4,971 matches
-
diferite, cât și deficiențe parțiale, remediabile chiar și în ajunul școlarității. În practica învățământului, deficiența mintală este considerată drept prima cauză a insucceselor școlare în învățământul primar; a doua cauză, ca frecvență, este fenomenul deficienței parțiale, denumită ,,inabilitatea parțială’’, ,,tulburări instrumentale’’ etc. Fenomenul de ,,inabilitate parțială’’ se manifestă de obicei după intrarea copiilor în școală. Aceasta apare, în primul rând, în sfera proceselor de cunoaștere elementară, dar ele sunt sesizate, de multe ori, ca urmare a repercursiunilor pe care le au
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
Paradigma asociaționistă, condiționare clasică: Teoria condiționării clasice (I.P. Pavlov; J. Konorski); Teoria condiționării prin contiguitate (E. Guthri Teoria condiționării anticipate, simultane și întârziate (G. Gorn; K.R. We F. McSweeny). • Paradigma asociaționistă comportamentistă (behavioristă): Teoria conexionistă (E.L. Thorndike); Teoria condiționării operante/instrumentale (B.F. Skinner); Teoria condiționării active (S.M. Widrick); Teoria așteptării/behaviorist internațională (E. Tolman) ; Teoria mediației (C.E. Osgood) ; Teoria reducerii sistematice a tensiunii comportamentale (C. Hull); Teoria revizuită a celor doi factori (O.H. Mowrer). • Paradigma formalizată, matematic informațională și cibernetică
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
fiziologia, cât și psihologia au ajuns la concepția învățării prin reflexe condiționate de tip stimul - răspuns. Bazele ei au fost puse de teoria clasică a reflexelor condiționate (I.P. Pavlov) de învățarea prin încercare și eroare (E. Thorndike) învățarea prin condiționare instrumentală (J. Skinner). Concluzii 1. Esența învățării constă în însușirea de către individ a noi cunoștințe despre proprietățile lucrurilor și fenomenelor, prin însușirea de noi acțiuni și forme de comportament care folosesc aceste proprietăți. 2. Conținutul învățării constă în formarea de legături
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
întărirea - unul din semnale trebuie să aibă semnificație, să fie legat de anumite trebuințe ale individului; legăturile conduc la satisfacerea acestor trebuințe; b) repetarea - prin care se asigură păstrarea acelor legături dintre obiecte sau proprietăți care sunt urmărite. Pentru reflexele instrumentale, condițiile formării noilor legături sunt: • activismul organismului determinat de o trebuință nesatisfăcută și care generează acțiuni de căutare și încercare; • o recompensă, adică întărirea anumitor activități în situația dată; ea asigură separarea și fixarea acțiunilor necesare; • caracterul sistematic al întăririlor
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
învață să dea un răspuns general și difuz la un semnal. Acesta este clasicul răspuns condiționat al lui Pavlov (1927).” Tipul 2. Învățare stimul - răspuns: „subiectul dobândește” un răspuns precis la un stimul discriminat operant (Skinner, 1938) denumit uneori răspuns instrumental (Kimble, 1961). Tipul 3. Înlănțuire: „Este învățată o înlănțuire de două sau mai multe conexiuni stimul - răspuns. Condițiile pentru această învățare au fost descrise de Skinner (1938) și de alții, în special de Gilber (1962)”. Tipul 4. Asociație verbală: „Asociația
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
strategii euristice pentru a ajunge la adevăruri noi). O ierarhie mai complexă a învățării, formulată de S. Ball, conține șase nivele de învățare: 1. a. - condiționare clasică (reflexe condiționate) b. - învățare prin asociații (prin contiguitate) c. - învățare prin întărire (condiționare instrumentală) d. - învățare prin imitare de modele 2. a. - generalizarea (același răspuns la stimuli diferiți) b. - discriminarea (răspunsuri diferite la stimuli asemănători) 3. Învățarea conceptelor (înțelegerea trăsăturilor unei clase). 4. Învățarea principiilor sau regulilor (relații între concepte). 5. Rezolvarea de probleme
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
văzută”. Cele două tărîmuri se unesc printr-o călătorie. Ea se face cu știință, iar numele asupra căruia s-a convenit după multe încercări (de mit, de basm, de religie) nu este altul decît „știința morții”. Lumea contemporană, cu tot instrumentalul ei de gîndire bine echipată, în plan tehnico-științific, nu a găsit o replică, pe cont propriu, la știința morții. Întrebarea a rămas la fel de frisonantă ca pe vremea lui Ghilgameș, a lui Orfeu și a păstorului mioritic. Într-un cuvînt, mioritismul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și tăria în credință au trezit comentarii pe tonalități variate; din partea gîndirii pozitiviste și sociologizante. Dar este un alt aspect al problemei; mai ales că angajează problematica existenței și a morții, esența oricărei religii, ca și a științei, dar cu instrumental propriu și cu rezulatate pe măsură. A. Dumnezeu cioban Unde s-a mai pomenit? Acolo unde chiar s-a întîmplat: pe-un picior de plai și sub o zare de mit, adică nicăieri și peste tot unde se presimte că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
intelectuală, dublată de competență, să pună textele, în totalitatea lor, sub severă observație, din unghiuri diverse și să le delimiteze cu precizie în sfera lor de cuprindere, formală ori semantică. Este un prim și obligatoriu demers hermeneutic. Punînd în mișcare instrumentalul analitic al lui Martin Heidegger din Sein und Zeit, autoarea dovedește perfectă aplicare pe teren mioritic în ce privește constituirea și fenomenologia Dasein ului. Se constată că nu numai despre un Păstor pierdut în pustietate geografică este vorba în Miorița, în primul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
punct pentru ca acești termeni să consune precis, fără echivoc. Dacă discursul științific este bine întocmit, crește șansa ca limbajul tradiției să fie receptat pe aceeași lungime de undă cu strămoșii. Dar nu trebuie să ne facem totdeauna iluzii. De regulă, instrumentalul terminologic se deprinde cu rîvnă în institut și în bibliotecă. Rămîne de văzut în ce măsură conduce la confirmarea așteptată. Limbajul științific al savantului este conceptual și universal, o construcție artificială, convențională. Manevrarea lui nu creează dificultăți insurmontabile atunci cînd obiectul supus
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
umană este considerată de specialiști cea muzicală. Sunetele muzicii vocale au reprezentat prima comunicare umană, înaintea cuvântului. Alături de voce, omul a folosit apoi și unelte ce au devenit în timp instrumente muzicale. Într-o continuă evoluție și perfecționare vocală și instrumentală, omul a creat un limbaj al sunetelor ce nu cunoaște granițe, fiind universal și circulând cu aceeași ușurință pe toate meridianele lumii. Dezvoltând continuu elementele sale de expresie, muzica a ajuns la gradul de înaltă manifestare a simțirii și gândirii
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
ritmul sunt elementele de bază ale limbajului muzical, la acestea adăugându-se culoarea sonoră (timbrul determinat de sursa muzicală), dinamica, (adică variația intensităților și a nuanțelor) și agogica (tempoul sau viteza de execuție) ce completează complexul sonor. Interpretarea vocală sau instrumentală se poate desfășura linear (monodic), însoțită de acorduri (omofonic) sau de alte linii melodice (polifonic), totul având o anumită structură arhitectonică (formă muzicală). În aceste condiții, o desfășurare muzicală capătă semnificații datorită fluctuațiilor fiecărui element în parte. Puterea de sugestie
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
procedee contrapunctice și progresii cromatice ascendente sau descendente. În exemplul propus de Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 215 este evidentă desfășurarea melodică simetrică a celor două fraze, construite prin alternanța dintre salturi ascendente și mers treptat descendent. Interpretarea instrumentală oferă posibilități intonaționale mai mari, având ca rezultat modificarea conturului melodic prin intervalică bogată, sinuoasă, cu cromatizări din ce în ce mai dese, evidente mai ales în Romantism. Creațiile unor compozitori ca Franz Schubert, Robert Schumann, Frederic Chopin, Piotr Ilici Ceaikovski, Franz Liszt, Edward
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
în metrică ternară. În exemplul din lucrarea lui Titus Moisescu - op. cit., pagina 40, observăm repetarea unei structuri simple, ca și linia melodică, conferind o tentă improvizatorică. Îmbogățirea structurilor ritmice va fi mai evidentă în creația vocală a Renașterii și cea instrumentală a Preclasicismului. Din exemplul ales din Giovanni Pierluigi da Palestrina - op. cit., pagina 43, vom observa echilibrul dintre duratele mari prezente în extremele temei și duratele mici din interiorul temei, această construcție ritmică fiind desfășurată contrapunctic la cele patru voci corale
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
alta (Ars Nova). Renașterea va impune acest mod de gândire și interpretare muzicală vocală prin creații ale compozitorilor Guillaume de Machault, Josquin des Près, Giovanni Pierluigi da Palestrina, Carlo Gesualdo da Venosa (vezi exemplele numărul 7 și 20). Muzica polifonică instrumentală a secolului al XVII-lea, ilustrată prin lucrările unor compozitori ca Georg Friedrich Handel, Johann Sebastian Bach, François Couperin, Jean Philippe Rameau, va constitui un moment de referință pentru muzicienii epocilor următoare, în Clasicism, Romantism sau Secolul al XX-lea
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
în muzica polifonică a Renașterii au influențat modificarea gândirii muzicale, impunând o nouă viziune, cea verticală (omofonă), începând cu secolul al XVII-lea. Perfecționată atât în practica muzicală religioasă prin coralul protestant, dar mai ales în cea cultă (vocală și instrumentală), armonia utilizată a fost preponderent consonantă în secolul al XVIII-lea (vezi exemplele numerele 9, 10 21, 22).
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
redus la condiția sa de viață socială și materială sau, cu alte cuvinte, animalul-mașină, apropiat de preocupările manageriale ale primilor redactori publicitari din anii '20, ale tayloriștilor din SUA sau ale stahanoviștilor sovietici. Aceste concepții sînt dublate de o preocupare instrumentală, apropiată de cea a științelor neurofiziologice. Focalizarea exclusivă pe variabilele ce determină conduitele autorizează eventuala includere a altor factori în acest model. Biochimia creierului lucrează asupra organismului (O) ca și cum acesta ar fi ceva exterior și așează, din punct de vedere
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de valori care structurează apartenența la instituția de referință, care se expune, de altfel, prin deschiderea sa, mai mult sau mai puțin critică. O asemănare de preocupare între preot și psihanalist se opune totuși unei concepții diferite despre om. Funcția instrumentală (a educa, a propune o viziune despre lume, a exercita o presiune blîndă, dar fermă) este dominantă în propagare, spre deosebire de difuzare. "Mai mult decît constrîngător și militarizat, acest aparat este, înainte de toate, adaptativ. El explică, comentează, nuanțează ceea ce ar putea
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în detrimentul a ceea ce nu este decît distracție, efect de spumă sau artificiu pervers al adversarului." Rouquette, 1998, p. 91 * Întărirea sau repetiția, sub toate formele, a credințelor și stereotipurilor, obiecte ale luptei politice, războinice sau culturale, sînt o altă finalitate instrumentală a propagandei, conform observațiilor făcute de psihologii mulțimilor. * Incitarea la acțiune este un al treilea obiectiv al acestui tip de sistem. Dar acest scop este dependent de alți factori și constituie un fel de armatură retorică a discursurilor propagandiste, al
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sale judicioase și lecturarea atentă și exigentă a manuscrisului acestei lucrări. Cité în original (fr.) adevărat fenomen social cu care Franța se confruntă în prezent (n.trad.) Muzak sau "muzica de lift" (lift music, engl.) se referă la aranjamentele muzicale instrumentale lente, pe teme populare, special concepute pentru a fi ascultate în spațiile comerciale, cabine telefonice, toalete publice, aeroporturi, cabinete medicale sau, desigur, lifturi (n.trad.). Centre de Recherche pour l'Étude et l'Observation des Conditions de Vie (Centrul de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
dezirabile. Acest ultim tip de acțiune socială este cel mai mult înzestrat și cu inteligibilitate și raționalitate, deci cu sens. Acțiunea îndreptată spre scop este relevantă în studierea modernității, deoarece modernitatea însăși este un proces progresiv de aplicare a raționalizării instrumentale. Spre exemplu, etica protestantă, prin raționalitatea ei, a condus la apariția spiritului capitalismului, specific modernității (Weber, 1920/2003). Dacă modernitatea reprezintă un subiect de vie dezbatere în mediul sociologic, procesul de modernizare constituie, la rândul său, o temă importantă, mai
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
individuală Individualizarea reflexivă Economie Piața capitalistă și economia autarhică Societatea industrială Societatea postindustrială Valori culturale Critica valorilor religioase Dominarea valorilor seculare materialiste Valorile postmaterialiste Organizare Apariția organizațiilor ce corespund începuturilor de dezvoltare a unei noi diviziuni ale muncii Birocrația (raționalizare) instrumentală Organizarea flexibilă ("adhocrație") și în variante multiple (ieșirea deplină din "fordism") Cunoaștere Demistificarea tradițiilor Știința ca transformare rațională și stăpânire a naturii Demistificarea certitudinilor științei și a puterii transformatoare nelimitate a științei Politică Ieșirea din absolutismul puterii Politica emancipării (față de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
care societatea nu ar mai fi stabilă se explică prin jocul dintre structurare, destructurare și restructurare, în urma căruia observăm și uneori influențăm stratificări și restratificări societale. La acest nivel, metaexplicativ, distincțiile de mai sus nu mai prezintă decât un rol instrumental. Conceptul de stractificare nu face altceva decât să îmbine, la nivel funcționalist de explicație, teoriile axate pe acțiunea socială cu teoriile care pun accent pe structură. Stractificările societale reprezintă, în acest cadru conceptual, rezultatul îmbinării dintre act/acțiune și structură
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
restructurării societale. Mai concret, actul comunicării (în exemplul de față) nu este posibil în afara folosirii, înțelegerii și restructurării continue a limbajului internautic. Ca urmare, la nivel metateoretic, distincția actor-structură nu face altceva decât să se constituie într-un element pur instrumental. După cum vom vedea în continuare, societatea izomodernă prezintă o multitudine de caracteristici definitorii prin care putem reliefa relația agenți-structuri-stratificare, subsumabilă conceptului de stractificare. Modernitatea cunoaște trei etape de dezvoltare și de autodefinire identitară. Există o corespondență între modernitatea timpurie și
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
responsabilizare a elevilor în raport cu propria învățare, prin participare directă la toate problemele sau provocările lumii contemporane, la care, până la urmă, fiecare trebuie să poată da un răspuns. Louis D`Hainault (1977, 1979, 1986) face distincție, în plan curricular, între transdisciplinaritatea instrumentală și cea comportamentală: a)transdisciplinaritatea instrumentală urmărește să-i furnizeze elevului metode și tehnici de muncă intelectuală transferabile la situațiile noi cu care acesta se confruntă ; ea este orientată mai mult către rezolvarea anumitor probleme, decât pe achiziția de cunoaștere
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]