9,535 matches
-
din anii ’30. Comparativ cu acest oraș, Bucureștiul are mai multe clădiri valoroase din acea perioadă, care, departe de a fi recunoscute, nu se regăsesc nici măcar pe lista de monumente. Acesta este potențialul Bucureștiului care trebuie pus în valoare: clădirile interbelice moderniste. Părerea mea este că bulevardul Magheru este unic în Europa.” Însă tare ne e teamă că punctele de vedere exprimate de asemenea specialiști vor rămâne, ca de fiecare dată, doar strigăte în deșert, iar „operația” de sluțire a Bucureștiului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
înlocuite, la fața locului, de „casele făloase”. Sau de „bisericile făloase”, am adăuga, construite rapid cu fast și cu sclipici în vreme ce „bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor.” Despre patosul Bucureștiului interbelic ce să mai spunem: cu cât furia imobiliară lovește mai fără discernământ și fără lege, cu atât proliferează expozițiile, albumele, rememorările, make-over-urile, concertele și toată gama „parastaselor” culturale, desfășurate într-un cu totul alt plan alt realității decât cel în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
Influențele identificate sunt, firește, aceleași. Gidianismul, sartrianismul reies din țesătura paginilor. Dar, ca text individual, acesta îți destramă sensurile odată cu trecerea timpului. Limbajul este cel al epocii în care a fost scris. Poate chiar precedându-și epoca, împrumutând parfumul livrescului interbelic. Personajele sunt adolescenți, iar limbajul adolescentin e unul dintre cele mai temporare și mai perisabile registre stilistice în fața trecerii timpului. Manina, Sergiu, Laurențiu, Alexe, Vladimir sunt astăzi bătrâni. Deși tineri în carte, ei vorbesc într-o manieră în mod evident
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
Eminescu a făcut un gest oarecum asemănător. Regina Elisabeta, se zice, a propus să i se acorde poetului ordinul Bene Merenti, care însemna și o importantă sumă de bani, pe care Eminescu l-a refuzat. Mult mai târziu, în perioada interbelică, mai precis în 1927, Regina Maria (soția Regelui Ferdinand I) s-a întâlnit, în casa lui George Enescu de la Sinaia (marele compozitor avea o vilă, Luminiș, la Sinaia), cu familia lui Yehudi Menuhin (1916-1999), care venise în România, pe când copilul-minune
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
nimic sub unghi social, încerci să fii ceva în chenarul unor caiete. Născut în 1923 în Bazargic, în acea zonă a Cadrilaterului care avea să treacă după război în partea bulgară a litoralului Mării Negre, Rosei a ascultat de tiparul epocii interbelice, fiind un spirit de dreapta care, în anii ’50, a intrat sub teascul represaliilor politice. A trecut prin șapte ani de pușcărie, pe care i-a petrecut la Jilava și Aiud, încheiați cu un an de domiciliu obligatoriu în Bărăganul
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
1860 și cumpărat apoi la licitație de bancherul Nicolas Chrissoveloni la inceputul anilor 1900. Aici a funcționat instituția de credit Crissoveloni în primii ani de prezență în București. Banca Chrissoveloni a fost una dintre cele mai importante bănci ale României interbelice. “În parte din față pe Lipscani erau ghișeele, iar în spate locuia familia. Exista la etaj o parte ce oferea vizibilitate asupra ghișeelor unde stăteau membri familiei și urmăreau ce se întâmpla în bancă”, a spus Jean Chrissoveloni pentru Clădirea
Capsula timpului, de la 1860. Cum arată o bijuterie renovată pe Lipscani by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52210_a_53535]
-
sînt în general îndreptate, din diverse direcții și cu motivații diferite, înspre aceiași vinovați: revista Steaua, tinerii poeți, noua poezie. (...) „Literatura burgheză” pare să fie o sintagmă cu adresă vagă, pentru că se înțelege că nu e vorba doar despre literatura interbelică, ci și de tot ceea ce nu intra în grila literaturii oficiale, așa cum fusese ea stabilită la începutul deceniului cinci. Igna incriminează în primul rînd critica, nu doar pentru ceea ce apreciază, ci și pentru metodele folosite: „noțiuni vagi, neștiințifice de apreciere
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
când scria deja, lumea ca noian de cărți este expresia unei viziuni care și afirmă, și contestă, și construiește, și destramă. Dar nu este legată chiar de nici o tradiție viziunea de care vorbesc? Cred că are legături cu spiritul avangardei interbelice, măcar în punctul de pornire, lucru pe care îl susțineam și în urmă cu mulți ani și îl susțin și acum. În capitolul dedicat receptării critice a lui M. H. S. și a „târgoviștenilor” e menționată și această părere a
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
Aici se încheie cele trei episoade ale acestei lecturi cu creionul în mână. Rămân încă destule de scris despre remarcabila Scurtă istorie a profesorului Mihai Zamfir. Și sper să se scrie cât mai repede, până la apariția volumului al doilea, dedicat interbelicilor și contemporanilor. Fiindcă atunci, prevăd, iar vor curge valuri furibunde de cerneală. La literatura de azi, ne pricepem cu toții, nu-i așa? Mai greu cu cea de ieri, alaltăieri.
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
Constanței și 2) o la fel de bună cunoaștere a istoriei vechii Românii, care a permis inserarea istoriei vizuale a orașului în „rama” procesului, mai amplu, de dezvoltare și modernizare a întregii țări, sub marele Carol I și, apoi, sub urmașii săi interbelici. Imaginile (constând în cărți poștale emise între anii anunțați în titlu) sunt însoțite de comentarii istoriografice pertinente, menite să îl ajute pe cititor să colaționeze cartolinele, într-un discurs vizual bine închegat și mereu expresiv. Trebuie spus, de la bun început
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
mutat aici: volumul ne oferă unica (probabil) ilustrată care reproduce imaginea „caselor Kogălniceanu”, azi dispărute. Dar Constanța nu înseamnă numai economie, ci și o imensă moștenire culturală. Orașul este alcătuit „în straturi” (antic grecoroman, medieval bizantin, otoman, fin de siècle, interbelic și, hélàs, comunist), fiecare din ele valorificând în chip propriu poziția deosebită a orașului. Albumul acordă atenție transformării urbanistice a Constanței, care, în ciuda distrugerilor din Primul Război Mondial, se metamorfozează, în numai câteva decenii, dintr-un prăfuit târg otoman de
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
și longevitate pe piața audiovizualului din România; Beate Köhler - Director Goethe Institut Bukarest - pentru promovarea bilaterală a culturilor română și germană, precum și Andrei Dimitriu, Directorul general al Filarmonicii ’’George Enescu’’ - pentru reînvierea Conferințelor Ateneului Român, o tradiție culturală a Bucureștiului interbelic. Premiul românilor din diaspora a fost decernat Arh. Mihaela Șchiopu (în urma difuzării filmului „O lume despre care nu se vorbește”, realizator Ileana Ploscaru Panait, arh. Mihaela Șchiopu și tinerii artiști vizuali pe care îi păstorește vor avea ocazia să expună
TVR Cultural și-a premiat personajele și subiectele din documentare () [Corola-journal/Journalistic/66782_a_68107]
-
de munca adunătorilor de informație complezentă. Neagu Djuvara se numără printre istoricii înzestrați cu fler, care nu trebuie să folosească erudiția drept plasă de camuflaj pentru lipsa unei calități. Cu un ștaif de atitudine amintind de farmecul greu al aristocrației interbelice și cu o patină a vorbei ce vine din aceeași perioadă, Djuvara are suficientă intuiție pentru a simți căldura trecutului. Mai mult, el poate să intuiască tiparul unei epoci și mai ales fermentul pe baza căruia personajele istoriei vor intra
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
poze în alb-negru sub titlul: Cu câtă nostalgie le privim și câte amintiri răscolitoare ne trezesc aceste imagini!" Am "rulat" albumul în jos, în sus, am înclinat ecranul să văd mai bine, să m-am lămurit: era vorba de Bucureștiul interbelic. Dar cui îi poate "răscoli amintiri" asemenea imagini? Nu cumva aveam de a face cu o glumă? Căci ar trebui să fii un super-senior intrat binișor în vârsta a IV-a ca să poți avea amintiri din anii 20-30 ai secolului
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
cu toate că deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu credem că optzeciștii ar fi produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele cuprinzătoare ale modernismului, mai ales ale avangardei, moduri magnanime, după toate probabilitățile larg deschise și de acum înainte. Mica ceartă a poeților „Cenaclului de luni“ dacă doar ei ar
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Mihai Sebastian și nici măcar a lui Nae Ionescu. Atmosfera de procesivitate, de reglări de conturi, de critică sau de apărare pătimașă și patetică a trecutului a creat un stereotip mintal potrivit căruia orice pronunțare asupra acestui trecut - începând cu perioada interbelică și terminând cu evenimentele din decembrie 1989 - este, forțamente, un rechizitoriu. Această cheie de lectură întunecă deseori judecățile, pervertește sensul textului; nu există o probă mai bună a acestui tip de stereotipie decât avalanșa de texte care a semnalat succesul
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
Casație și director al ziarului „Timpul”. A avut două căsătorii, din cea de-a doua, cu Eugenia Haciulea (1850-1932; de origine macedoneană), rezultând doi copii, Mihail și Cleopatra. Mihail Paleologu (1884-1956), tatăl scriitorului, figură marcantă a Baroului bucureștean `n perioada interbelică a fost de două ori deputat și a ocupat funcțiile de secretar general la Ministerul de Justiție (1930) și la Ministerul de Finanțe (1932). A fost însurat de trei ori, Alexandru Paleologu fiind fiul celei de-a doua soții, Elena
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
o femeie slabă, urâtă sau bătrână" și "epitet pentru o femeie de moravuri ușoare". Cuvântul apare la Matei Caragiale, în Craii de Curtea Veche - "îți cere cineva socoteală ca umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, UB, cu sediul în Bd. Schitu Măgureanu nr.9 va găzdui, vineri, 20 ianuarie, la ora 16, lansarea volumului ”Capcanele politice ale sociologiei interbelice - Școala gustiană între carlism și legionarism”, apărut la Editura Curtea Veche, al colaboratorului DC News, Antonio Momoc. Capcanele politice ale sociologiei interbelice - Școala gustiană între carlism și legionarism - de Antonio Momoc, este prima carte care vorbește despre sociologii români din
Lansare de carte: Antonio Momoc, despre PR-ul politic din România () [Corola-journal/Journalistic/67448_a_68773]
-
Schitu Măgureanu nr.9 va găzdui, vineri, 20 ianuarie, la ora 16, lansarea volumului ”Capcanele politice ale sociologiei interbelice - Școala gustiană între carlism și legionarism”, apărut la Editura Curtea Veche, al colaboratorului DC News, Antonio Momoc. Capcanele politice ale sociologiei interbelice - Școala gustiană între carlism și legionarism - de Antonio Momoc, este prima carte care vorbește despre sociologii români din perspectiva vieții lor cotidiene în perioada crizei financiare interbelice, dar și despre relația acestor intelectuali cu partidele și cu puterea politică. Noutatea
Lansare de carte: Antonio Momoc, despre PR-ul politic din România () [Corola-journal/Journalistic/67448_a_68773]
-
Editura Curtea Veche, al colaboratorului DC News, Antonio Momoc. Capcanele politice ale sociologiei interbelice - Școala gustiană între carlism și legionarism - de Antonio Momoc, este prima carte care vorbește despre sociologii români din perspectiva vieții lor cotidiene în perioada crizei financiare interbelice, dar și despre relația acestor intelectuali cu partidele și cu puterea politică. Noutatea volumului este demonstrația autorului că Monarhia lui Carol al II-lea a fost o Monarhie socială, iar sociologii care au rămas în apropierea mentorului lor, Dimitrie Gusti
Lansare de carte: Antonio Momoc, despre PR-ul politic din România () [Corola-journal/Journalistic/67448_a_68773]
-
de a încerca să acapareze comerțul și, în general, mediul de afaceri. Un secol și jumătate va fi traversat de cometa naționalistă, care va îmbrăca formele cele mai variate, de la fascism la comunism (internaționalismul era exclusiv proletar) și de la tradiționalismele interbelice (românismul, autohtonismul) la protocronismul postbelic. Să ne amintim că Nicolae Iorga nega "Istoriei" lui Lovinescu din 1937 calitatea de a fi una a literaturii române, pe considerentul că mulți dintre autorii comentați erau evrei. Și tot atunci lui Sebastian i
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
pe autori de felul lui Călinescu sau Eliade. Departe de mine asemenea maliții!) Dar rămâne un fapt acela că, citit atent, Modernismul retro nu impune. Ideea e interesantă, sigur, în concepția ei nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu modernismul. Germenii observației se află în celebrul eseu al lui Antoine Compagnon, Antimodernii. Doar că, dacă la criticul francez frapează tonul paradoxal al încadrării, la comentatorul român, îmi
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
admirator, totuși, al lui Montaigne? (ŤAvea părțile luiť traduce ad litteram expresia avoir ses parties a "drăguțului" eseist francez)." (pag. 88) La fel cum notația din paranteză reformulează ad spiritum o descoperire a nu tot așa de Ťdrăguțuluiť critic literar interbelic! De altminteri, secțiunea dedicată lui Mateiu Caragiale e, în ansamblul cărții, un eșec. Cernat n-are aici nici o idee originală (dacă excludem glosele la glose pe margin Familiilor boierești ale lui Octav George Lecca sau cele câteva considerații despre rolul
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
carne și oase, dacă se putea și a-i auzi vorbind, pe scriitorii mai vîrstnici, nu numai astrele de primă mărime, ci și pe alții pe care-i cunoșteam din istoriile lui E. Lovinescu și G. Călinescu, din comentariile criticilor interbelici, cărți de căpătîi pentru mine. Ce s-a întîmplat între timp, ce s-a schimbat atît de radical? Cum de a apărut o mutație acolo unde eram încredințat că va exista o generoasă continuitate? Prezumăm că a intervenit mai întîi
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]