2,609 matches
-
un element în plus pe care, de altfel, l-am întîlnit și la I. C. Petrescu acela de a elabora o teorie a educației desprinsă din înseși realitățile specifice poporului român și care să călăuzească atît politica școlară, cît și activitatea instructiv-educativă din instituțiile de învățămînt. Se aprecia că impasul în care se afla școala în perioada interbelică era și o consecință a împrumuturilor din domeniul teoriei pedagogice care au îndepărtat școala de viața poporului, iar ieșirea din impas devenea posibilă, cel
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Propuneri. Luîndu-se ca model învățămîntul sovietic se propunea organizarea unei școli unice (aceeași pentru toți tinerii ), libere (întrucît la conducerea ei urmau să participe și elevii), laică (prin înlăturarea învățămîntului religios din școală), o școală a muncii (prin centrarea procesului instructiv-educativ pe activitatea practică); se propunea, de asemenea, ca fetele și băieții să învețe împreună (coeducația) (80). Dacă atunci, în anii '20, astfel de propuneri erau departe de a fi puse în aplicare, mai tîrziu, în 1948, ele au devenit principii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai sofisticate tehnici ale statisticii matematice (35); în domeniul didacticii au fost create teorii și concepte cu largă circulație în deceniile din urmă: instruirea programată, taxonomia și operaționalizarea obiectivelor, proiectarea pedagogică, învățarea deplină etc. 15 CERCETĂRILE PSIHOLOGICE ȘI INOVAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV "Axarea școlii pe copil" la începutul acestui secol provocată, în parte, de rezultatele cercetărilor psihologice, a stimulat, în deceniile următoare, interesul pentru psihologia primelor perioade de vîrstă. Cunoașterea legilor de dezvoltare a copilului și adolescentului era considerată ca o condiție
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
instrucției. Au fost elaborate, în ultimele decenii, mai multe teorii ale învățării cu larg ecou în teoria și practica pedagogică. Dintre multiplele cercetări psihologice, ne oprim asupra acelora mai deplin elaborate și mai apte să deschidă o nouă perspectivă practicii instructiv-educative. Este vorba de cercetările lui J. PIAGET care, chiar dacă au fost începute în deceniile trei și patru, continuă să fie de mare actualitate, precum și cele ale lui J. BRUNER, B. F. SKINNER și P. I. GALPERIN. Desigur, în ultimele decenii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
învățării Renzo Titone etc. Nu este locul aici să se dezvolte aceste teorii, am vrut numai să relev marea contribuție a psihologiei la elaborarea teoriilor învățării, dezvoltarea pe această bază a teoriei instruirii și, evident, realizarea unor progrese în practica instructiv-educativă (cf. 1, pp. 15-69). 15.1. Învățarea ca proces de elaborare a unor structuri operaționale Sub aspect didactic, secolul al XIX-lea poate fi considerat nu numai ca secolul "treptelor psihologice" herbartiene, ci, poate mai mult, al metodei intuiției al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fost falsificat prin denaturarea contribuției unora dintre personalitățile politice și culturale ale poporului nostru, precum și prin exagerarea rolului ideologiei și al mișcării comuniste în viața țării. Întrucît după cîțiva ani, pe de o parte, apăruseră unele deficiențe în desfășurarea activității instructiv-educative, iar pe de altă parte, pentru a se întări rolul școlii de ,,instrument" al puterii politice, în 1956 printr-o hotărîre de partid și de stat (foarte frecvente în acei ani), s-au produs unele schimbări în structura sistemului de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teorie și practică în învățămînt, el a considerat că a găsit o soluție ,,originală" prin impunerea a ceea ce a numit "principiul integrării învățămîntului cu cercetarea și producția", principiu care devine în tot cursul anilor '70 și '80 axa întregului sistem instructiv-educativ românesc. Pentru punerea integrală în aplicare a acestui ,,principiu" a fost adoptată o nouă lege școlară Legea educației și învățămîntului din România (1978). Învățămîntul liceal s-a organizat pe două trepte: clasele IX-X care intrau în durata învățămîntului obligatoriu și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în numele "principiului integrării" s-a stabilit ca 30% din timpul orelor să fie afectate activităților practice, care urmau să se desfășoare prin alternare cu activitatea teoretică (în perioade de cîte două săptămîni) ceea ce a provocat o serioasă perturbare a procesului instructiv-educativ, lăsînd la o parte faptul că dotarea "atelierelor" era, cel mai adesea, cu totul necorespunzătoare. Tot în baza acestei legi s-a hotărît ca 90% din numărul liceelor să aibă un profil de "specialitate". Semnificativ pentru întreaga orientare a legii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
avut loc ample experimente privind predarea de către profesori la clasele I-IV, conduse de către STANCIU STOIAN, TRAIAN POP și PAUL POPESCU-NEVEANU. Studiile publicate ulterior au menționat condițiile în care utilizarea profesorilor la clasele I-IV asigurau o eficiență sporită procesului instructiv-educativ (5). Pedagogia românească a valorificat rezultatele cercetărilor de psihologie de la noi, precum și pe acelea ale unora din psihologii de prestigiu ai acestor decenii: J. Piaget, J. Bruner, P. I. Galperin, B. F. Skinner etc. în scopul unei mai profunde pătrunderi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cunoștințelor prin efortul propriu al elevilor, ceea ce conduce spre îmbinarea "învățării individualizate" cu "socializarea învățării" (jocul de rol, dezbaterea etc.). Prin astfel de modalități înscrise în aria teoriei proiectării didactice se apreciază că se acordă întîietate componentelor formative ale procesului instructiv-educativ obiectiv prioritar al școlii contemporane, școală orientată spre înfăptuirea dezideratelor implicate în conceptul de educație permanentă. Teoria proiectării are în România, încă din anii '70, numeroși adepți care au abordat în studiile lor unele din problemele sale specifice, cum sînt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cristalizează astfel o viziune nouă asupra muncii dirigintelui în relațiile sale cu colectivul de elevi, ea fiind determinată în același timp de sintalitatea colectivului și personalitatea fiecărui elev în parte, variabilele psihosociale devenind astfel cadru de referință în desfășurarea procesului instructiv-educativ (32). Una dintre cele mai valoroase lucrări cu un pronunțat caracter practic, care oferă profesorilor diriginți metode, procedee și instrumente concrete pentru desfășurarea activității lor educative este aceea semnată de IOAN NICOLA Dirigintele și sintalitatea colectivului de elevi, în care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
NICOLAE SACALIȘ, op. cit. 34. I. B. BERGSON, The ideal and the Community A Philosophy of Education, New York, 1952. 35. GILBERT DE LANDSCHEERE, La recherche en éducation dans le monde, P.U.F., Paris, 1986. 15. Cercetările psihologice și inovarea procesului instructiv-educativ 1. IOAN NEACȘU, Instruire și învățare, Editura Științifică, București, 1990. 1 bis. H. AEBLI, Didactică psihologică, traducere de BIANCA BRATU, E.D.P., București, 1973. 2. J. DEWEY, The Quest for Certainty, London, 1929, apud H. AEBLI, op. cit., p. 42. 3. J.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mondiale Educația și învățămîntul în fața marilor probleme ale lumii în a doua jumătate a sec. XX Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX Interesului contemporan pentru școală i se opune "deșcolarizarea" Confruntări în filosofia educației Cercetările psihologice și inovarea procesului instructiv-educativ Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX Cercetări sociologice și de psihologie socială cu implicații în macro- și micro-pedagogie Școala și gîndirea pedagogică din România în perioada 1944-1989 Școala și pedagogia în confruntarea cu viitorul Note și comentarii Indice de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Mureș și Iași și ale unor cursuri destinate anilor III și IV Farmacie. A îndrumat numeroși studenți în elaborarea lucrărilor de diplomă și a condus cercuri științifice studențești, în cadrul cărora studenții deprindeau rigorile experimentului. În paralel cu activitatea didactică și instructiv-educativă, prof. dr. Zenaida Cojocaru a desfășurat o activitate științifică rodnică. Dotată cu aptitudini de cercetător, și-a orientat activitatea științifică în domeniul chimiei farmaceutice - sinteza, studiul fizico-chimic și testarea activității biologice a unor noi compuși. S-a preocupat de sinteza
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de situația mea, iar noi am pornit la treabă cu toată hotărârea și îndârjirea de a schimba situația dezastruoasă în care se afla localul de școală, dar mai ales - și aici era greul adevărat - să redresăm starea jalnică a procesului instructiv-educativ. Impulsionați de prezența și hotărârea noastră, meșterii mobilizează și alți membri ai familiilor lor și repararea școlii avansează promițător. Achit o primă parte din suma promisă, totul merge bine. Până la 15 septembrie ne familiarizăm cu satul, ne cunoaștem școlarii. Aveam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de persoană cu cerințe speciale; altfel spus, cerințele educative speciale solicită abordarea actului educațional pornind de la capacitățile elevului deficient sau aflat în dificultate de a înțelege și valorifica conținutul învățării, și nu de pe poziția profesorului sau educatorului care desfășoară activitatea instructiv-educativă în condițiile unei clase de elevi mai mult sau mai puțin omogene. Deficiență - pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice; desemnează o stare patologică, funcțională, stabilă sau de lungă durată, evidențiată prin
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
ȘCOLARI 2010-2013 - înv. Maria Moroșanu Mă numesc Moroșanu Maria, sunt învățător grad I, titular, cu o vechime în învățământ de peste 30 de ani la Școala Gimnazală nr. 1, Delești și, începând din anul școlar 2009 și până în prezent, desfășor activități instructiv-educative atăt la clasele a II a și a IV a, cât și cu doi elevi ce beneficiază de un program de intervenție specializat, ei fiind încadrați în gradul de handicap „GRAV CU ASISTENT PERSONAL” și fiind școlarizați la domiciliu. în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cultură. Se cer școli, cărți, bărbați luminați. O înștiințare, apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” din 1842, îl menționează pe D.-L. ca autor al unor lucrări în manuscris ce ieșeau din sfera didactică, fără a trăda interesul instructiv-educativ: Istoria romanilor de la zidirea Romei, Istoria Bibliei, o traducere din Plutarh (Plutarh pentru educația sau creșterea pruncilor) și romanul Belisarie, tălmăcit din Marmontel. Soarta acestor lucrări nu este cunoscută. SCRIERI: Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române, Buda
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
finalităților educației și scopului acțiunilor de evaluare. 1.1. Scopul evaluării performanței elevilor Scopul evaluării performanței elevilor îl reprezintă estimarea șanselor de reușită ale elevilor la o treaptă de școlaritate, an de învățământ, la o disciplină școlară, într-o secvență instructiv-educativă; înțelegerea modalităților de învățare ale elevului; înțelegerea cauzelor insucceselor elevului; verificarea achizițiilor elevului; precum și obținerea de date în vederea perfecționării procesului educativ. 1.2. Elemente conceptuale privind evaluarea performanței elevilor 1.2.1. Performanța elevilor În perioada anilor '60, dovada realizărilor
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
o simplă constatare a unui rezultat ci, dimpotrivă este consecința unei comparații între rezultat si obiectiv”. Performanța este definită ca fiind „gradul de realizare a obiectivelor urmărite sub aspectul eficientei, eficacității și competitivității”, sau „obținerea unui randament superior în activitatea instructiv-educativă, la nivelul cerințelor programului și al finalităților învățămantului”. Într-o accepție mai largă, termenul de performanță la învățătură desemnează rezultatele observabile ale învățării. Pentru abordările socio-cognitive ale învățării, termenul de performanță trimite la comportamentele care traduc utilizarea de către elevi a
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
ea nu se rezumă la notarea elevilor și care este expresia numerică a aprecierii performanțelor școlare ale acestora, ci vizează domenii și probleme mult mai complexe inclusiv programe de învățământ și sistemul în ansamblu. Prin evaluarea se compară rezultatele activităților instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului). Evaluarea școlară presupune: măsurarea gradului de îndeplinire a obiectivelor stabilite la nivel de sistem; aprecierea acestuia prin obținerea unor dovezi experimentale sau de altă
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
Teroarea creionului roșu, 2000). „Strategia în evaluarea educațională reprezintă conduita deliberativă responsabilă a evaluatorului în toate aspectele și pe întreaga întindere a demersului evaluativ, ca și opțiunea pentru cel mai oportun și mai adecvat mod de evaluare pedagogică, în situația instructiv-educativă dată” ( Ungureanu D., Teroarea creionului roșu, 2000 p. 148). Criteriile folosite de diverși autori pentru clasificarea strategiilor sunt destul de diverse. Robert E. Stake, propune o clasificare a strategiilor evaluative luând ca bază opt „dimensiuni”. Aceste „dimensiuni” sunt utilizate de numeroși
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
capacitățile, modelele acționale, interiorizate și chiar comportamente și trăsături de personalitate. (Ungureanu D., Teroarea creionului roșu, p. 189) Pentru evitarea confuziilor se lucrează cu conceptul de „teste docimologice”, întrucât acestea, asemenea testelor pedagogice sau educaționale, „sunt expres orientate spre procesul instructiv-educativ și rezultatele acestora la nivelul elevilor”.(Ungureanu D., Teoria curriculumului, p. 189) Caracteristica esențială a testelor docimologice este prelungirea evaluării dincolo de interpretarea ca atare a rezultatelor și concretizarea într-o notă școlară care permite clasificarea, ierarhizarea elevilor. Testele docimologice se
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
o problemă sau o sarcină; gradul însușirii anumitor conținuturi, priceperi, deprinderi, cunoștințe, atitudini. Scopul evaluării performanței elevilor îl reprezintă estimarea șanselor de reușită ale elevilor la o treaptă de școlaritate, an de învățământ, la o disciplină școlară, într-o secvență instructiv-educativă;înțelegerea modalităților de învățare ale elevului; înțelegerea cauzelor insucceselor elevului; verificarea achizițiilor elevului; precum și obținerea de date în vederea perfecționării procesului educativ. În perioada anilor '60, dovada realizărilor școlare individuale și absolvirea cu succes a unei școli reprezentau condiția esențială pentru
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
b) de ordin social, incluzând aici mediul în care trăiește și muncește elevul, mediul ce influen țează în special capacitatea de adaptare la activitatea școlară; c) de ordin pedagogic , întrucât nu se poate concepe o eficien ță maximă a procesului instructiv-educativ dacă nu se asigură instruirea și educarea fiecărui individ la nivelul maxim al posibilităților sale, dacă nu este bine pregătit pentru o activitate social-utilă. Prin urmare , egalitatea șanselor de reușită școlară nu este posibilă decât în condițiile unui învățământ diferențiat
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]