1,831 matches
-
Poliția Județeană la Penitanciarul Bacău, scrie Radio Bacău. Cu toate acestea, autoritățile neagă varianta sinuciderii: "Este adevărat că este supus unor investigații psihiatrice, că este vulnerabil, cu psihicul la pământ, dar nu a vrut să se sinucidă. Se află la infirmerie pentru că este bolnav."
Romeo Stavarache ar fi încercat să se sinucidă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21905_a_23230]
-
de pălmaș. Măcar o dată pe săptămînă îi trezea în mijlocul nopții și îi ducea în marș forțat pînă în pădurea de la Tortomanu și înapoi. În zilele ploioase îi obliga să ia cu asalt, în fugă, dealurile de la marginea orașului. Se umpluse infirmeria, vreo cîțiva soldați dezertaseră și ofițerii se plîngeau de el la București. Fetele de la Chelu șomau, încît patroana i-a transmis lui Scipione rugămintea să nu-și mai istovească trupa. Într-o seară, la popotă, în timpul discuției despre ceea ce se
Apții și dezertorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7674_a_8999]
-
cînd îi punea să-și facă adăposturi, rîcîiau pământul ca găinile. Pe ăștia, dacă nu reușea să-i dreseze la timp, era ca și cum i-ar fi trimis cu bună știință la moarte. Încît prefera să-i chinuiască pînă ajungeau la infirmerie și în spital. În timp ce pe ceilalți, pe care îi considera apți pentru lupta cu moartea, și îi chinuia și mai tare: "Pentru Patrie și Rege, soldat!"
Apții și dezertorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7674_a_8999]
-
câinele. Nu fusese decât un caz de forță majoră - mi s-a spus mai târziu -, în care singurul elicopter disponibil pentru a fi și eu transportat la un spital aparținea poliției locale, de aceea mă pomenisem poposind mai întâi în infirmeria nefericitului urmărit, împușcat în urmărire. Trăiam, în timp ce el murise. De fapt, în funcție de felul morții celor din jur, poți renaște și tu în moduri diferite. După moartea deținutului mă simțisem ușurat și iertat, de parcă aș fi fost grațiat eu însumi după
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
ceapa, ba chiar și prazul. Uneori ne prindeau ronțăind, dar mai închideau ochii. Odată însă l-au prins pe un flămând ronțăind și l-au obligat pe loc să îngurgiteze o imensă cantitate de morcovi. Sărmanul a zăcut săptămâni la infirmerie. Tot teritoriul care însemna canalul era un gigant maidan-șantier unde ni se aducea, când și când, de la Constanța câte un camion cu resturile de oase de la ciorbele restaurantelor. Le fierbeau și rezulta o super proaspătă ciorbă, cu "esențe tari"! Se
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Eram, într-adevăr, ca pe altă lume. Bășicele de noroi se umflau, se spărgeau, bolborosind a fierbere... Mă uitam într-un fel de băltoacă unde gazele făceau mai tare bulboci, mereu în altă parte, în urmă și înapoi... Miroase a infirmerie a iod, a cazarmă dezinfectată recent. Mă gândeam cum mă sculam în zori în aerul cazarmei care mirosea la fel și cum beam ersațul cu pâinea neagră pietroi și apoi cum fumam prima țigare soldățească răsucită în curtea cazărmii. - Ce
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
i-a trântit în față câteva lovituri cu cizma, iar bătaia a fost continuată până la sfârșit, iar cel pedepsit aruncat pe urmă în pivnița detașamentului și a fost predat medicului a doua zi, care l-a ținut 10 zile la infirmerie”. Dl Robicsek va fugi, dar va fi prins la Arad și adus pentru a fi judecat la Timișoara. După trei luni, însoțit de un caporal din Caransebeș, va fi trimis în lagărul de la Doaga, de lângă Focșani. Aici erau dezertori și
Agenda2006-04-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284675_a_286004]
-
drept de proprietate Asociației Învățătorilor, la data de 5 ianuarie 1904, s-a zidit un internat cu etaj, având la subsol o sufragerie mare, bucătărie, patru camere pentru servitori și diverse magazii de lemne și alimente, la parter locuința directorului, infirmerie, baie, biroul direcțiunii, Căminul învățătorilor, Banca învățătorilor, trei săli de studii, o sală de lectură și o sală festivă, iar la etaj, 5 dormitoare pentru 125 de elevi, două spălătoare, sală de bibliotecă și două camere pentru pedagogi. Era cel
Agenda2004-4-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281972_a_283301]
-
devine internat de fete. Imobilul era format din două clădiri, cea de la stradă având la subsol bucătărie, sufragerie, trei camere pentru servitoare, baie și trei magazii pentru lemne și alimente, la parter locuința directoarei, cancelaria internatului, 2 săli de meditații, infirmeria, locuința econoamei și două spălătoare, iar la etaj două dormitoare mari și două mici, în timp ce edificiul din curte avea o sală mare de meditații, două dormitoare și în subsol pivnițele pentru lemne, valoarea totală a clădi- rii fiind, la acea
Agenda2004-4-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281972_a_283301]
-
ajutându-l să-i identifice oasele... Fiindcă Micescu nu a murit în timpul în care a împărțit celula cu mine, ci puțin mai târziu (câteva luni), nu știu dacă el va fi cerut vreunuia din cei cu care se afla în infirmeria Aiudului (unde a murit) să facă aceasta sau dacă nu cumva, la una din cruntele percheziții ce ni se făceau frecvent în Zarca, va fi pierdut (prin confiscare) nasturele respectiv, care, oricum, bătea la ochi prin mărimea lui față de nasturii
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
eu l-am evitat că intră care când vrea și îți fură din lucruri ca să le vândă pe țigări", a spus fostul deținut. "Eu am fost mai isteț că nu eram nici bazat, dar nici "nepot" și am stat pe la infirmerie sau în celulă de patru inși, la regim închis, cu oameni mai de calitate. Dacă nimerești într-o celulă de 20-30 de paturi și la semideschis, ai nimerit direct în iadul pe pâmânt". Ce a vrut să spună prin iadul
Destăinuirile unui fost pușcăriaș. "Îți fură din lucruri ca să le vândă pe țigări" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80484_a_81809]
-
bucătărie cu podea din piatră și cu gîndaci care mișunau peste tot. A dormit în paturi ciudate, unde abia putea respira și se trezea urlînd că e mort. I-au apărut bășici pe scrot și autobuzul i-a dus la Infirmeria Regală, unde profesori bătrîni s-au uitat între picioarele lui și l-au uns cu vaselină maronie care înțepa bășicile și mirosea a tar. Autobuzul era mereu aglomerat, Ruth plîngea, mama era ostenită, iar Thaw plictisit, deși odată un bețivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțit un acut sentiment de frustrare și am vărsat șase lacrimi, patru cu ochiul stîng și două cu ochiul drept. Mami n-o să moară, bineînțeles, dar această răceală a mea este puțin neliniștitoare. Au intrat într-un salon imens al Infirmeriei Regale, inundat, prin toate ferestrele înalte, de lumina cenușie a cerului. Doamna Thaw stătea sprijinită de perne și arăta bolnavă, numai pielea și osul, dar ciudat de tînără. Anestezia îi netezise multe dintre trăsăturile tensionate. Părea mai deprimată decît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce te ocupi? îl întrebă pe MacGregor Ross, îndreptîndu-se spre el. Trase un scăunel lîngă pupitrul lui MacGregor Ross și stătu zece minute cu capul aplecat lîngă el, în timp ce el îi arăta cum să folosească șablonul. Doamna Thaw a părăsit infirmeria în primele zile ale noului an. Doamna Gilchrist de la parter și una-două dintre vecine veniră să pregătească apartamentul, să șteargă praful, să spele și să lustruiască în cele mai ascunse unghere ale fiecărei încăperi. — Va trebui să fiți deosebit de atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare de ce nu băgăm de seamă? — Pentru că nimeni nu-și imaginează că trăiește aici, zise Thaw. McAlpin aprinse o țigară și-i zise: Dacă binevoiești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
depozitele de pe malul stîng. Dincolo de ele, orașul se ridica la cer. Mai întîi turnurile municipalității, apoi cocoașa cartierului Rotten Row, cu toate ferestrele caselor luminate, apoi fleșa butucănoasă a catedralei cu turnul și naosul, iar apoi mănunchiul de domuri de la Infirmeria Regală și, dincolo de ele, ca o ultimă secțiune a unui telescop, grămada putredă de morminte din necropolă lunecă spre cer, cu coloana lui John Knox în vîrf. Cartea din mîna omului de piatră izbi planeta pulsîndă și o umbră albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
De multe ori una dintre fetițe, mai ales Bambina, vărsa aplecîndu-se, umplând covorul cu o pastă-mbrînzită, dar sora chema imediat, fără o vorbă, femeia de serviciu, care aducea altă meduză pe farfurioară și curăța pe jos. Ca mai târziu, în infirmeria de la Voila, a cărei nebunie a fost prevestită parcă de cea din "Emilia Irza", copilul nu scăpa până când nu golea farfuria, chiar dacă pentru asta ar fi trebuit să stea toată noaptea la masă. Trăgîndu-le de limbă, pe neobservate, despre ciudatul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
observă îngrijorarea deosebită, cu mult peste aspectul laudativ al unui comandant care se interesează de soarta subalternilor. Zâmbește înțelegător. Da, a scăpat teafără. Pot să o văd? Firește, sub paza oamenilor mei. Acum că mi-ați amintit, înțeleg că la infirmerie este o româncă. Da. Sturmbannführer-ul s-a arătat deosebit de interesat de ea. Hm, curios. Aveți idee pentru care motiv? Habar nu am, ridică maiorul din umeri. Oricum, nu mai are importanță acum. Domnule locotenent... Tace un scurt moment, în timp ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clădire sunt doi observatori. Câte două ore de gardă. La mitraliere, am aranjat în așa fel încât să fie tot timpul servanți. Am organizat la subsol un punct medical. Sanitarul nostru mi-a raportat că a găsit ceva medicamente la infirmeria nemților care vor putea fi folosite pentru cei răniți. Foarte bine. Asta e o veste bună. Brusc, își aduce aminte de ce mai trebuia să facă. Înainte să plece, se adresează sublocotenentului Novăceanu: Mai trimite o santinelă pe clădire. Avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oboseala, foamea, setea, toate se combină într-un cocteil extenuant care-i sporesc și mai mult neliniștea privitor la ceea ce avea să urmeze. "Trebuie să rezist până la capăt...indiferent de ce mă așteaptă acolo." Chiar înainte să apese clanța de la ușa infirmeriei, aude gângurit și râset dulce de bebeluș. Adusă de curenți necunoscuți, valuri de ceva nedefinit încearcă pe Marius, trec prin sânge în inimă și iar, înapoi, fără ca el să înțeleagă ce se întâmplă. Deschide ușa. Cu spatele la el, o femeie îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în jos. Ce s-a întâmplat? Există vreo problemă? Fixează cu atenție pe fiecare dintre ei, încercând să le înțeleagă ezitarea. Spuneți-mi ce aveți de spus. Întotdeauna a fost așa, nu văd de ce ar fi acum altfel. Partizana de la infirmerie...Înseamnă mult pentru dumneavoastră? Ah, asta era.... Privește peste umărul lui Novăceanu, spre crestele muntoase și printre buzele tremurătoare se prelinge un suspin trist. Aveți tot dreptul să știți, spune Marius într-un târziu. Da, înseamnă foarte mult. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urcă scările în fugă. Se aude un zgomot de metal lovind metalul. Este Iovuț, care-și face gâfâind apariția la mijlocul palierului. Lăsați-mă să stau lângă dumneavoastră dom' locotenent! Unde-i Nicky? Păi, cum ați ordonat. Stă de pază la infirmerie. Da, uitase. Lăsase pe Nicky la ușa camerei unde zăcea Smaranda cu ordinul ca nimeni să nu treacă peste el. Asta și montarea câtorva saltele la ferestre care să protejeze pe cei din interior fusese tot ce putuse face. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
navei. Adevăratul corp îl aștepta aici, trădat, părăsit, alunecos și umed, pradă spasmelor. Bulversat de întreaga întâmplare (fiindcă nu e lucru mai grav pentru un om decât să iasă brusc din realitatea virtuală), chemă câțiva droizi care-l duseră la infirmerie. Roboții îi făcură o injecție cu tenderină, apoi unul din ei, mai solid, îl cără până la coconul criogenic. În brațele metalice și reci ale acestuia, Samuel leșină. Acum își amintea fără oprire: isteriile trecătoare ale Margaretei - nimic altceva decât juxtapunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
suportabile...!! Celălalt obraz urma să aibă aceeași soartă ca În final dintr’o singură mișcare să adune ce a mai rămas În jurul bărbiei. Era atât de hotărât În manipularea briciului socotindu-te norocos, dacă nu erai transportat pe targă la infirmerie, la Închisoarea Jilava...!! O perioadă de timp, arestul miliției devenise neâncăpător datorită tinerilor arestați ce Încercau să treacă fraudulos granița Jugoslaviei...! Arestații erau aruncați În celulă bătuți și Înfometați, erau scoși la cercetări de câteva ori În timpul zilei În timp ce În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se afla noul brigadier, aduse vorba despre el. „Din ce oraș al țării sunteți, domnule inginer? Presupun totuși, sunteți tare Înfometat, cu mâncarea asta de proastă calitate și pe deasupra Înghețată...! Iar cu Îmbrăcămintea asta mizerabilă, vă puteți Înbolnăvi iar la infirmeria Închisorii În mod sigur, medicamentele sunt inexistente...!!” Tony Pavone se Îmbujoră, Întrezărind o speranță. Oftă prelung. „Sunt născut și trăiesc În acest minunat oraș, domnule maistru. Bucureștiul e leagănul copilăriei mele...! „Ave-ți familie...?” „Da și nu...! Am rămas fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]