe Strip, artera centrală a orașului, 1950 sosind anunțat de scrâșnetul frânelor și de nervii ambuteiajului. La 12:03 o tamponare la care participaseră patru vehicule avea ca rezultat o jumătate de duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înghiți în sec. Secția West Hollywood era la o jumătate de oră distanță, dar fraierii nici nu clipiseră la diferența de timp. Se traseră la o parte, ca să-i permită să arunce o privire. Danny avu parte de o priveliște infernală. Doi bărbați morți, goi pușcă, întinși pe o parte pe o ridicătură de pământ înconjurată de tufe pitice. Rigiditatea, stratul de praf și frunzele care se lipiseră de ei sugerau că zăceau acolo de cel puțin douăzeci și patru de ore. Starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal și Buzz căzură de acord: Marty Goines, o veche cunoștință de-a lui Coleman, constituise, probabil, o victimă accidentală - apăruse atunci când asasinul-șobolan trebuia să ucidă. Victimele doi, trei și patru trebuiau să facă legătura cu tăticul Reynolds - o tactică infernală de defăimare. Ajunseră pe Central Avenue Strip, o stradă cu fațade multicolore, cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu ochi roșii, sclipitori. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
inferos), fiind copios reprezentat în mituri și legende (Orfeu, Tezeu, Beltis etc.) sau în basmele românești și de aiurea, în care eroul pleacă (cu aceeași destinație) pentru a readuce fecioara sau copiii furați de zmeu, balaur, drac sau altă ființă infernală (vezi ciclul „descinderilor infernale” în 37, p. 281). Variantele românești ale legendei sunt destul de clare în această privință. Sf. Sisinie trebuie să meargă până la lăcașul demonului, care este „în fundul mării” (unul dintre tipi- cele lăcașuri infernale) sau „în iadu care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în mituri și legende (Orfeu, Tezeu, Beltis etc.) sau în basmele românești și de aiurea, în care eroul pleacă (cu aceeași destinație) pentru a readuce fecioara sau copiii furați de zmeu, balaur, drac sau altă ființă infernală (vezi ciclul „descinderilor infernale” în 37, p. 281). Variantele românești ale legendei sunt destul de clare în această privință. Sf. Sisinie trebuie să meargă până la lăcașul demonului, care este „în fundul mării” (unul dintre tipi- cele lăcașuri infernale) sau „în iadu care există-n apă” (121
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
drac sau altă ființă infernală (vezi ciclul „descinderilor infernale” în 37, p. 281). Variantele românești ale legendei sunt destul de clare în această privință. Sf. Sisinie trebuie să meargă până la lăcașul demonului, care este „în fundul mării” (unul dintre tipi- cele lăcașuri infernale) sau „în iadu care există-n apă” (121, p. 156). O astfel de călătorie, cu o astfel de destinație, este de regulă inter zisă muritorilor și chiar zeilor (Iliada, XX, 60-64). Când totuși călătoria este efectuată, drumul este obstaculat și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
efectuarea unei astfel de călătorii fără ajutorul unei călăuze este de neimaginat (129). În călătoria sa, Sf. Sisinie pune copacilor întâlniți întrebări (de tipul „Văzuși dracul fugind și un cocon ducând ?”) pentru a afla care este drumul corect spre lăcașul infernal. Astfel privite lucrurile, episodul interogării arborilor de către Sisinie devine, din gratuit sau strict literar, un episod încărcat de bogate semnificații arhaice. Copacii călăuzesc eroul și jalonează călătoria acestuia în „lumea de dincolo”. Având în vedere caracterul funerar atribuit paltinului (relevat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poțiunea psihotropă kykeon, atât de impor- tantă în cadrul ritualului de inițiere în Misterele eleusine, avea ca ingredient psihedelic central fungusul parazit cornul-secarei (Claviceps purpurea) (144). Substanțele narcotice par să fie folosite la ceremoniile funerare, în relație cu daimonii htonieni și infernali, la contactul cu „lumea de dincolo”. Să ne aducem aminte că sciții din preajma Nistrului, vecini cu geții, practicau fumigații de cânepă anume în cadrul riturilor funerare (cf. Herodot, Istorii, IV, 75). Mircea Eliade credea că aceste obiceiuri rituale sunt analoage practicilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
populară a morții și ar configura mai bine (u)topografia lumii de dincolo, așa cum era imaginată de mentalitatea arhaică și tradițională românească. Această ipoteză pare să fie confirmată de faptul că, în vechime, macul se oferea divinităților htoniene, funerare și infernale : Iștar (Inanna), Demetra, Persefona, Hypnos etc. Macul se oferea, de asemenea, defuncților - susțin antropologii - pentru a-i „apăra împotriva spiritelor rele de dincolo de mormânt” (110). 7. Opium, hașiș, tutun. Ciubuce, narghilele, tabachere Prin incizarea capsulelor verzi de mac (Papaver somniferum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
luptă aeriană. Prima noastră viziune de război! Timp de 3 săptămâni avionul sanitar va fi locuința noastră. Dormim pe brancardă, ne spălăm la o fântână <...> și mâncăm în pădurice la cortul comandament. Noaptea ne trezim în zbârnâitul <deasupra, scrie: "vacarm infernal"> motoarelor și răpăielile mitralierelor <de pe avioane> cărora li se face proba înainte de plecarea fiecărui avion în misiune, în lumina reflectoarelor. Începem să facem cunoștința avioanelor inamice; le învățăm sgomotul motoarelor. Trec deasupra noastră desconsiderându-ne (suntem bine camuflați). Pe unele
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Academiei, unde am intrat, înconjurat de 25 de capuținiști care i au mâncat și urechile. Pentru cafegiu, Societatea capuținiștilor a fost o calamitate. Ședințele se țineau de mai multe ori pe zi în jurul unei mese mari rotunde, iar zgomotul era infernal. Unul câte unul, clienții au părăsit cafeneaua, așa că, în cele din urmă am rămas numai noi. într-o zi, cam pe la ceasurile 10 dimineața, apare în sfârșit un neamț ca de vreo 50 de ani, cu părul lung și cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și a prospera? Antieroi: Cine sunt oile negre ale companiei și de ce? Necrolog: Ce ar trebui scris pe piatra de mormânt a companiei, dacă ar da faliment a doua zi? Iad: Care sunt caracteristicile principale ale unei zile de muncă infernale"48? Barrow și Mosley aplică în compania lor People in Business și un model de lansare internă a unei strategii de employer brand, bazată pe trei dimensiuni-cheie: rațiune, sentiment și acțiune. Rațiunea se referă la înțelegerea rațională. Înțelegerea rațională se
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
cadre lucrează zi și noapte între pleoapele acestui chip de lemn imapsibil! Dar până la roman - ca să nu fim livrești -, câtă nevoie am avea fiecare dintre noi de un domn Lemarchand, dimineața, când deschidem ziarele lumii și începem jocul în acel infernal cazinou unde, cum spunea odinioară poetul, „la masa verde, față în față...”. ...pe o filă găsită în dormitorul unei doamne, după o operație inutilă (neoplasm de pancreas): „mâncărime slăbit temperatură colită Festal Ripason Calciu lactic pentru întărire sau îngrășare Delta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]