6,822 matches
-
în 1857 și respectiv 1862, descriu plexurile submucos și mienteric. Cercetările berlineze sunt rapid difuzate în Europa și în 1858, Billroth (10) descrie anastomoze nervoase plexiforme în peretele gastric uman, iar Lister (11) implică structurile nervoase intraparietale în reglarea motilității intestinale. Conștient de valoarea acestor noțiuni, Henle contribuie la difuzarea lor, introducându-le în tratatul său de histologie (1871), unde se pot regăsi desenele lui Meissner și Auerbach (12). Cajal (1911) descrie plexurile submuscular și muscular profund, sugerând inervația asimetrică, mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vitale Erlich pe piese de rezecție gastrică, au demonstrat modul de terminare al nervului vag stâng în plexul mienteric al micii curburi și au sugerat existența plexurilor secundare și terțiare (15). Pe plan funcțional, Bayliss și Starling, lucrând pe ansa intestinală izolată la câine, postulează „legea intestinului”, demonstrând că mișcările peristaltice sunt declanșate de creșterea presiunii endoluminale și că, după întreruperea conexiunilor centrale, acestea se derulează reflex, prin mecanism nervos local (16). Cannon (1902) descrie radiologic mișcările asimetrice de segmentare și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
16). Cannon (1902) descrie radiologic mișcările asimetrice de segmentare și amestec și sugerează existența unui sfincter fiziologic între segmentele de absorbție și de tranzit ale colonului uman (17). În 1917, Trendelenburg imaginează baia de organ și demonstrează că un fragment intestinal astfel prezervat declanșează unde de contracție la stimularea mecanică care se propagă în sens oro-anal. Termenul de reflex peristaltic îi aparține (18). În 1921, Langley publică Sistemul nervos autonom, lucrare de referință în care este menționată pentru prima dată organizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se vor forma neuronii serotoninergici, fie linia non catecolaminergică din care se dezvoltă liniile neuronale enterice (2, 27-30). Într-un anumit segment al intestinului primitiv enteroneuroblaștii sunt cantonați în partea superficială a mezenchimului enteromioformator și pe măsura edificării tunicilor peretelui intestinal migrează centripet formând plexurile mienterice, submucoase și mucos. Timing-ul dezvoltării și maturării SNE, bine cunoscut la animalele de laborator, a fost recent determinat și la embrionul și fătul uman. Prima migrare din ariile vagale începe în săptămâna a 4
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sarcină, iar după săptămâna a 12-a este decelabilă inervația nitrinergică. Serotonina, insulina, glucagonul, gastrina și somatostatina sunt identificabile în săptămâna 24, iar în săptămânile 25-26 de sarcină se definitivează conexiunile cu efectorii și apar primele semne ale motilității intestinale (22). Multiplicarea elementelor neuroenteroformatoare și diferențierea neuronilor enterici continuă în primii doi ani de viață. Morfogeneza și diferențierea SNE este controlată de multiple mecanisme genetice moleculare (38). Astfel, factorul neurotrofic glial (GDNF) este resposabil de supraviețuirea și proliferarea progenitorilor neuroenterici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care iau naștere din microganglioni sau din cordoanele interganglionare ale plexului primar și se dispun între fața profundă a acestuia și stratul fibrelor musculare circulare cu care sunt paralele. Unele fibre nervoase ale plexului mienteric secundar se distribuie musculaturii circulare intestinale. Plexul terțiar este un reticul de fibre fine, cu traiect sinuos, dens anastomozate situat în profunzimea stratului muscular circular (1, 7, 8, 13, 14, 31). I.2.2.5. Plexul submucos Plexul submucos este continuu atât circumferențial, cât și axial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plexul Shabadash sau Henle), în raport cu fața luminală a stratului muscular circular ai cărei neuroni contribuie la inervația acestuia (1, 6, 9). I.2.2.6. Plexul mucos Plexul mucos este alcătuit din microganglioni oligoneuronali diseminați în lamina propria a mucoasei intestinale, pe fața profundă a muscularis mucosae care îl separă de plexul submucos profund. Rețeaua plexului se organizează în raport cu structurile caracteristice mucoasei și poate fi subîmpărțită în trei componente, subglandulară, periglandulară, viloasă subepitelială și viloasă axială. Fibrele terminale cele mai subțiri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
separă de plexul submucos profund. Rețeaua plexului se organizează în raport cu structurile caracteristice mucoasei și poate fi subîmpărțită în trei componente, subglandulară, periglandulară, viloasă subepitelială și viloasă axială. Fibrele terminale cele mai subțiri ale plexului mucos au relații intime cu epiteliul intestinal, celulele enteroendocrine și cele ale sistemului imun, dar nu s-au pus în evidență joncțiuni neuroreceptoare sau neuroefectoare (31). Plexul subseros, dispus în lama conjunctivă subseroasă, este format dintr-o rețea de fascicule nervoase subțiri care conțin atât fibre proprii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rețea de fascicule nervoase subțiri care conțin atât fibre proprii, cât fibre extrinseci de origine vagală sau simpatică postganglionară. Microganglionii acestui plex sunt rari, cu puține corpuri neuronale și se găsesc mai ales în esofag, stomac, de-a lungul inserției intestinale a mezenterului și pe fața anterioară a rectului (1, 6, 9, 31). I.2.2.7. Extensia cranială a plexurilor intramurale. Existența plexurilor microganglionare intramurale faringiene și în structura limbii, semnalată de Remak încă din 1840, este reconfirmată de numeroase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
localizați în plexul submucos profund și sunt de asemenea excitatori și inhibitori fapt demonstrat experimental și imunohistochimic, dar neurobiologia rămâne să fie elucidată. Enteroneuronii vaso- și secretomotori. Deoarece secreția exocrină, care implică transferul apei și electroliților din sânge spre lumenul intestinal, este cuplată funcțional cu vasodilatația, în plexul submucos există atât enteroneuroni motori care supleează ambele funcții, cât și neuroni exclusiv vasodilatatori. Din punctul de vedere al neuromediației neuronii secretomotori și/sau vasodilatatori pot fi non Ach-ergici și Ach-ergici. Neuronii non
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
submucos există atât enteroneuroni motori care supleează ambele funcții, cât și neuroni exclusiv vasodilatatori. Din punctul de vedere al neuromediației neuronii secretomotori și/sau vasodilatatori pot fi non Ach-ergici și Ach-ergici. Neuronii non Ach-ergici sunt VIP-ergici și stimulează puternic secreția intestinală. Ei nu sunt influențați de denervarea extrinsecă și nici de distrugerea plexului mienteric ceea ce sugerează existența unei independențe mucosubmucoase în interiorul SNE. Neuronii Ach-ergici pot fi numai secretomotori și au drept cotransmițător NPY sau secretomotori și vasodilatatori având drept cotransmițător calretinina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în plexul mienteric. Enteroneuronii aferenți senzitivi. Tractul digestiv toraco-abdominal este inervat de două tipuri de neuroni aferenți, extrinseci ai căror axoni conectează receptorii din pereții tubului digestiv cu restul sistemului nervos autonom și intrinseci ale căror prelungiri nu părăsesc pereții intestinali. Neuroni aferenți extrinseci pot fi extra-parietointestinali și intra-parietointestinali. Din punct de vedere anatomic, neuronii extra-parietointestinali aparțin fie SNP parasimpatic și sunt situați în ganglionii jugular și nodos de pe traiectul nervului vag, fie SNP simpatic și au corpurile neuronale în ganglionii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ai căror axoni iau calea nervilor simpatici periarteriali și fac sinapsă cu neuronii postganglionari simpatici din plexurile prevertebrale. Aceștia au valoare de neuroni aferenți primari care sunt stimulați atât de distensia parietală (cei ai plexului mienteric), cât și de chimismul intestinal (cei ai plexului submucos) și formează brațul aferent al reflexelor entero-enterice vasoconstrictoare și inhibitoare ale secreției. Studii recente au demonstrat că unii neuroni IFAN primesc aferențe de la enteroneuronii senzitivi intrinseci și au valoare de neuroni aferenți secundari. În această situație
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
celulare. Înregistrarea intracelulară simultană a fenomenelor electrice în CIC și în fibra musculară netedă a demonstrat generarea potențialului de pacemaker în celula interstițială urmată la o fracțiune de secundă de declanșarea undelor lente de contracție în fragmentul de mușchi neted intestinal (Takaki, 2003). Fiecare fragment intestinal generează unde lente cu o frecvență proprie dar, datorită cuplării electrice dintre CIC, zonele duodenale cu frecvență mai înaltă, devin dominante și creează un gradient de frecvență în sens oro-anal. Undele lente generate de CIC
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fenomenelor electrice în CIC și în fibra musculară netedă a demonstrat generarea potențialului de pacemaker în celula interstițială urmată la o fracțiune de secundă de declanșarea undelor lente de contracție în fragmentul de mușchi neted intestinal (Takaki, 2003). Fiecare fragment intestinal generează unde lente cu o frecvență proprie dar, datorită cuplării electrice dintre CIC, zonele duodenale cu frecvență mai înaltă, devin dominante și creează un gradient de frecvență în sens oro-anal. Undele lente generate de CIC gastrice au o frecvență foarte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la suprafața microganglionilor prin fascicule de PFAG și răspund la stimularea mecanică prin creșterea expresiei genei c-fos, ceea ce are drept rezultat creșterea Ca2+ intracelular. Astfel CEG susțin, stabilizează și adaptează permanent SNE la modificările de formă și metabolice ale peretelui intestinal. Mai mult CEG controlează activitatea canalelor de K+ prevenind acumularea K+ extracelular care perturbă transmisia sinaptică și dinamica canalelor ionice ale enteroneuronilor. Funcția homeostazică a enterogliei este esențială pentru homeostazia SNE și este demonstrat experimental că distrugerea celulelor enterogliale are
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
20). Microcircuitul mișcării peristaltice, de tip arc reflex, aparține predominant plexului mienteric și brațul său aferent este reprezentat de neuronii IPAN mienterici, dar și ai plexului submucos. Axonii lor periferici se ramifică profuz în submucoasă până la membrana bazală a epiteliului intestinal (unde apar ca o componentă a plexului mucos) și sunt stimulați de distensie. Axonii centrali ascensionează în plexul mienteric și recrutează circumferențial un număr important de interneuroni atât ascendenți, cât și descendenți. La rândul lor, interneuronii ascendenți activează neuronii motori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
excitatori situați proximal care determină oral, o zonă circulară de contracție, iar interneuronii descendenți activează neuronii motori inhibitori care determină în sens anal o zonă distală de relaxare (9, 31, 36, 37). Astfel excitația se deplasează de-a lungul peretelui intestinal imediat proximal față de bolul alimentar (fig. 21). Microcircuitele secretomotorii și vasomotorii sunt activate atât de excitarea mecanică a mucoasei cât și de chimismul intestinal, prezența endoluminală a glucozei fiind unul din cei mai importanți factori fiziologici stimulatori. Calea aferentă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
zonă distală de relaxare (9, 31, 36, 37). Astfel excitația se deplasează de-a lungul peretelui intestinal imediat proximal față de bolul alimentar (fig. 21). Microcircuitele secretomotorii și vasomotorii sunt activate atât de excitarea mecanică a mucoasei cât și de chimismul intestinal, prezența endoluminală a glucozei fiind unul din cei mai importanți factori fiziologici stimulatori. Calea aferentă a acestor circuite este reprezentată de neuronii IPAN ai plexului submucos, dar și de cei mienterici care au câmpuri receptoare mai restrânse. Axoni periferici ai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un arc reflex monosinaptic, făcând sinapsă direct cu neuronul secretomotor/vasodilatator. Colateralele lungi ale neuronilor IPAN din ambele plexuri, submucos și mienteric, fac sinapse cu lanțurile interneuronale descendente și stimulează secreția distal (anal) față de zona excitată. În cazul excitării mucoasei intestinale prin agenți patogeni sau diferite toxine are loc depolarizarea celulelor entero-endocrine și eliberarea de 5-HT (35, 39). Aceasta stimulează neuronii IPAN din submucoasă, iar axonii lor centrali fac sinapsă cu interneuronii interplexuali care, la rândul lor, activează neuronul secretomotor/vasodilatator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aria postrema, substanța cenușie periventriculară, scoarță și cerebel, precum și descendente spre substanța cenușie din măduva spinării. La nivel periferic, neuronii serotoninergici predomină în ganglionii și nervii care asigură inervația vegetativă a tubului digestiv. În afara țesutului nervos și a celulelor cromafine intestinale, serotonina se găsește în plachetele sanguine, ca principală cale de captare și transport a fracției circulante. Biosinteza serotoninei are la bază fenomenul în cascadă de transformare a triptofanului în 5-hidroxitriptofan, în prezența triptofan-hidroxilazei, urmat de decarboxilarea acestuia cu ajutorul 5-hidroxi-triptofan-decarboxilazei formatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și a unei pteridine (eritrotetrahidrobiopteridină) în prima etapă și a vitaminei B6 (piridoxal-fosfat) în cea de a doua. Prin acetilare cu ajutorul N-acetil-transferazei, serotonina se transformă în melatonină, principalul hormon pineal, implicat în realizarea alternanței veghe-somn. Spre deosebire de neuronii serotoninergici și mucoasa intestinală, plachetele sanguine nu sintetizează serotonină, ci doar o captează și o transportă la distanță de locul de formare și eliberare. Aproximativ 90% din serotonina totală este de origine intestinală, 8% se găsește în plachete și doar 2% reprezintă componenta neuromediatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pineal, implicat în realizarea alternanței veghe-somn. Spre deosebire de neuronii serotoninergici și mucoasa intestinală, plachetele sanguine nu sintetizează serotonină, ci doar o captează și o transportă la distanță de locul de formare și eliberare. Aproximativ 90% din serotonina totală este de origine intestinală, 8% se găsește în plachete și doar 2% reprezintă componenta neuromediatoare. Aceasta este suficientă totuși pentru a asigura transmiterea chimică a impulsurilor nervoase serotoninergice centrale și periferice. Reglarea biosintezei se realizează la nivelul primei sale etape, reprezentată de transportul membranar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sub influența aldehid-dehidrogenazei se transformă în acidul 5-hidroxi-indolacetic (5-HIA), ca produs final. Dozarea acestuia în urină oferă indicații asupra capacității de sinteză, eliberare și inactivare a serotoninei. I.6.6. HISTAMINA Descoperită la începutul secolului trecut în extractele de mucoasă intestinală și implicată în reacțiile alergice (Lewis și colab., 1927), histamina a dobândit statut de mediator chimic după 1959, când i-a fost dovedită prezența în țesutul nervos cerebral (White, 1959). Există numeroase dovezi experimentale privind atât distribuția centrală și periferică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul tractului gastro-intestinal, neurotensina exercită efecte modulatoare asupra neuronilor colinergici și adrenergici. Injectată intraventricular provoacă analgezie, hipotermie și eliberare de hormoni hipofizari. Extranevraxial, neurotensina produce, ca și substanța P, vasodilatație locală, hipotensiune și creștere a permeabilității vasculare. Peptidul vasoactiv intestinal (VIP). Format din 28 de aminoacizi are distribuție centrală și periferică difuză. La nivel cerebro-spinal se găsește în hipotalamus, hipocamp, amigdală și neocortex. Atât la nivel central, cât și în întreg tubul digestiv, plămâni, aparatul genital și pancreas, VIP este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]