2,421 matches
-
din jargonul băutorilor, că de fapt până atunci se prefăcuse doar că se cherchelea, anume pentru ca într-o bună zi să-și bată joc de bunicul. Mă stăpânii din răsputeri să-mi reprim veselia. Bătrânul ar fi putut să se irite foarte tare și petrecerea noastră să se strice. "Bunico, zisei, fii atentă, vinul e înșelător, îți lasă impresia că poți să-l bei fără grijă și pe urmă odată te pomenești că se învîrtește pământul cu tine!" "Ei și! zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
salariu, slavă Domnului, așteaptă la poarta uzinei o grămadă ca tine să se repeadă, flămânzi, să-ți ia locul... Era senin, da, era un cap, dar nu era un filozof, ci un om dotat cu sensibilitate și din ce în ce mai des se irita sub presiunea atmosferei încărcată de fulgere artificiale și ridicole, de care râdeam, dar care, începînd să facă victime, nu le mai consideră nimeni artificiale, deși continuau să rămână în ochii lor tot ridicole: victimele își păstrau la anchete ținuta, erau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puternică nu era, ci doar mai tânără... Se retrăsese în pat și mă întreba din priviri dacă știu unde pierduse firul și dacă mai doream, ca și înainte, să-mi povestească. "Spuneai de tatăl tău, zisei, că începuse să se irite..." " Da, reluă, își pierdea seninătatea și gândirea fermă și liniștită. Se simțea din ce în ce mai jignit de aceste ațâțări la ură, mai ales când auzea la radio și citea și în presă că această ură ar fi fost sfântă... "Bine, mă întreba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine, mai ales după moartea mamei). "Nimic, deocamdată, zise fără humor, dar te caută o simpatică persoană, poate să intre? Mi-a spus, adăugă ea tocmai în clipa când eu vrusei să-i răspund (avea acest tic, care adesea mă irita, de a pune întrebări și de a te împiedica să-i răspunzi), mi-a spus că o cheamă Suzy Culala..." " Da, doamnă, spuneți-i să..." "E chiar din familia Culala?" mă întrerupse ea apăsat. "Da! ridicai și eu vocea, s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o tăcere care se prelungi și pe care n-o rupsei. "De ce ești indiferent?" zise ea indiferentă. "Nu sânt indiferent! Te ascult!", zisei cu o enervare mascată. "Așa, zise, și surâse pentru sine, un alt surâs, de satisfacție că eram iritat (asta părea chiar s-o înveselească) și am aflat. "Ce s-a întîmplat, dragă, de te-ai supărat pe Suzy? Ce ți-a făcut?" l-a întrebat prietena asta a mea. Nu mi-a făcut nimic, zice, dar vorbește prea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi placă foarte tare de ea, deși când rămâneam singur aveam foarte net sentimentul că de-ar fi să nu ne mai vedem m-ar fi cuprins o melancolie pe care în clipa aceea chiar o doream. Câtva timp mă iritai de ceva, până aflai despre ce era vorba și cedai. Nu de faptul că era vorbăreață, dimpotrivă, asta începu chiar să mă încînte, fiindcă foarte adesea țâșnea din vorbăria ei o astfel de surpriză încît stârnea în spiritul meu o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astfel de surpriză încît stârnea în spiritul meu o mare veselie, așa cum se întîmplase în dimineața aceea în birou când se interesase de ce fel de ciorapi purta Matilda. Aveam senzația că mă împiedica să-i spun ceva esențial. Asta mă irita. Chiar și atunci când tăcea (și cu timpul impresia că era vorbăreață într-un fel calculat mi se confirmă) mă trezeam cu gândirea blocată. Încercam să-i vorbesc, dar fie că nu mă asculta, fie că mă urmărea doar până la un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
memora fraza aceea comprimată și indescifrabilă. Nerăbdarea cu care așteptam să treacă orele, să treacă noaptea, să mă trezesc dimineața, să-i văd iar chipul și poate și surâsul, să-i ascult vocea ei voalată, ai cărei debit altădată mă iritase iar acum îmi suna ca o melodie plină de vrajă, toate acestea erau ale unui îndrăgostit, dar... Dar nimic din ce simțeam eu și trimeteam spre ea nu se întorcea înapoi spre mine, cu o încărcătură îmbogățită, după încredințarea tuturor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care ne invită să luăm loc. Absent și în același timp atent, de fapt nici absent dar nici atent, domnul Cucu spărgea alune, mesteca necontenit și părea că ascultă, mai degrabă că suportă clămpăneala soției lui fără să se irite, conversația era generală, nu?!, deși nu era!, că totul era agreabil și că în curând... În curând se va produce ceva iminent, îi va spune într-un mod foarte grosolan soției lui că... "Nu, zise însă foarte prevenitor, când doamna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dragă și simțea că dacă ar fi trăit și ar fi cunoscut-o, i-ar fi fost prietenă devotată. Bine, dar asta nu se mai termina!... Idila cu dispăruta începu să se estompeze în sufletul Matildei, apoi începu s-o irite. Mircea nu era un bărbat comun, să facă comparații deplasate între ea și Matilda, totuși Matilda simțea că astfel de comparații i se impuneau în forul lui interior, prin tăceri prea lungi când ea îl îmbrățișa, prin visări învăluite în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
conștiință? Trădezi jurământul lui Hipocrate." "Ba da, zice Sălăjan, știu cine sânt și ca să vindec un bolnav, să nu trădez jurământul lui Hipocrate, trebuie să fiu sănătos, să pot inspira bolnavului optimism, încredere. Ce impresie face bolnavului un medic palid, iritat de grijile existenței? Vrei să-l vindeci pe bolnav de ficat și tu ești bolnav de ficat." "Ce-ar fi, a zis atunci șeful ăla, dacă toți medicii ar face ca dumneata? V-ar linșa populația!" "Mai întîi, i-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu-i nimeni acasă, ― Bine. A doua echipă, continuați supravegherea spatelui. (Locotenentul își făcu timp să se uite în urmă.) Merge, Ripley? Ea realiză dintr-o dată că respira foarte repede ca și cum ar fi alergat la maraton Răspunse dând din cap, iritată de propria reacție și de solicitudinea lui Gorman. Acesta se uita deja la consolă. Vasquez și Apone se strecurară în culoarul pustiu. Câteva lumini albăstrui luceau deasupra, dar iluminarea auxiliară deja slăbise, Nimeni nu putea spune de cât timp erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Bine, poate dacă făcea o legătură dodecimală între energia care alimenta unul dintre bordurile unui aparat și mecanismul de la ușă... Faptul că ființele Troog nu dădeau nici un semn că ar fi știut că el se afla acolo începu să-l irite. O pierdere de timp. Mai presus de orice, avea nevoie de un public să stea nemișcat pentru a auzi ce are el de spus. Gândul acela neplăcut se afla încă în mintea sa când, puțin mai târziu, o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
locale, în numele căruia își pilduiau generos vecinii de graniță sau de epocă. Uneori, învățăturile luau forma unor ample demonstrații istorice, în care bolovanii, cazanele cu zmoală și țepele înlocuiau rapid și eficient sarmalele și vorbele de duh. În general, oamenii mă iritau. Nu suportam să mă atingă (mă feream întotdeauna de înghesuiala din troleibuze sau de trotuarele prea aglomerate), erau ca o eczemă caldă. Îmi scuturam hainele când vreun muncitor grăbit se lovea de mine, stăteam minute în șir, ostentativ, cu batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și plictisitoare. Eu căutam altceva, urma fragilă și perisabilă a propriei mele nebunii sufletești, proiectată acolo unde nimeni nu se gândise s-o răscolească. O întâlnisem la capătul cel mai îndepărtat al corpului Mariei, anonimă și totuși grandioasă, și mă irita s-o văd pierdută îndărătul unui cearșaf sau al unui ciorap de mătase. Atingerea lor se substituia atingerii mele, textura delicată a pânzei înlocuia materialul fin al privirii, înlănțuindu-l pe Bismarck departe de mine și de pasiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-și piardă timpul cu reparații; te vede lumea că umbli cu cheia și șurubelnița la roată, zice că ai rămas comunist. Înlocuiești bicicleta cu totul: s-a dus naibii o pedală, arunci șandramaua la gunoi. Adevărul doare și te irită când ți-l pune altcineva sub ochi. Adevărul nostru este că ’89 ne prinsese complet descoperiți, handicapați, nepregătiți să facem față altei vieți. O generație de Petrișori, nesigură, tremurând, balansându-se dintr-o parte într-alta, prinsă între două lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în regulă; oamenii ăștia aveau ceva de ascuns.“ „Ca noi toți, de-altfel.“ Maria s-a posomorât și-a început să-și mănânce salata în tăcere. Nu-i plăceau incertitudinile, cu-atât mai puțin când veneau din partea mea. Aluziile o iritau, ca și vorbele spuse într-o doară. Ar fi dat orice să-mi umble prin minte, să afle fiecare gând. Nu știa că așa se duce dracului treaba, când ai spus totul și nu mai rămâne nimic de-ascuns. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o lume în care te-obișnuiai să prețuiești orice, de la dopuri, la coperțile romanelor lui Preda: lumea lui “înainte“. Acolo, scriitorii primeau apartamente, portocale de Crăciun și-o pensie, când li se blocau inspirația sau rinichiul. Pe de-alta, mă irita apropierea asta prudentă și afectuoasă de-un simplu obiect, supus inevitabil uzurii și deteriorării, ca vopseaua de pe caroseria unei mașini. Cărțile mele zăceau anapoda prin bibliotecă, răsturnate, cu paginile desfăcute ca fustele unor țigănci. De fapt, literatura nu merita foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de fermoarul rucsacului. Nu ne jucam nici de-a studenta slăbănoagă, cu breton și picioare osoase, cu care să ieși doar noaptea prin Grozăvești; m-ar fi enervat să-i ating fundul plat și inert, de tocilară în blugi. Mă iritau și combinațiile asexuate în care, sub fusta mini și dresurile groase, apăreau ghetuțele de fetru, ca niște ghiulele prinse de glezne; spre deosebire de Sebastian, feminitatea lor băiețească îmi displăcea. Nu suportam nici gestul cu șuvița aranjată delicat după ureche, până când părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Scrisoarea a III-a arăta jalnic, nu mai păstra nimic din gloria eminesciană, nici măcar din parodii. Dacă bunicu’ Vitalian ar fi citit-o, ar fi scos cravașa și i-ar fi tras o mamă de bătaie autorului. Suferința lui mă irita, era lașă și nedemnă, chiar dacă onestă. Pe de altă parte, dincolo de comentariile securistului, care grafiase pe marginea foii obișnuitele lui observații stilistice (gen: „replicant - ce este?“; „destin/bagaj - comparație forțată, nereușită“ sau „corzile de cristal ale minciunii - nu există corzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-a spune că de ce nu ne cărăm din țara asta...“, mi-a tradus Mihnea. „Mda. Trei moși de Muppets, în acțiune-n străinătate. Ne și vezi sărind gardul la vecini.“ „Mai bine-afară, decât în putoarea asta.“ „Serios?“, m-am iritat. „Unde să fugim? La Viena, tu să faci soft-uri pentru orarul gării, iar eu să car tava cu cești în cofetăria Universității? Să-i întreb politicos pe studenți, cu șervetul pe braț: ce doriți, kaffee und milch, kaffee und
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i fie rușine în societate, unde era obișnuit să apară ca un tânăr cu oarecare distincție și de viitor. Toate aceste concesii făcute sorții și toată această strâmtorare erau rănile lui profunde. De la un timp, orice fleac începuse să-l irite nemărginit, disproporționat de mult față de importanța pe care o avea; dacă acum Ganea acceptase să cedeze temporar și să rabde, n-o făcuse decât pentru că luase hotărârea să schimbe și să refacă din temelii această situație în viitorul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timp de două luni doar îl visase noaptea și-l făcea să înghețe de spaimă, să ardă de rușine: avea loc, în sfârșit, întâlnirea, ca între rude, a tatălui lui cu Nastasia Filippovna. Din când în când, întărâtându-se și iritându-se, încerca să și-l imagineze pe general în timpul ceremoniei de căsătorie, dar niciodată nu reușise să finalizeze acest tablou și renunța la el cât putea de repede. Poate că exagera prea mult incidentul; dar așa li se întâmplă întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și de obicei avea multe vise; însă toate visele ei se distingeau printr-un fel de neobișnuită superficialitate și inocență, potrivite unui copil de șapte ani; așa că până și această inocență a viselor, cine știe de ce, a început s-o irite pe mama ei. Odată, Alexandra Ivanovna a văzut în vis nouă curci și din această pricină s-a ajuns la o ceartă fățișă între ele; de ce? - ar fi și greu de explicat. O dată, numai o singură dată, a avut norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prinț, doar asta, în punctele știute, iată ce-i... Și, nepoliticos, bătu de două ori în masă și din această pricină râsul se înteți. Deși era în starea lui obișnuită „de seară“, de data aceasta Lebedev era prea surescitat și iritat de precedenta polemică „erudită“, iar în asemenea cazuri avea față de oponenții săi un dispreț infinit și sincer în cel mai înalt grad. — Nu-i așa! Prințe, acum o jumătate de oră ne-am înțeles să nu ne întrerupem unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]