5,016 matches
-
cu sufletul înălțat” și i-a ovaționat tot timpul cât a durat inspecția trupelor din Garnizoana Oradea. Cu trenul regal, Carol și Mihai, împreună cu suita, s-au deplasat la Arad. Aici au fost întâmpinați cu căldură de populație și au inspectat trupele din garnizoană. Apoi au inspectat trupele de la Șiria și Vinga. Seara, s-a servit masa în diferite cantonamente. Suita lui Carol a asistat la slujba religioasă în biserica din Vinga. Au revenit apoi cu trenul regal la București. Vineri
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ovaționat tot timpul cât a durat inspecția trupelor din Garnizoana Oradea. Cu trenul regal, Carol și Mihai, împreună cu suita, s-au deplasat la Arad. Aici au fost întâmpinați cu căldură de populație și au inspectat trupele din garnizoană. Apoi au inspectat trupele de la Șiria și Vinga. Seara, s-a servit masa în diferite cantonamente. Suita lui Carol a asistat la slujba religioasă în biserica din Vinga. Au revenit apoi cu trenul regal la București. Vineri, 7 aprilie. Carol și Mihai au
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
dăruiește tatălui său un cuarț roz chinezesc. Duminică, 24 - luni, 25 decembrie. Ajunul Crăciunului și Crăciunul. Mihai și Carol al II-lea petrec sărbătorile în mijlocul soldaților concentrați pentru apărarea graniței de vest. De Crăciun se aflau la Oradea. Au mai inspectat trupele din garnizoana Cluj și flotila Aviației de Gardă de la Someșeni. Marți, 26 decembrie. La Sinaia, Familia Regală și invitații au sărbătorit cu întârziere, datorită vizitelor la granița de vest, Revelionul de Crăciun. Au fost invitați: soția marelui industriaș Nicolae
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și au pornit spre Constanța. ANUL 1940 Luni, 1 ianuarie. Ajungând în Constanța, Carol și Mihai au asistat, la ora 11 (ora 1145, în Însemnările lui Carol) la serviciul divin oficiat în mijlocul trupelor din garnizoană. Scopul vizitei era de a inspecta trupele concentrate. Apoi Carol și Mihai au participat la o recepție de Anul Nou, desfășurată în Palatul Municipal (Primăria) din Constanța. Au prezentat felicitări: guvernul, corpul diplomatic, autoritățile civile și militare din Constanța. Carol a adresat un cuvânt Țării la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Un unchi, profesor de română, fusese repartizat prin anii 1954-1955 la școala din Cârligi, al cărei director era tata. El mi-a stârnit interesul pentru acele meleaguri și pentru că-și amintise că tata, după ce fusese numit în funcție, firesc, inspectase toată clădirea, fost conac boieresc (în zilele noastre devenit obiectiv istoric). Umblând prin podul casei, desoperise, ascuns după o grindă, "Capitalul" lui Karl Marx, un exemplar deosebit, legat în piele. De ce ascuns?! De mirare, având în vedere regimul care deținea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Vasile Brânduș, Iftode, Andreev, dar și câțiva bolnavi. Mutările s-au realizat, se pare, cu ajutorul lui Ion Ghițulescu-trecut și el pe la Pitești-, care era medic deținut. Iosif Nemeș și-a făcut simțită prezența și la Târgu Ocna, pe care a inspectat-o pe 26 iulie 1950. Au stat de vorbă cu el Pătrășcanu și Eugen Munteanu, primul denunțându-l pe Danieliuc că nu e de acord cu acțiunea lor și, se pare, și pe Șleam. Efectul a fost imediat, Danieliuc fiind
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aici, tocmai asta e, nu există nicio regulă, amice. Important e doar să ajungem primii. Ne luăm banii înapoi, plus profitul, încă douăzeci de mii, și mergem să petrecem ! Iar cursa, ai să vezi, va fi de neuitat ! Și-au inspectat toți armăsarii și vehiculele câteva minute, apoi și-au scos la stradă trăsurile și le- au înșirat la o linie trasă bine în pământ de Știrbu cu piciorul. — Bun, să vă reamintesc, prințișorilor, că aici fiecare face cum vrea, atâta timp cât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nicio rafală în depărtare. De luni bune nu mai fusese atâta pace. Doar viscolul șuiera puternic afară și un aer rece ca gheața intra pe sub corturi. În rest, niciun zbierăt, niciun ordin în seara aceea, nicio trupă trimisă pentru a inspecta zona ; după atâta sânge și atâtea focuri văzute în fiecare zi, după atâta moarte și chin, toți și-au amintit brusc că exista și o altă viață, cea dinainte de război, cu seri obișnuite, banale, ca aceasta. — Hai, Mariane, ia-ți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care nu l-am recunoscut venise costumat ca Patrick Bateman, ceea ce nu mi s-a părut deloc amuzant și chiar mă agasa; privindu-l pe acest tip înalt, frumușel, într-un costum Armani (demodat), poposind în colțurile întunecate ale casei, inspectând invitații de parcă ar fi fost următoarele victime, mă înspăimânta și cumva mi-a tăiat din detenta stupefiantelor, dar o altă incursiune în birou mi-a remontat-o. Se formau bisericuțe. Am fost nevoit să fac cunoștință cu câțiva părinți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pălăria ușor înclinată, în așa fel încât să arate ștrengărește. - Așa de creativ și atât de distructiv, știu, știu, zise Jay, făcând-o pe Aimee să pufnească în râs. - Jay McInerney, Aimee Light. M-am aplecat și mai aproape de oglindă inspectându-mi mai bine nasul. - Sunt o mare admiratoare... începu Aimee. - Hei, ai grijă, m-am încruntat eu. Aimee e studentă la noi la facultate și scrie o teză despre mine. - Ceea ce explică... asta? spuse Jay, indicând scena din baie. Aimee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
accion? - Mai întrebi. Jay își frecă mâinile cu nerăbdare. - Am făcut rost de niște pudră boliviană, am zis, căutându-mă prin buzunare. - Oo - Mătreața Diavolului. Am găsit rapid marfa și i-am dat lui Jay un pachețel. L-a desfăcut, inspectând cocaina, apoi l-a așezat pe capota Porsche-ului și a început să răsucească o hârtie de douăzeci într-un foarte strâmt pai verde. După ce am tras două linii uriașe din propriul meu gram, aveam chef să-mi laud motorul. - Hey
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îmi vârî sub nas lista de Crăciun pe care o întocmi, cu jocul Pokemon în fruntea unei lungi coloane computerizate. I-am reamintit că eram de-abia în octombrie (n-am fost luat în seamă), după care am început să inspectez lista împreună cu ea până când m-am uitat în direcția lui Jayne pentru ajutor, dar ea vorbea pe celular și împacheta gustările copiilor (biscuiți graham fără zahăr, sticle de Diet Snapple) în timp ce declara chestii de genul: „Nu, copiii au angajamente urgente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lor din seara asta, Marta. (Zoe era Hermione Granger și, da, Sarah era Posh Spice, cu un tricou pe care se putea citi Prietenul meu crede că-mi fac lecțiile.) Cei doi băieți urmau să aștepte pe trotuar și să inspecteze cadourile primate înainte de a colinda sau nu casa respectivă. Eu eram beat. Pe măsură ce treceam prin cartierul nostru, recunoșteam pasiv costume reprezentând diferite personaje din jocuri video (băieți îmbrăcați ca Shadow Phoenix Ninja și Mortal Kombat Scorpion) și filme (Anakin Skywalkers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta faptul că nu mai era acolo. Iar întunericul dramatic de astă-noapte m-a învăluit din nou. Dar am ieșit pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-i reamintesc?) lui Kimball că mă mutasem în acest oraș la începutul verii. - Despre ce-i vorba? l-am întrebat. Kimball își drese încă o dată vocea. Parcurse în grabă o pagină din carnetul său, apoi o întoarse s-o inspecteze pe următoarea. - Domnul Robert Rabin a fost asasinat pe întâi iunie pe Commonwealth Avenue la aproximativ nouă și jumătate dimineața. Ieșise cu câinele la plimbare când a fost atacat și înjunghiat de mai multe ori în regiunea superioară a corpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din moment ce copiii erau la școală și Jayne exersa în sala de gimnastică din oraș pentru refilmarea unor scene. Îndată ce casa se goli (cu excepția Rosei care aspira urmele de pași inexistente) am simțit nevoia să mă ocup cu ceva, așa că am inspectat situația. Întâi, m-am uitat sumar peste ziare să văd dacă apăruseră alte informații despre băieții dispăruți. Nimic. În același timp m-am uitat să văd dacă apăruse ceva în legătură cu ceea ce îmi spusese Donald Kimball. Tot nimic. Nici când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
seară urma s-o vadă pe dr. Faheida. M-am stăpânit s-o întreb de ce nu mergeam împreună ca de obicei, miercurea, fiindcă asta nu mai conta în vis. La Buckley erau peste tot gărzi de pază. Începeau de la poartă, inspectând mașinile cu lanterne și verificând numele înscrisă pe lista lor. În parcare, alte gărzi - unele înarmate - insistând să verifice cărțile de identitate. Întregul contigent de elevi de la Buckley, de la grădiniță la clasa a 12-a, număra doar șase sute de suflete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tricou și boxeri, am intrat în baie, am închis ușa și am început să plâng din cauza celor spuse de Robby. După vreo treizeci de minute am ieșit din baie și i-am spus simplu lui Jayne, care stătea în fața oglinzii inspectându-și coapsele (obsesia celulitei): - Dorm aici la noapte. N-am primit nici un răspuns. Rosa întinsese deja cearșafurile, iar Jayne, doar în tricou și chiloți albi, s-a strecurat în pat și s-a ascuns sub cearșaf. Stăteam în mijlocul camerei, lăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
culoare. Scriitorul mi-a spus că era. Dar tot el mi-a spus că nu mai conta. Mobila era dispusă în aceeași formație ca aceea pe care o cunoscusem de copil. Scriitorul a confirmat și asta, apoi a vrut să inspectăm exteriorul casei. Când am mers în jurul casei, în partea care dădea spre cea a vecinilor Allen, am constatat că peretele își continua transformarea. Rozul somonat se închisese la culoare și stucatura se exprima mult mai pronunțat, cu matrici dinamice care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
complice. Avionul în care zburăm acum e mai nou, bine îngrijit și, evident, mai sigur. Fata e la fel de drăguță, dar parcă mai matură, cu trăsături împlinite... În aeroportul din Budapesta așteptăm trei ore cursa pentru Madrid, timp suficient pentru a „inspecta” clădirea. Ce mă impresionează mai mult este curățenia impecabilă, aș spune chiar în exces, deși la acest capitol o exagerare e chiar bine-venită. În orașe cu mai mari pretenții din Europa occidentală, am văzut aeroporturi care arătau mult mai rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tot sunt plasate panouri-avertisment că apa nu este curată. Este o formulare destul de benignă - apa e într-adevăr foarte murdară, pete de ulei la suprafață și un miros care te alungă cât mai departe. Mucalitul scriitor georgian Giorgi Achwlediani, care inspectase împrejurimile înaintea mea, m-a sfătuit, glumind, că dacă mă hotărăsc totuși să intru în apă, să nu mă îndepărtez mult de mal, că s-ar putea să dau de epava vreunui submarin atomic. Vorba lui Giorgi s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
va străbate calea îngustată cam în două ceasuri, dacă s-a putut în prealabil strecura cu părinții săi într-un 4x4 purtând însemnele ONU, din care vor trebui de altfel să tot iasă pentru a lăsa câinii dresați special să inspecteze cel mai mic colțișor al vehiculului. În caz contrar, luând în considerare timpul de a ajunge acolo, de a se încolona, de a aștepta semnalul, de a înainta apoi la pas, Sfintei Familii îi va trebui între o jumătate de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a plâns colonelului Neculcea Const., care m-a desconcentrat pe mine și încă 9 învățători sublocotenenți, deși cu o săptămână înainte compania 4 comandată de Lt.Mitrescu Vasile, ofițer cu școala de război și plutonu I al meu, au fost inspectate de către generalul Patrașcu de la Roman și am eșit foarte bine. Și de la o soldă de 340 lei pe lună m-a trimis la lefușoara mea de învățător cu salar de cătun cu 40 de lei pe lună. Și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Băncii Naționale a României; b)13.823 saci cu monede aur au fost cântăriți și, din acest număr, 3.565 saci au fost deschiși, monedele pe care le conțineau au fost numărate, făcându-se inscripții pe noile etichete (fișe); c)lingourile de aur inspectate vizual și cântărite parțial au fost acceptate pentru valoarea și greutatea declarate; d)ceilalți saci cu diferite monede, pentru suma de 103.605 lei, 12 bani, au fost acceptați pentru valoarea indicată pe etichetele acestor saci sigilați; e)alte două
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Guvernator, În ziua de marți, 23 mai, orele 11 a.m., întovărășind pe dl. director T. Capitanovici, am fost la Kremlin unde, de față fiind domnii Kowalnitzki, gerantul Băncii Statului la Moscova, Weniaminoff, directorul Succ., Iacovleff, subdirector, și Mandrowsky, secretar, am inspectat Tezaurul Băncii Naționale, unde am găsit în ființă cele 1.738 casete cu diferite monezi aur, precum și 2 lăzi P.R. În total 1.740 casete, care formează întreg Tezaurul Băncii Naționale depozitat. Primiți, vă rog, domnule director, încredințarea prea distinsei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]