2,106 matches
-
este o nevoință”206. Bolnavilor care sunt chinuiți În ultima parte a acestei vieți de durerile teribile ale vreunei boli incurabile și dece‑ sul le este previzibil, consider că le‑ar aduce măcar o mică ușurare lectura unei minunate și insolite Întâmplări din viața Cuviosului Părinte Paisie Aghioritul († 1994) care a repetat În nenumărate rânduri că sfinții din vechime și‑ar fi dorit să trăiască În vremea noastră, pentru a lupta cu feluritele ispite, Încercări și suferințe mai mari și mai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
starea de simpatie sau antipatie organică”. Memoria și noutatea, trecutul și viitorul, amintirea și „dorul nedefinit” pot coexista în poem („vreau acest paradox: memoria și noutatea”), de vreme ce constituie însuși fluxul vital care este scrisul. Esențială e forța lor de șoc, insolitul întâlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Se înțelege atunci de ce poemul poate fi identificat cu existența însăși, în expresia ei cea mai dinamică - pentru că aflată mereu în stare de alertă, predată neprevăzutului, hazardului, într-un spațiu deschis liberei mișcări a cuvintelor, jocului asociațiilor, frumoase tocmai prin insolitul lor, prin puterea lor de dizlocare-neliniștire a lumii și a subiectului liric. Discursul poetic, încetând să se modeleze conform „gramaticii” și „logicii” moștenite, se va transforma în acea „cale lactee de imagini” în neîntrerupta succesiune, spărgând orice cadru conceptual, căutându
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
performanțe: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog. Aici stă, cum am spus, cursa cuvântului, vulpește ascunsă în iarba oricărui entuziasm”. Punerea în mișcare a imaginației ca forță perpetuu productiv-inventivă, generând un imagism insolit, urmează să instituie poemul ca aproximare, fie și grevată de povara „formulei”, a libertății lăuntrice a eului. E un refuz, aici, în orice caz, de a privi realitatea de la distanță, un mod al implicării, al tragerii datelor universului exterior în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în care contează în primul rând surpriza asocierilor, relația insolită, simultaneismul viziunii, cu consecințe în sfărâmarea sintaxei moștenite și multiplicarea perspectivelor: încercare de surprindere a însuși procesului genetic al „viziunii”. Într-un cuvânt - o concepție foarte modernă, de-a dreptul revoluționară pentru momentul istorico-literar respectiv. În ce măsură asemenea deziderate teoretice își
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu, G. Călinescu, în Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit în context, cu elemente împrumutate de predilecție din sfera modernității mașiniste și trimițând, ca modalitate de plasticizare, la ceea ce teoreticianul Voronca numește „o analogie de corpuri geometrice”, într-un paralelism cu constructivismul pictural. Oricum, deschiderea spre „realul” astfel conceput e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Invitație la bal se deschide însă și la pagini mai solare, conturând imagini nu mai puțin tipice pentru o poezie fascinată de mirajul modernității. Acestei „poezii-ecran”, cum o numea în paginile Integralului Stephan Roll, nu-i pot rămâne străine aspectele insolite ale cotidianului citadin, în care își dau întâlnire, într-o convergență complexă, elemente ale cosmosului tradițional al poeziei, cu altele, trimițând la realitatea imediată, chiar prozaică: „Toate plantele au poposit în acest / Catalog de mașini agricole: Sena” - sună două versuri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deschis ca un porte-cigarettes”, „sonata ca o poliță de asigurare”, „creierul oscilează ca un compartiment în transatlantic”... Intenția e, cum se vede, de atragere (asimilare) în sfera poeticului a unor date ca și banale în orice civilizație modernă, devenite însă insolite în raport cu depozitul de convenții moștenit și conferind astfel o nouă prospețime imaginii. Observația e valabilă pentru registrele cele mai diverse ale liricii. „Discursul amoros”, mai vechea odă erotică se poate transforma în felul următor, printr-o acumulare de imagini specifice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fonică a versului”. (Alte exemple concludente ar fi aici versuri ca: „Drum pierdut prin clorat și calcar”, „Casele presate balnear în album” etc.). Desigur, nu toate poemele Invitației la bal suportă o asemenea analiză. Unele dintre ele vizează aproape exclusiv insolitul asociațiilor conturând mai degrabă un spectacol exterior, la nivelul unui „reportaj” în care contează - după propoziția programatică din Manifestul activist către tinerime al Contimporanului - „expresie plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”; stratul reprezentativ primează, neglijând ca și total autoreferențialitatea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca brazi Se leagănă sângele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G. Călinescu, e justificat parțial în asemenea cazuri, căci expresia directă a unor stări nu de mare profunzime pare evitată cu orice preț, și chiar insolitul și surpriza programate duc, în cele din urmă, la o paradoxală monotonie. Experiența „constructivistă” din Invitație la bal nu e însă dintre cele peste care se poate trece cu ușurință. Ea contează deopotrivă în demersul mai general avangardist al momentului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
generativ al altor asocieri, astfel încât poemul întreg propune o suită de relee iradiante care-și propagă la nesfârșit undele, asigurând perpetua mișcare a imaginarului și conferind textului o dinamică aparte. „Obiectul” se pulverizează astfel spre toate orizonturile, își descoperă înrudiri insolite și ecouri în tot ce există: extremă a unei atitudini romantice, afirmare și - mai mult decât atât - provocare a universalei analogii, cu o fervoare ce nu mai e a retoricii exterioare, ci a însuși procesului combinatoriu, al genezei textului liric
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (în ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu încântare în miezul agitației urbane sau reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
putea servi drept exemplu, Ulise al lui Voronca apasă mai puțin pe latura demitizantă de care era tentat poetul francez „las de ce monde ancien” și sătul de antichitatea greacă și romană. Sensibil la spectacolul modernității, Voronca reabilitează naturalul, reintroducându-l, insolit, în scena metropolei moderne, sub imperiul particularei sale aspirații de comunicare / comuniune cu elementele: sensibilitate al cărei fond romantic poetul român e departe de a-l renega. CONTINUĂRI: ITINERARII NOCTURNE Nu alta, în esență, decât în Ulise e direcția urmată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau mai puțin rigidă a „ideii” sau a evenimentului ca referent precis, interpretat eventual într-o ordine alegorică, ci în fervoarea trăirii plurale a semnelor lumii, mobilizate într-un perpetuum mobile al fanteziei, ce le descompune și recompune în structuri insolite în virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicând subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atâtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
viziunii „panoramice”, care atrage în sfera imaginarului nocturn un număr impresionant de „obiecte”, cât și al unei „radiografieri” a detaliului, plasat sub cele mai diverse lumini, supus unei anume analize spectrale, obligat să intre într-un amplu sistem de relații insolite, printr-o extindere la limită a rețelei analogice. Apropierea, mai mult decât oricând în opera lui Voronca, de dicteul automat suprarealist se impune de la sine: „stupefiantul imagine” n-a fost niciodată utilizat într-o atât de mare măsură la poetul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce trebuie corectată doar în sensul că nu e vorba de un adevărat „impresionism”, căci nu atât notația în sensul său propriu contează aici (eventual pentru sugestia unei atmosfere întreținute de o anumită ambianță obiectuală), cât spectacolul asociativ, surpriza relației insolite. Cu formula rimbaldiană aplicată cândva de Voronca însuși lui Tudor Arghezi, se poate spune că și el este, prin excelență, un „alchimist al imaginii”. Încât fervorii romantice a comunicării cu toate nivelele cosmosului i se asociază în egală măsură bucuria
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată în același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată a strofelor. „Alchimistul imaginii” continuă să propună apropieri insolite, în prelungirea mai vechilor înclinații manieriste, scriind, de pildă, despre „frumoșii cercei uitați pe masa verde a oceanului”, „fulgerele sunând ca lingurițe de-argint”, „vocea ca o barcă cu pânzele pe buze”, „un pumnal pârâul în buzunarul văii”, „florile - litere
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
limpede). Poemul lui Voronca nu e străin, desigur, nici de experiența suprarealistă, cu „povestirile de vise” caracteristice. Atât în versuri cât și în pasajele de poem în proză (bunăoară în descrierea „Insulei-Nălucă”), el trimite la tot pasul spre „miraculosul” și insolitul, spre stranietatea unor „peisaje” și „obiecte” în care starea de beatitudine e acompaniată în surdină de un substrat de neliniște. Câte un poem poate duce cu gândul chiar la coșmarul suprarealist, ca aceste strofe de tulburătoare viziune din Pregătiri de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stagnării spirituale, a cantonării în tiparele comode ale unei existențe în care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o încercare de resuscitare a imaginarului încătușat, o invitație la descoperirea „minunilor” de fiecare zi, a insolitului și surprizei disimulate de evenimentele aparent neutre, printre care se pierde, insensibil, omul comun. Textele din Act de prezență pot fi definite astfel ca o suită de poeme despre poem, într-o serie, tipic modernistă, a reflecției poeziei asupra propriei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
act: în fața realității celei mai comune, descrise uneori la modul „reportericesc” (v. Pe cine căutați? sau Obrazul de cretă), o fantezie în permanentă stare de productivitate vine să scoată obiectele din tiparele lor „normale”, le introduce într-un lanț relațional insolit, într-o dinamică a imaginarului vizând metamorfoza, în sensul restructurării lumii ca realitate originară, sărbătoresc-paradisiacă: “înțelegere generoasă și împărtășire din marea respirație a începutului” (Pe cine căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu în care realul și imaginarul, înaltul și adâncul, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite dintre obiecte distanțate de convenția realistă. În prelungirea unor mai vechi considerații ale sale, poetul francez va face mai târziu niște afirmații ce ni se par valabile în mare măsură și pentru modul cum Voronca își concepe poemele: „Numai declicul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
privirii, la succesiunea afișelor, ferestrelor, mărcilor poștale, vitrinelor, panopliilor, garderobelor etc., cu corespondente în universul textual-scriptural: almanahul, atlasul, harta, albumul, catalogul, jurnalul, registrul, mașina de scris, - adică tot ce îngăduie înregistrarea, pe retina spectatorului sau pe hârtie, a evenimentului devenit insolit, oferit ca știre și informație mai mult sau mai puțin inedite, palpitante, generatoare de fervori sau neliniști pe măsura agitatului „ritm al vremii”. Exemplele mișună, oferindu-se la fiecare pagină. Cum s-a putut observa deja din câteva concretizări răzlețe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
asumat, asimilat, aflat, oricum, în intimă comunicare cu obiectul. Este cazul suitei amintite, căreia le aparțin almanahul, atlasul, harta, albumul, jurnalul, registrul, catalogul - adică elemente care, paralel cu înregistrarea lumii pe retină, îngăduie imprimarea pe hârtie, a obiectului / evenimentului devenit insolit, oferit ca informație mai mult sau mai puțin inedită, palpitantă, generatoare de fervori și neliniști. Și pentru universul-vitrină, și pentru replica lui tipografică ilustrările sunt la îndemână, între cele două nivele de reprezentare apărând nu o dată semnificative interferențe. În Invitație
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aparte pentru imagine (exemplul cel mai spectaculos, printre precursorii imediați, putea fi, cum s-a observat, Adrian Maniu din Figurile de ceară ori Salomeea, tratat în manieră mai sentimentală, fără distanțarea ironică de sursă laforguiană) supraâncărcându-și discursul cu comparații adesea insolite, dar și cu mai facile metafore in praesentia. În cazuri extreme, precum în strofa citată și de E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, fiecare expresie directă își găsea dubletul metaforic, fapt ce justifica afirmația amintită a criticului, privind acea „facilitate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
integralist”, deschis reportericește spre pulsul realului / imaginar facilitează o astfel de compensație. Trimiterea la tehnicile barocului se poate face din nou, căci, - cum scrie Dolores Toma - „Barocul ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de altă parte multiplică numărul obiectelor puse astfel în corelație, reușita fiind direct proporțională cu rezistențele obiective învinse”. Or, încercând să degajăm ceva din toposurile imaginarului lui Voronca, ne-au întâmpinat la tot pasul figuri ale însumării, etalării, succesiunii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]