2,961 matches
-
Mao. Faptul că sunt soția lui Mao e un basm și, de asemenea, o tragedie. De-aș fi fost Wang Guang-mei, poate că m-aș fi mulțumit să fiu o nevastă casnică. Detest să recunosc că, la urma urmei, o invidiez pe Wang Guang-mei - ea și-a împlinit cea mai mare dorință pe care o are o femeie. Dar, totuși, nu sunt sigură dacă m-aș fi mulțumit cu perle. 20 Într-o dimineață, în închisoarea națională, e strigat numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că sunt calitățile bărbatului matur, și, de fapt, chiar așa era. Dar tu, tu poți Într-adevăr să ai prieteni? Te uiți cu strângere de inimă la brațul lui bronzat care izbește mingea albă de tenis de podeaua Întunecată, Îl invidiezi? Îl admiri? N-ai ști ce să spui, dar ți-ai dori să râzi atât de lipsit de griji ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Cel mai recent, cel mai ambițios. Viitorul șef de laborator. Viitorul director. Dorința lui dintotdeauna să iasă În față. Să se afirme mai repede decât colegii lui. —...Să vă reproșez? Ei, Doamne, Dumnezeule, nici gând! Nu vă reproșez, dimpotrivă, vă invidiez pentru că nu aveți cum și nici unde să vă Întâlniți cu trecutul! Am spus că vă invidiez, deși, dacă ar trebui să o iau de la capăt, dacă mi s-ar oferi să mă Întorc la Început, nu știu dacă... Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În față. Să se afirme mai repede decât colegii lui. —...Să vă reproșez? Ei, Doamne, Dumnezeule, nici gând! Nu vă reproșez, dimpotrivă, vă invidiez pentru că nu aveți cum și nici unde să vă Întâlniți cu trecutul! Am spus că vă invidiez, deși, dacă ar trebui să o iau de la capăt, dacă mi s-ar oferi să mă Întorc la Început, nu știu dacă... Prea obositor... și atât de mare plictiseala câteodată! —V-ați plictisit și În această călătorie, domnule profesor? —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
știe pe toate! Acum ai devenit și specialistă În gerontologie! De când?! — Observ pe mine, bineînțeles! Dar, Înainte de asta, a trebuit să văd cum s-a degradat, treptat, sănătatea bunicilor mei. Și ei au fost longevivi, au avut o bătrânețe de invidiat, bine ar fi să le semăn. Mult timp au fost vitali, tonici, iar pe mine ei m-au salvat. Eram cu ei În adăpost când s-a zguduit pământul, Întuneric, țipete, miros oribil, adăpostul era prost aerisit și unii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe toate ușile deodată, apărură darurile prințului, stivuite în tăvi mari din argint aurit și purtate de slugi îmbrăcate în mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după ureche, așa cum o făceau ei de-o viață, ci doar cu ochii holbați pe șirul de note scrise. Dintr-odată fu mai multă lumină, mai multă căldură, o neliniște veselă, o emoție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bagheta înainte de concert. Ce zi, madame! Ce zi teribilă!... Eram, se înțelege, și eu acolo, la acel bal, în casa prietenului meu. Generalul Zass, comandantul militar al orașului, fusese, de asemenea invitat. Era deci acolo, sorbind cu un apetit de invidiat din cel mai fin Bordeaux băut vreodată, zâmbind și lăudând gazda pentru inspirata alegere a vinului... bla, bla, bla... când s-au auzit țipetele slugilor și ne-am trezit deodată înconjurați de cazaci. Am crezut că era vreo farsă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce moașă pricepută aș putea scoate din fătuca asta! ― Guibert, ai luat-o razna! Zi-mi repede informația aia! ―Hm! Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că te-a deranjat ideea de a-mi lua o nevastă. Te macină invidia? Sau gelozia? Dante Negro apăsă nasul medicului de câteva ori cu degetul. ― ți-a cam crescut nasul, bătrâne, și te întinzi la vorbă. ― Dar... pictore! Văd că iar ai îmbrăcat cămașa aia în care îți pozează prințul. Oare de ce? Pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spune că e un fel de grup terapeutic, a adăugat Fiona zâmbind liniștitor. Alison era uluită. —Ceva în genul grupurilor pentru oamenii care vor să slăbească? a întrebat ea uitându-se în jos, la silueta ei cu șolduri subțiri, de invidiat. Strâmbându-se batjocoritor către pântecele său masiv, Fiona a început să râdă. — Nu. Cu toate că probabil mie mi-ar prinde bine să mă înscriu într-un astfel de grup... Nu, ăsta e un fel de grup secret, fondat de mine. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui adolescent. Asta datorită celor trei excursii pe săptămână la o sală de forță exclusivistă. Dar efectul maxim era atins grație unei perechi fantastice de sâni, măsura 34D, pe care James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tăcea, iar în final spunea: Sunt copiii mei. Ce pot să fac? Așa că Alison s-a trezit, din nou, nevoită să meargă singură la cină. Aproape toată seara și-a petrecut-o mărturisindu-i prietenei Patsy cât de mult o invidia pentru faptul că soțul ei, Al, nu mai fusese căsătorit și nu avea copii dintr-un mariaj anterior. —Te înțeleg perfect, i-a răspuns Parsy mângâind obrazul lui Al, într-un gest care probabil că voia să-i exprime sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de fotbal și un dansator de excepție la balul anual al facultății. Prin contrast, Susan fusese întotdeauna complet convinsă de propria ei lipsă de importanță. Pistruiată, roșcată și fără piept, Susan avea în schimb niște picioare lungi și subțiri, de invidiat. Dar lipsa ei de încredere în sine, în estetica propriului corp, o făcuse să nu și le pună în valoare. Susan nu era un trandafir înflorit, ci doar sămânța care îndrăznise să scoată capul la lumină. Așa că atunci când, în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe corp. James se uita la ea nelămurit. —Și ce legătură are asta cu căsnicia noastră? Are cea mai mare legătură! Înseamnă că tu încă ești atras de mine, că avem o viață sexuală pentru care majoritatea cuplurilor ne-ar invidia - și nu mă refer doar la cuplurile căsătorite - și mai înseamnă că ai o nevastă cu care îți place să te mândrești în fața colegilor de la serviciu. Întotdeauna mi-ai spus că sunt cu mult mai atrăgătoare decât nevestele lor... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nopțile din ultimele luni petrecute în oficiu printre vrafuri de ziare, concentrat asupra distracției ăleia cu știri și evenimente comentate și analize politice, povești și zvonuri de tot felul, și uite că și Milică, tocmai Milică... E de admirat, de invidiat, cine l-ar fi crezut în stare? Un pârlit de supraveghetor, un dulgher plecat cu traista-n băț de la țară, și uite-l cum face pe nevinovatul și pus să te câștige cu ce are mai la-ndemână. Cocoșat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În picioare, dezmorțindu-și brațele. În puloverul acela cu decolteu și colanții negri, arăta ca o panteră. — Vrei o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta mizerabilă... Lucrurile iau proporții exagerate... Linda te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
topește într-un scâncet, nu pot. Trag pătura de pe el, picioarele lui lungi se odihnesc nemișcate pe saltea, acoperite de un puf cenușiu, iar sub puf, mușchii săi înghețați ca două corzi ale unui instrument întinse una lângă cealaltă. Întotdeauna invidiasem picioarele acelea care nu oboseau niciodată, străbăteau deșerturile Arava și Iehuda, Galileea de jos și Galileea de sus, conducând turiștii în timp ce eu rămâneam acasă, pentru că hoinăreala aceasta mă obosește. Inventezi, mă acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușurință, e de-ajuns să lovești un pic cu piciorul în pământ și deodată se cască o prăpastie ce pare că nu are sfârșit. Este adevărat că la început eu fusesem de vină, nu îl dorisem din toată inima, le invidiam pe prietenele mele care își schimbau tot timpul iubiții, în timp ce eu eram tot cu același băiat micuț în aceeași clasă cu mine, credeam că dacă sunt destul de puternică voi reuși să mă despart de el, apoi voi căuta pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
entuziasmat, dar după numai o jumătate de oră ațipea, doar eu continuam să privesc, fidelă personajelor care-mi ofereau viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele acelea tinere, aproape niște copii, ale căror vieți sunt la fel de deformate ca și trupurile, cu protuberanța aceea mică în mijloc, încolțind ca o buruiană amenințătoare. Deodată în jurul inimii mele se formează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
greața, îmi așez capul pe masa din bucătărie, îmi este atât de rușine, mamă, sigur îți par acum la fel de demnă de milă ca și tata, iar ea îmi spune pe un ton cald, greșești foarte tare, Noam, aproape că te invidiez, este mai bine să fii de partea celor părăsiți, eu ridic privirea uimită, firimituri antice de pâine mi s-au lipit de obraji, printre urmele umede de lacrimi, vorbești numai prostii, mamă, ce bine ar fi fost dacă eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o dorință stânjenitoare, îmi amintesc, ea s-a culcat cu el, ea l-a văzut fără cămașa aceea albă și fără pantalonii îngrijit călcați, el a sărutat-o, a mângâiat-o, a făcut dragoste cu ea, încep deja să o invidiez, în timp ce ea inundă camera cu un val de milă pentru propria-i persoană. Nu îl înțeleg, suspină ea, mă iubea, știu că mă iubea, sarcina aceasta a distrus totul, nu înțeleg de ce nu pleacă de acasă și nu vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt vorbăreț. Nici nu mă admiră lumea, nici iubită n-am. Ce perspective are unul care termină o facultate privată de mâna a doua? Ce se poate face cu o specializare în literatură? — A, deci vrei să spui că mă invidiezi? — Nu, nici vorbă. Sunt prea obișnuit cu stilul meu de viață ca să îmi doresc să-l schimb. Pe mine nu mă interesează nici T½dai, nici Ministerul de Externe. Singurul lucru pentru care te invidiez este că ai o iubită atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deci vrei să spui că mă invidiezi? — Nu, nici vorbă. Sunt prea obișnuit cu stilul meu de viață ca să îmi doresc să-l schimb. Pe mine nu mă interesează nici T½dai, nici Ministerul de Externe. Singurul lucru pentru care te invidiez este că ai o iubită atât de grozavă. Hatsumi este extraordinară. Nagasawa tăcu și-și văzu de mâncare. După ce-a terminat, a zis: — Ia ascultă, Watanabe. Eu am senzația că peste vreo zece sau poate douăzeci de ani, drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Și totuși, fata se simțea complexată. Poți să crezi așa ceva? Am dat din cap. — Eu eram singura din școală care locuia într-un loc ca Kita-Otsuka, în cartierul Toshima. La profesia părinților, la mine scria „librar“. Fetele din clasă mă invidiau pentru că, ziceau ele, pot citi orice cărți doresc. Nu glumesc deloc. Cred că ele se gândeau la o librărie cu șapte etaje, precum Kinokuniya. Nici nu cred că și-ar fi putut imagina o librărie mică, sărăcăcioasă. Librăria Kobayashi. Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mai avem și câteva articole de papetărie lângă casa de marcat: pixuri, creioane, caiete. Asta-i tot. Nu tu Război și pace, nici Ființe sexuale 1 sau De veghe în lanul de secară. Așa arată librăria Kobayashi. Ce naiba e de invidiat aici? Tu mă invidiezi? — Îmi imaginez cum arată. — E așa cum ți-am spus. Cei din apropiere vin la noi și cumpără, la cerere le transportăm acasă, avem clienți vechi, așa că ne descurcăm onorabil cu banii. Suntem patru și avem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
articole de papetărie lângă casa de marcat: pixuri, creioane, caiete. Asta-i tot. Nu tu Război și pace, nici Ființe sexuale 1 sau De veghe în lanul de secară. Așa arată librăria Kobayashi. Ce naiba e de invidiat aici? Tu mă invidiezi? — Îmi imaginez cum arată. — E așa cum ți-am spus. Cei din apropiere vin la noi și cumpără, la cerere le transportăm acasă, avem clienți vechi, așa că ne descurcăm onorabil cu banii. Suntem patru și avem ce mânca, nu avem datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]