2,305 matches
-
condiție: să recunoască faptul că și el este virgin... Dar și ele disimulează! A disimula înseamnă a ascunde ceva ce există. Adesea, virgina care dorește să-și găsească prestigiul în grupul ei, va tinde să dea tot felul de detalii ireale despre viața sexuală pe care nu a început-o încă. Multe fete mi-au scris, întrebându-mă cum să procedeze ca să i ascundă partenerului faptul că sunt virgine. Ele știu că primul contact sexual va fi dureros, că va curge
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nu aibă drept de a decide fără știrea lor. Pentru a dovedi că nu este nimic personal, că ei nu fac decât să se gândească la casă și la ceilalți, jalba se în che ie într-o perspectivă luminoasă și ireală. Să-i lăsăm să ne povestească cum va arăta viitorul casei, cu ei, în frunte: „ci cu toți să ne chivernisim din casă, de unde vom și munci. Și după partea ce fieșcare avem în casă până vom căsători toate surorile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mare succes. În loc de o dramatizare fidelă, cu puternice valori culturale și tehnici de filmare conservatoare, s-a atacat un subiect mult prea aspru. Costumele sunt o combinație de stil autentic și punk-ul anilor '80, iar personajele tind adesea a fi ireale. Isabella și John Thorpe, îndeosebi, par amenințători în costumele lor exagerate, în culori aprinse. Povestea filmului este dominată de tonul gotic, care în român deține o foarte mică parte, iar totul pare a fi mult prea puțin imaginația lui Catherine
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
trăiește o dramă modernista prin excelență: ruptură cu sinele. Eul (le moi) este demn de ură (...)"88. Există o contradicție între cei doi poli ai subiectivității: je, subiect al reflecției și al voinței de a fi, si moi, obiectul sau ireal, dar indestructibil, imposibil de resorbit într-un sine esențial. Cioran tânjește după absolutul inițial, cel anterior existenței, față de care viața nu este decât o "experiența triviala". Astfel, viața nu este decât "coridorul spre moarte", ca și pentru Sábato, pregătirea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
coboară" din lumea pură a mitului copilăriei, în lumea de măști din fața Socolei), în prezentarea realității Creangă a "coborât" de la viziunea mitică la cea caricaturală a lumii.În sens larg, prin fantastic se întelege ceea ce este plăsmuit, creat de imaginație, ireal. Conform opiniei lui Tzvetan Teodorov, condiția dobândirii fantasticului pur depinde de perfecta împletire dintre straniu și miraculos; pe înțelesul nostru, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor ămiraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar ăstraniu); mai
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
unui magazin și conducătorul ei a rămas tot timpul cu privirile pierdute în înălțimi, în timp ce mâinile trag hățurile într-o parte și alta cu gestul orbului care înaintează în propriile lui tenebre. Este în fixitatea acestei priviri în oglindă ceva ireal și trist, ceva ce seamănă într-adevăr cu umbletul orbilor care tatonează febril trotoarul cu bastonul, în timp ce ochii albi privesc indefinisabil în vag. Bolnavul din trăsură e de altfel îmbrăcat corect, are haină, cravată, batistă albă în buzunarul de sus
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Blecher vine dintr-o profundă, neliniștită, dureroasă și lucidă sensibilitate față de multiplele forme familiare, concrete, cotidiene sub care se manifestă inautenticitatea; s-ar putea spune că autenticitatea e chiar măsura acestei sensibilități, care modifică raporturile convenționale între real și ireal, dezvăluind caracterul în același timp fictiv și absurd al așa-numitei ,,realități imediate"134. Întâmplările în irealitatea imediată redau o lume a copilăriei invadată de inautentic. Relația auteniticitate-inautenticitate poate fi rescrisă din perspectiva abordării transdisiciplinare ca ,,univers multidimensional"-,,univers unidimensional
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele 305. Primele două romane ale lui Blecher vorbesc despre tentativa eului de a scăpa de sine. Întâmplările în irealitatea imediată aduce în prim plan nevoia evadării eului în ireal, impulsionat de dorința metamorfozării continue în vederea găsirii unei alte identități iar Inimi cicatrizate descrie demersul eșuat al personajului de a se folosi de eros pentru a avea libertatea mult visată. Personajul va înțelege că libertatea altuia nu este libertatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lumii 344. Teatrul, bâlciul, cinematograful vor deveni, de asemenea, alternative la realitatea în care eul narator se situează. Putem afirma că primul roman al lui Blecher este o scriere a eului care încearcă să găsească în realitatea imaginată numită metaforic ,,ireal" ipostaze ale unui ,,sine" dezirabil. Este un roman nu numai al metamorfozării realității, dar mai ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
naratorului-personaj din primul roman, de a nu putea fi decât ceea ce i-a fost dat să fie, este acum personificată, are chipul celor de care Emanuel este înconjurat. Personajul are clar conștiința eului, nu-și mai poate îngădui evadări în ireal. Proiecțiile referitoare la viitoare ipostaze ale sale sunt sumbre: Mă chinuie gândul că încet, încet va trebui să devin un bolnav adevărat... Că tot ce iau acum drept lenevie și odihnă va deveni un prizonierat teribil... Mi-e frică de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante, în măsura în care acestea evită controlul conștient: fantasmele rătăcirii, iluziile pseudo-consolatoare, care, refulate datorită faptului că sînt supraîncărcate cu culpabilitate, reclamă obsesiv satisfacerea lor ireală, căutată în jocurile vane ale imaginației exaltate patologic. Este oare simbolul lui "Dumnezeu", așa cum pretinde Freud, un produs al refulării, al unei imaginații patologice, o iluzie pesudo-consolatoare? Luarea unei poziții față de concepțiile freudiene asupra funcționării intime a psihicului și chiar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a cantitativului cu calitativul, naturalului cu artificialul, subiectivului cu obiectivul, echilibrului cu dezechilibrul, o sinteză pentru veacul viitor, menită să rezolve problemele economico-sociale complexe, la Nord ca și la Sud, la Apus ca și la Răsărit. Iluzia economică "Totul este ireal. Dacă ar fi real, ar fi o tragedie stupidă." (E. Cioran) În multe sisteme filosofico-religioase, lumea este considerată iluzorie, expresie per-ceptibilă a ortoexistenței, a realității profunde. Potrivit lui Rudolf Steiner, în ultimă analiză, nu există nimic în univers în afara conștiinței. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ea singură le poate rezolva, reconsiderîndu-le fără încetare. Nu ne imaginăm că democrația s-ar putea rezuma la o seric de alegeri individuale sau că dispunem de mijloacele intelectuale pen-tru a evalua alegerile unui subiect colectiv, care este totodată perfect ireal si mai eficient decît realitatea însăși. 5.5. INSTITUȚIONALISM VERSUS NEOCLASICISM Faptele sunt premerse de teorii. De aceea preconcepțiile (și uneori prejudecățile) autorilor sunt foarte importante. Astăzi, majoritatea autorilor tind să se grupeze în jurul a două preconcepții semnificative : este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
paradoxală, incitantă, plăcută, erudită prin știința fizico-matematică pe care o demonstrează în căutarea esenței lucrurilor. Autorul este suficient de vag pentru a fi sigur atunci cînd ne explică un concept atît de nesigur. Noroc că, așa cum spunea Cioran, " Totul este ireal. Dacă ar fi real ar fi o tragedie stupidă". Vidul plin, nimicul, nu este haos, dezordine ci, dimpotrivă, este o matrice de potențialități, o stază din care totul decurge, totul se naște la Viață. El poate fi perceput golit de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
următoarea interpretare: într-un univers, în care divinitatea este atotcuprinzătoare, spiritele (albatroșii) cu cât se avântă mai mult spre înălțimi, sunt atrase în aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui pătrunzătoare, rămâne martorul acestui spectacol grandios. În finalul poeziei, împărtășește aceeași soartă cu albatrosul; contingentul nu numai că îi este ostil, dar, în diversele sale ipostaze, el devine un adevărat "fruct
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Primo Levi oferă fișe tipologice: arivistul, micul tiran adorat de ciraci, șarlatanul tipic italian (Cesare), mâniosu 1 împotriva tuturor, a lui Dumnezeu și a propriei persoane (Maurul din Verona), monomaniaci sau obsedați de câte ceva, un tablou clinic, așadar, în care irealul prevalează asupra realului, instinctul supraviețuirii prevalează asupra morții. În sfârșit, iată-i pe acești înverșunați deznădăjduiți în trenul de repatriere, via Odessa. În halta Jmerinka li se alătură o garnitură cu 600 de italieni proveniți din România, arătând aproape ca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălos ce ochiu-și cască/ Aluaturi tapisate crescând grele/ Într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în butoiașe/ De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujdeiuri ireale, șunci gingașe/ Când sufletu-n muștar vrea să se culce,/ Și-n ceainice vădindu-și eminența/ prin fast de irizări și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esența/ Trandafirie-a lucrului în sine!". Descripția estet-rafinată a unor astfel de elemente ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
universale (din texte nu lipsesc nici ecouri din Goethe, Baudelaire, Trakl sau Rilke) se pierde cu totul într-o categorie aparte de texte, în care Nicolae Manea devine preocupat de cartografierea unui teritoriu ambiguu, situat la granița dintre real și ireal, dintre viață și moarte. Este vorba, firește, despre spațiul circumscris, în cheie poetică, "țării bursucilor", metaforă-simbol dominantă a textelor din prima secțiune a cărții, care iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea fără echivoc. La fel ca în Venezia profundis, Jocul cu cercuri se nutrește din aceeași obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real/ Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal// Doar o rotire și nu știi visul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real/ Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal// Doar o rotire și nu știi visul/ de unde a început, unde se termină/ Imagini onirice izbucnesc/ în simetrii spațiale/ precum formule secrete în rețele de diamant"). Subsecventă acestei bivalențe genuine, atrage atenția obsesia cunoașterii esențiale și a recunoașterii. Câteva texte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Chiar Félicité Rougon, fondatoarea dinastiei Rougon, este cea mai bună actriță, care montează spectacole politice, mondene și private. Actori pe diferite scene sociale și politice vor deveni și descendenții săi cei mai capabili Eugène Rougon și Aristide Saccard. Confruntarea real/ireal creează o permanentă atmosferă de spectacol, consemnata în La Curée: baluri costumate, personaje deghizate, spații organizate că scena. Astfel, reprezentarea La Blonde Vénus este o punere în abis care prefigurează carieră curtezanei în Nana. Concluzia este că limitele între cele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
punem în evidență cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în text, fiecare dintre trăsăturile sale trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge frontierele între real și ireal, fizic și fantasma, spirit și corp, exterior și interior, eroina și victima (a bărbatului, a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
diferite din punct de vedere structural, viziunile quasimodiene sunt când punctuale, monoimagistice, cănd fragmentate, întrerupte, discontinue, ca într-un tablou cubist ce se structurează pe o succesiune de scene aparent fără legătură una cu cealaltă. Deseori ermeticul juxtapune imagini disparate, ireale, pentru a spori tensiunea din momentul trezirii. Încărcătură emoțională diferită a visului și a stării de trezire accentuează la Quasimodo dedublarea eului, ce izvorăște din dorința constantă de a se află într-un alt spațiu și într-un alt timp
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și acțiunea sa în ceea ce Baudrillard numea "sistemul obiectelor". Observatorul trebuie integrat în sistem, un sistem dinamic, relativ, caracterizat de diversitate și incertitudine, potrivit principiu-lui lui Heisenberg. Astfel se poate vorbi despre o evoluție a sistemelor economice de la o "simplitate ireală" la o "complexitate reală", ce a presupus renunțarea la cartezianism, economia devenind o matrice în care efectul se transformă în cauză și cauza în efect, o matrice plină de riscuri, de schimbări, de spontaneitate și de imprevizibil. Complexitatea înțeleasă a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici atinge virtuozitatea. Vom putea remarca două serii intratextuale explicite paralele: prima conține preludiul imagistic-echivoc al cântecului viorii, iar a doua serie este cea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]