2,113 matches
-
Laura Guțanu Personajul s-ar putea numi “Joc”. Cartea din spatele coperții alăturate ar putea fi științifică sau beletristică; autorul ei este însă, după cum se vede, Solomon Marcus. Iată o situație insolită, creată de alăturarea dintre numele unui matematician - în primul rând -, cu un subiect complet abandonat vieții obișnuite; fapt ce poate atrage prin senzațional sau poate îndepărta tocmai prin suspiciunea de “joacă intelectuală”. Să presupunem că nu știm nimic despre autor
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
deschizi ca un spațiu/ căruia toate axele i s-au curbat și atunci/ eu îmi lipesc urechea de palma ta și te aud cum plîngi/ nervură cu nervură, copacul meu gînditor" (refăcînd pointillista harmonie). Manifestînd o frenezie a compoziției textuale insolite, în macro ca și în microstructura poemelor, autoarea trece de la o asociere la alta, pe direcția unui "descriptivism" vizionar care, concomitent, discreditează și creditează realul convocat cu o grandilocvență erudită ce ne duce gîndul la Saint-John Perse. înghițit și metabolizat
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
le explica (s.n.)". Dimpotrivă, aceste "chipuri" ar constitui - conform universitarului clujean - substanța însăși a liricii lui Blaga, dincolo de care nu se poate străbate datorită caracterului impenetrabil al miracolului: "Poezia blagiană se organizează în spațiul misterului sensibil". Pentru a marca postura insolită a lui Blaga în perimetrul poeziei moderne, V. Fanache propune, în capitolul secund al cărții (Dialogul "revelațiilor fără cuvinte") termenul de "transcendență mixtă". Spre deosebire de "transcendența goală", de natură pur lingvistică, a poeților moderniști, Blaga imaginează un "Ťabsolut de natură mixtăť
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi prin cartiere sărace prin parcuri obscure prin care doar paraliticii dorm cu bezna impenetrabilă
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
a hărăzit să se nască sau să-și petreacă o bună parte a copilăriei și adolescenței lor în peisajul mirific al Brăilei, i-au purtat în cuget și simțire o intensă amintire, o nostalgie a trăirilor de odinioară în ambianța insolită a portului dunărean, în încântătoarele alei din Grădina Mare și Parcul Monument, a promenadei pe sub salcâmii de pe strada Regală. Mulți prestigioși scriitori, oameni de cultură și de știință, ca Panait Istrati, Perpessicius, Mihail Sebastian, Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Mihail Crama
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
să o faci, sau măcar ai încercat, prin lansarea Partidului Liber-Schimbist? Șt. C.: Partidul Liber-Schimbist n-a fost lansat de mine, ci de Octavian Andronic, prin publicarea, în ziarul Libertatea, a manifestului de la 6 februarie 1990, actul de naștere al insolitei formațiuni politice. Eu am aderat prin telefon a doua zi, fiind ulterior ales președinte al comitetului provizoriu în adunarea de constituire de la 18 februarie, respectiv președinte al Consiliului Director în congresul de la 8 aprilie. în alegerile de la 20 mai, Partidul
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
aniversările literare s-au ținut lanț în ultima vreme. Abia trecuse "anul Eça de Queirós", abia și-a închis porțile anul cu trei centenare majore, 2001 (în care au fost sărbătoriți Régio, Rodrigues Miguéis și Nemésio), că o nouă aniversare insolită și-a semnalat în luna decembrie prezența: semicentenarul morții poetului Teixeira de Pascoaes, scriitor-simbol al unei anumite Portugalii, al alteia decît cea cu care sîntem obișnuiți. Cînd înceta din viață, în decembrie 1952, Teixeira de Pascoaes avea 75 de ani
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucă țică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri bile țelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și de durată, în urma căreia caracteristicile celor două ființe se îmbină și se identifică în cele din urmă? La fel se întâmplă lucrurile și între soți. Bătrânul se întrebă dacă un fenomen similar se va produce între el și obiectele insolite pe care se hotărâse să le colecteze în urmă cu câteva luni. Peretele dinspre miazăzi al sălii era acoperit cu portretele strămoșilor, înșiruiți într-o ordine genealogică. Primul era cel al întemeietorului acestei stirpe nobile, Johan Augenstein cel Statornic, Principe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu-i dracu-așa de negru!“. Lume deschisă la minte și iute adaptată, care detestă neputința lăcrimoasă și spectrul stupid al dro bului de sare de pe sobă, grădini și ferme profitabile, investiții în Ungaria, concedii faine (bașca spitalizări) în Austria, insolite inițiative administrative, solidarizare (asociere), inventivitate financiară, totul, firește, în paralel cu Statul, ori în ciuda lui. Cum sună telefonul din Ardeal, cum știu că aud ceva de bine. Aceiași prieteni transilvani care-mi spuneau în marasmul bucureștean din primii ani post
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Sociu se vede tocmai din poemele în care el renunță la minimalismul păgubos, inexpresiv, și își construiește versurile pe spirala acumulării și proiectării de sens. Banalitatea este explorată pe dinăuntru și deodată convertită în altceva, răsucită de explozia unei imagini insolite: "în aceeași zi în care s-a măritat/ maică-mea și-a dat și examenul pentru gradul de sublocotenent/ două ore s-au chinuit femeile să-i mascheze/ urmele lăsate de chipiu și veston// cum bine spunea un sergent la
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
nici el rupt de prezent, formînd un corp comun cu acesta, precum un fel de transfigurare a prezentului, o proiecție a sa pe ecranul istoriei. Istoria josnică a actualității e filtrată prin cea eroică a înaintașilor transilvani producîndu-se un amestec insolit de planuri ce le unifică într-un epos potențat de tîlcuri perene. Victor Iancu își propune a scrie un roman despre Avram Iancu, cel adevărat, și despre un anume Axinte Grapini, ce se închipuie a avea o astfel de identitate
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
Între fragmentele în proză și cele în versuri există o mare compatibilitate stilistică. Cei doi autori comunică foarte bine, se simt între ei, coordonarea este perfectă, totul seamănă cu performanța unor pianiști care interpretează o partitură la patru mâini. Cuvinte insolite (unele inventate de autori) sunt folosite cu toată dezinvoltura, situații de factură suprarealistă te fac să simți starea carnavalescă din Ubu Roi și să îți amintești de groteștile sale aventuri, ludicul cu trimitere directă la cotidian răsare de acolo de unde
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
Parte din această dibăcie aparține programatorului, care poate să fie sau nu un muzician. Restul sunt simple definiții. DARIA (ca și de alte lucrări recente) este o muzică stranie, chiar și pentru un ascultător avizat. Vocabularul, sintaxa, forma - toate sunt insolite, venite parcă din altă lume. Este aceasta lumea lui DISSCO? DISSCO este bazat pe un algoritm care apreciază ce operații similare se pot aplica diferitelor nivele temporale, de la vibrațiile generatoare de înălțimi și a modificărilor acestora (vibrato, tremolo etc.), la
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
Blecher a creat, prin cele două romane ale sale (Întîmplări în irealitatea imediată, 1936, și Inimi cicatrizate, 1938), un univers al său, terifiant. Cum întreaga această formulă naratologică dezvăluia trăiri intime, la Blecher această trăire e înfricoșătoare prin tragedia ei insolită. Născut în 1909, după ce-și ia bacalaureatul și începe medicina la Paris se îmbolnăvește de morbul lui Pott (tuberculoză osoasă), petrecîndu-și tinerețea prin sanatorii în Elveția (la Berck) și alte țări, fără a putea fi lecuit. Trăia cu tot
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
mărunte", iar Nicolae Manolescu spunea despre proze că sunt "ușor artificiale". Critica a remarcat pitorescul (suportabil, nu acela alienat de mai târziu de la Fănuș Neagu) al personajelor cu psihologii ușor neobișnuite, puse în situații surprinse în latura lor contrariantă, atmosfera insolită degajată de "peisajele interioare ori exterioare" (Ion Negoițescu) punând aceste proze în relație cu cele ale lui Ștefan Bănulescu. Deși diferite ca abordare și situare în spațiu, o nostalgie oarecum apăsătoare străbate aerul schițelor în care misterul, senzația de ascuns
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
place" (p. 209). Prin urmare, întreaga anchetă a romanului în căutarea adevărului e inevitabil să nimerească în găurile acestui cașcaval: iluzoriul Adevăr. Alienarea lumii se revelează prin inserturi de elemente aparent fantastice, prin viziuni halucinante, episoade macabre, intruziuni grotești, personaje insolite, psihologii distorsionate, anormale. Naturi umane paradoxale multiplică exasperant vocile narative și versiunile despre o realitate incertă. Adevărul se pierde în ceața relativismelor și a presupozițiilor, uneori aberante. Lumea e sucită, stricată, pentru că e violent agresată în tradițiile ei. Din puzzle
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
secolul al XIX-lea e de fapt perioada în care Europa își atinge apogeul, pentru ca apoi să intre în declin. Amănunțimea cercetării e împinsă de autoare pînă la unghere obscure, puțin știute, și tocmai de aceea atrăgătoare prin raritatea lor insolită: de la gîndirea lui Alessandro Manzoni și Ugo Fuscolo pînă la nefericita aventură a lui Silvio Pellico, de la viziunea apocaliptică a lui Robert Hugh Benson pînă la legile transmiterii ereditare ale lui Gregor Mendel. Senzația stăruitoare e că intenția Constantinei Raveca
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
suferința, credința, adevărul, calomnia, superficialitatea, tristețea - în totul 34 de situații etice cărora Petru Creția le descrie conturul cu acribie doctrinară. Cum temele sunt clasice prin frecvența cu care ne lovim de ele, ambiția de a le trata în mod insolit e neavenită, iar Creția subliniază detaliul încă din prefață: „Această carte nu e un tratat de morală. Nu este decît o înșiruire de gînduri despre cîteva dintre componentele fundamentale ale omenescului, analizate ceva mai îndeaproape decît ne îngăduie îndeobște greul
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
spectaculară. Dan Grădinaru crede, în avîntul viziunii d-sale freudiene, că simbolurile sexuale „foșgăie” în textele lui Creangă. Iar Ion Pecie îi închină un amplu „poem critic”, așijderea frenetic sexualist. Dar cele mai sesizante demersuri într-o astfel de direcție insolită îi aparțin lui Vasile Lovinescu, care, aplicînd rețeta René Guénon, socotește a putea descoperi la humuleștean o „transmutare inițiatică”, „scheme transcendente”, ezoterisme mergînd pînă la despicarea firului în patru la pătrat: „Învățatul din Fălticeni merge cu speculațiile pînă acolo, încît
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
diferiți, mai mult sau mai puțin creditabili (scrisorile trimise de Ash soției, jurnalul ținut de aceasta, corespondența celor doi scriitori, jurnalul prietenei lui Christabel LaMotte, mărturii de la o ședință de spiritism), coroborate cu operele celor doi care își probează o insolită rezonanță. O posesiune: poveștile Romanul urmărește în paralel două povești de dragoste, una ce începe timid, cu infinite precauții pe care și le iau cei doi tineri filologi, Roland Michell și Maud: el - prins în capcana unei legături care-i
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
devine regula suprarealismului sokoruvian, cei doi interlocutori, Faust (Johannes Zeiler) și Mefisto (Anton Adasinsky) urcă în caleașca oprită fără explicație în dreptul lor. Cei doi se instalează în fața unui bărbat învelit în blănuri care nu este câtuși de puțin mirat de insolita apariție a celor doi bărbați în trăsura lui. Ceea ce spune este total neinteligibil pentru Faus, iar Mefisto nici nu-l bagă în seamă. Însă, intrigat, Faust îl întreabă pe Mefisto îndicând spre bărbatul tolănit în blănuri: „E nebun?” Calm, Mefisto
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
și politica restrictivă a P.C.R.-ului, care, de exemplu, la Radio a împiedicat sau, în orice caz, a limitat accesul unor scriitori care nu se găseau în grațiile puterii. Așa s-a întâmplat, printre alții, cu poetul Tudor George, "prezență insolită în peisajul literar al acelor vremuri grele". De aici, marile goluri în Fonoteca de aur. Liviu Grăsoiu deplânge nu o dată starea de sărăcie a scriitorilor, faptul că munca lor nu e răsplătită corespunzător, de asemeni, prețul prohibitiv al cărții. Nemulțumirile
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]