1,810 matches
-
sculptură și la roțile de olărit. Departe de-a fi demoralizați de tragedia familiei Hollinger, păreau mai Însuflețiți ca oricînd, flecărind zgomotos pe deasupra exemplarelor din New York Review of Books și din suplimentele de artă scoase de Le Monde și Libération. Intimidat de platoșa asta de competențe culturale, am pătruns În atelierul de ambarcațiuni de lîngă port, unde m-am trezit alinat de vederea motoarelor fără carcase și a colectoarelor de apă gresate. Iahturile și ambarcațiunile se odihneau pe postamentele lor, expunîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doctoriță. Mâncară împreună și ciocniră o cupă la miezul nopții. Godun îl privea ca pe unul de-al casei și la fel îi îndemna și pe ceilalți să o facă. Apăruse acolo de numai cinci zile și asemenea gesturi îl intimidau. Pe la două, se retrase în mansardă, sub protestele tuturor, mai ales că fratele lui Godun pariase cu toată lumea că îl va convinge să bea. Dar băuse deja un pahar de șampanie, chiar dacă sperase că îl va sorbi alături de ființa misterioasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o mai văzuse vreodată purtând un văl. Arăta ca o disidentă înnăscută, era greu s-o imaginezi c-ar fi fost vreodată mai tânără sau îndrăgostită sau că ar fi râs vreodată cu poftă, din toată inima. Pe bărbați îi intimida, dar femeilor le transmitea imediat o empatie specială, ca atunci când, înnebunit de o durere de dinți, simpla vedere a doctorului îți ia suferința cu mâna. Femeile o iubeau necondiționat și deveneau îndrăznețe în preajma ei. Cam asta făcuse și din Ghazal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spunea Corbul Alb pentru că era un expert al torturii psihice lente, la care îi supunea pe deținuții politici, „pe spionii și pe târâturile care scuipau pe Islam“. „Nu există suflet de muritor care să nu mi se mărturisească“, zicea adesea, intimidându-și victima de la primul gest. Era un bărbat înalt și masiv, cu o voce groasă, dar cu mâinile fine și îngrijite, de farmacist. Dar nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu o cravată mauve vieux-rose ca un lampion». La Berlin, În escapadele sale amoroase, Îmbrăcat, ca Baudelaire, Într-un «complect violet», vrea să treacă drept un «tânăr dilettante»; «impasibil ca un mort» rulează «frase fine», cu un «vrai aplomb princier», intimidându-și partenerele de conversație. Peste tot, bineînțeles, urmărește constant să stârnească uluire și indignare: lui N. Boicescu Îi scrie că a pus la cale o ingenioasă afacere, care, În caz de reușită, va consterna «pe toți capsomanii»; plimbându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru mai târziu. Aerul său de nepăsare avea și un efect secundar, anume acela de a o impresiona pe Hazel într-atât de mult încât abia dacă scoase un cuvânt. Până când au început să repete. Nimic n-o mai putea intimida pe Hazel atunci. Urmărind cum se conturează scena dintre cei patru îndrăgostiți, deocamdată încă șovăielnic, mi-am dat seama cât de mult depinde succesul unei piese de cei care sunt distribuiți în ea. Violet, în rolul Hermia, era o răsfățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chemăm la audiții. —Desigur. Deja mi-am notat numele ei. Uite, am o super idee pentru Krogstad... Vocile nu se mai auziră când trecui de ușă. Siguranța de sine a lui Ben era impresionantă; ca și Bez, nu se lăsa intimidat de felul impetuos de a fi al lui Philip Cantley. Dar pe mine mă interesa mai degrabă pe cine anume din distribuția Visului notase Ben pentru audițiile de la Casa Păpușilor. După cum vorbise, nu era decât o actriță pe care merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
convertiților dreptul de a rămâne musulmani. Fără nici un rezultat. Pentru inchizitori, clauza asta era nulă. Orice om care fusese botezat și care refuza să redevină creștin era considerat renegat și, ca atare, pasibil de pedeapsa cu moartea. Spre a-i intimida pe recalcitranți, au fost înălțate câteva ruguri, așa cum se făcuse cândva pentru evrei. Câțiva orășeni au abjurat. Alții, puțin numeroși, și-au spus că era mai bine să fugă, fie și așa târziu, înainte să se închidă capcana. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
teritoriile din Sousa. Nu știu dacă era mai înrudit decât mine cu Trimisul lui Dumnezeu; cât privește infirmitatea, o avea din naștere, după cum urma să aflu mai târziu de la unul din apropiații lui. Așadar două minciuni, dar care i-au intimidat pe toți cei care erau de față, începând cu profesorul. Ahmed s-a întors la locul său, cu capul sus. Încă din prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
an, din exces de afecțiune, dar și din lașitate. Ea n-a rostit nici un cuvânt de reproș. Mi-a zâmbit de parcă abia ne despărțiserăm, mi-a cerut vești despre studiile mele; mi-a părut atât de senină, încât am fost intimidat, mâhnit, descumpănit. Poate că aș fi preferat s-o văd plângând, să fiu nevoit să-i alin durerea, fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu hoinarii ăștia, care aveau să revină în tot timpul șederii mele. În noaptea aceea, spectacolul mi se părea atât de neobișnuit, încât m-am postat la fereastră și nu m-am mai mișcat de acolo. Poate că eram și intimidat, văzându-mă pentru prima oară într-o cameră cu o femeie care îmi aparținea. Reușise să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suită de înjunghieri mortale dusese la această stare de lucruri. Dar lui Guttman nu îi era teamă. Credea din principiu că evreii ar trebui să aibă acces neîngrădit pe toată suprafața capitalei lor, că nu ar trebui să se retragă intimidați din nici o zonă a ei. Acesta era un alt motiv pentru care plecase din Kiryat Arba atunci când o făcuse. Camarazii lui din mișcarea colonialistă se instalau în zonele mărginașe ale Samariei, întinzându-se spre țărmurile din Gaza, dar neglijau inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se răspândească, omori prima dihanie care se îmbolnăvește. Altfel o să dea gata toată turma. Acesta era discursul de acasă al băiatului de fermier, pe care Miller îl folosea atât de bine la talk-show-urile de duminică dimineața din Washington. Îi intimida întotdeauna pe cei din presă și îi făcea să se simtă ca niște băieți firavi de la oraș. — Deci asta era, nu? Destabilizezi puțin procesul de pace, până când îl destabilizează nebunii de tot. — Nu există alegeri bune în jocul ăsta, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai bizară și mai șocantă afirmație a insului rămânea aceea că niște misterioși „noi” programaseră lichidarea mea și tot ei, ulterior, mă salvaseră. Din propriile gheare, cum ar veni. Absurd. Bazaconia cu asasinatul era menită În chip vizibil să mă intimideze, să mă Înfricoșeze. Nu cred că se așteptau să iau de bună toată gogorița cu siguranța mondială și, așijderea, nu-mi imaginam că sperau În recunoștința mea eternă pentru că se răzgândiseră și-mi Întinseseră un colac de salvare În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei, fac regulile, iar eu găsisem de cuviință să Întreb provocator ce se poate Întâmpla cu aceia care nu se conformează: primesc un glonț În ceafă? Adică, hai, dom’le, nu mă lua pe mine cu chestii d-astea de intimidat puberii, că nu mă sperii. „Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toată lumea poartă doliu și oamenii plâng pe stradă, cunoscuții și prietenii se îmbrățișează plângând. Parcă sufletul nației ghicise tot ce avea să vină în urma acestor două gloanțe care răpuseseră pe Sidonio. Chiar și cei mai aprigi dușmani ai Președintelui sunt intimidați de răscolirea aceasta uriașă. Iar memorialiștii democrați și antisidoniști nu-și ascund, în însemnările lor, furia care-i mistuia în acele 3 zile de doliu, înțelegînd, poate pentru prima oară, cât de adânci și cât de puternice erau rădăcinile care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Asociația Comercială din Lisabona ține o adunare extraordinară în care atacă violent regimul. "Țara nu este în Palatul Parlamentului, unde se găsesc, cu atitudini arogante și provocatoare, creaturi ambițioase și incompetente" Antonio Maria da Silva, însă, nu e de loc intimidat de acest violent scandal politic. De politicieni nu îi e frică, chiar când aceștia izbutesc să organizeze campanii de presă și manifestații populare. Singura lui teamă este armata. Serviciile de siguranța ale Statului aflaseră, la începutul lunii mai, că militarii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Doar câteva săptămâni după ce izbucnise conflictul în Spania, câteva echipaje de pe vasele de război portugheze se revoltă. Portugalia devine ținta atacurilor presei de stânga engleze și franceze, cărora Salazar le răspunde cu un strivitor sarcasm. Dar supărarea Angliei nu-l intimidează. Salazar amintește tuturor că armata, în Spania, nu luptă contra democrației parlamentare ci, contra comunismului. Apariția milițienilor comuniști a schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu veți vota, dar vă amintesc că nu despre asta era vorba, eu am vrut doar să vă demonstrez, și am reușit, că nu ne putem încrede prea mult în corpul nostru, Vina a fost numai a dumneavoastră, m-ați intimidat, Sigur, vina a fost a mea, vina a fost a evei ispititoare, dar pe noi nimeni nu a venit să ne întrebe dacă ne simțim intimidați când ne vedem legați la acest mic aparat, Ceea ce vă intimidează este vina, Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dumneavoastră, m-ați intimidat, Sigur, vina a fost a mea, vina a fost a evei ispititoare, dar pe noi nimeni nu a venit să ne întrebe dacă ne simțim intimidați când ne vedem legați la acest mic aparat, Ceea ce vă intimidează este vina, Poate, dar atunci duceți-vă și spuneți-i șefului dumneavoastră de ce, dacă erați nevinovat de răutățile noastre, v-ați purtat ca un vinovat, Nu am nimic de spus șefului meu, ceea ce s-a petrecut aici este ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a donat o sumă foarte mare, douăzeci și cinci de mii, pentru construcția bisericii, iar pentru căminul cultural nici măcar un singur leu. Bidaru, neavând ce face și ca să se afle în treabă, neștiind că scopul ascuns al acelei adunări era de ai intimida pe săteni și de a opri cu orice preț construirea noii biserici, văzându-și fostul coleg și camaradul de oaste la loc de cinste în prezidiu, iritat că nimeni nu se înscrie la cuvânt și din dorința de a ieși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din camera alăturată, Mia, mai mică decât Mișu cu un simplu anișor, cu caietul de matematică în mână, venea să-i întrebe câte ceva. La intrarea ei în camera lor de lucru, inima lui Bidaru începea să bată mai tare, se intimida ca un nevinovat prins cu mâna în buzunarul altuia și, ca să nu i se observe emoția, se întorcea cu spatele la ea prefăcându-se că rezolvă cine știe ce problemă deosebită. Emoția aceasta plăcută, ce genera visuri erotice, era și motivul principal pentru care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zar uriaș îmbălsămat în verde, numai cele două străzi, la întretăierea cărora se afla întreaga gospodărie, între timp, își schimbaseră puțin înfățișarea: erau asfaltate și păreau ceva mai largi. Lipsea totuși ceva, acea inimă fragedă din camera alăturată ce-l intimida plăcut și-l făcea să uite și de lecții și de școală. După salutările de rigoare, soția lui Bidaru nu se putu abține și exclamă: Ce minunată grădină ai, un adevărat colț de rai! Apoi, după ce urcase cele patru-cinci trepte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
schimbă situația. Îl cunosc destul de bine. Am lucrat cu el vreo doi ani la aceeași școală. Un tip romantic, cu o cultură enciclopedică și un deosebit respect față de colegi. Era o plăcere să discuți cu el. Cu toate acestea, se intimida în fața fetelor. Făcuse școala elementară și liceul numai între băieți. Am impresia că își făcuse o părere prea idealizată despre sexul frumos, în general. Avea ceva din puritanismul lui John Milton. Slăbuț și înalt, totdeauna vesel și glumeț. Mulți îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căci trecuseră cinci ani și nu vor fi mulți cei care Își vor aminti numele lui. „Întoarcerea Omului Misterios. Cum a Scăpat Doctor Czinner de Condamnarea la Moarte. Relatare În Exclusivitate“. — Draga mea, icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]