4,886 matches
-
zise Dante pe un ton sec, arătându-se În lumina torței pe care unul din cei doi o strângea În mână. Dați-vă la o parte! După un moment de ezitare, oamenii se dădură În lături. Poetul surprinse clar privirea ironică cu care se zgâiseră la femeia care Îl urma. Dar nu păreau prea surprinși, ca dovadă a cât de temeinic se Împământenise obiceiul de a introduce femei În Priorat pe timp de noapte. După ce trecură prin claustru, se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndreptă spre o arcadă laterală. Înăuntru, după cum Își amintea, era căruțul cu două roți, iar lângă el un cal. Trezi animalul, care se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare. Își reluară drumul, Încă o dată pe sub privirile uimite și ironice ale soldaților. Femeia ședea pe capră lângă el, nemișcată. Un nou junghi Îl străpunse În ceafă. Ghearele vechiului său dușman se redeșteptaseră din pricina Încordării și a efortului depus În aventura nocturnă. Osteneala luptei și a celor ce mai urmaseră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-o pe mută și vino cu dânsa În camera mea, Îi porunci Lagia. Fata se mărgini să Încuviințeze din cap, după care se făcu nevăzută. - Urmați-mă, domnia ta... și nobila doamnă, Îi zise apoi lui Dante, aruncându-i o privire ironică. Priorule, mereu apari pe timp de noapte. Nevasta dumitale, Gemma, pesemne că nu prea are parte de bucuriile patului conjugal, chiar dacă ți-a fătat copii. Dar, firește, În „Paradisul” meu culcușurile sunt mai dulci decât În casele Florenței, după cum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nu, mai puțin nobile sunt motivele pentru care am venit. Știam că te pot găsi aici. - Pe mine mă căutai? E o cinste să fiu obiectul atenției unui prior al Florenței. Lui Dante i se păru că distinge o nuanță ironică În tonul celuilalt, dar continuă. - Fac apel la știința dumitale În privința astrelor pentru o judecată asupra acestei figuri, zise el, scoțând din traistă tăblița cerată și arătându-i-o. Marcello o luă, ținând-o la o oarecare distanță de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În prag, Dante Își Îndreptă privirea spre tânărul sclav. - Ajută-mă să duc lada, Îi porunci sec, după ce Îi ceruse mecanicului Îngăduința cu un semn din cap. Îi venise deodată În minte o posibilă ascunzătoare. Își stăpâni cu greu zâmbetul ironic care Îi Încolțise pe buze. Ce alt refugiu era mai bun decât abația Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo, oameni și obiecte. Dacă biserica aceea tot era menită a depozita secrete, atunci Îl putea ascunde și pe al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și a văzut Înfricoșătoarea pâlnie a perverșilor și cele șapte trepte ale pierzaniei lor. - Șapte? Deosebiți după vină? - Și pedepsiți, după crimă, cu o pedeapsă inversă. - O contra-suferință, un contrappassum. Și pe asta ați furat-o de la Aristotel, râse poetul ironic. Și cum s-a ridicat la ceruri profetul tău? - El s-a dus acolo Însoțit de arhanghelul Gabriel, răspunse tânărul, ștergându-și fruntea cu dosul mâinii. Dante cântări răspunsul pentru un răstimp mai Îndelungat, ciupindu-și cu degetele buza inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zise Arrigo pe un ton insinuant. - Ca să se facă dreptate. Ca să apropiem pământul de paradisul pierdut. Ca să aducem pe pământ o scânteie din lumina lui Dumnezeu, răspunse poetul. - Nu aș vrea să iau loc În această lumină, messere, zise bătrânul ironic. Deja singurul meu ochi nu mai suportă luminozitatea excesivă, mai degrabă i se potrivește crepusculul din lucirea stelelor. Dante nu răspunse, mărginindu-se să Îi fixeze, convins că, dincolo de cuvintele lor, se ascundea un Înțeles mai profund. Nu, Întâlnirea acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pregătea să Îl lovească. Zări capul de lup pe care Îl purta pe coif, Înainte să Își Închidă instinctiv ochii. Fu salvat de un glas cunoscut. - Messer Durante, ai venit să asiști la lucrarea justiției? croncăni bargello, pe un ton ironic, reținând brațul soldatului. Îți face cinste: credincios datoriei până În ultimul ceas. Dar Îți puteai cruța forțele. Consiliul i-a ales deja pe succesori. Dante Își recăpătase stăpânirea de sine, chiar dacă inima Îi rămăsese cât un purice de emoție. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Numai Împăratul se folosea de ea, numai el putea cădea În cursă. Așa fuseseră uciși Împăratul și omul care se credea fiul său. Sau care voia cu disperare să fie. Așa fusese otrăvit de asasin, care recursese la o repetare ironică a vechii crime... Privi În jur, neliniștit. Acum știa de ce asasinul smulsese doar ultimele rânduri din Cronica: voia ca el să citească În moartea moștenitorului dovada vinovăției lui Arrigo. Iar dacă nu ar fi descoperit secretul cupei, ar fi căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nelăsându-se placat, mișcându-se În cercuri, răsucindu-se, schimbând pasul, Împingându-și adversarul cu cotul... aruncându-se pe burtă dincolo de buturile celor de la Groton, ținut de picioare de doi adversari, Înscriind unicul eseu al meciului. PSIHOLOGIA PIȘICHERULUI Cu superioritatea ironică a clasei a șasea și a succesului, Amory privea Înapoi, cu o mirare cinică, la statutul pe care-l avusese acum un an. Era complet schimbat, În măsura În care Amory Blaine putea să se schimbe. Amory plus Beatrice plus doi ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Isabelle. Ceea ce păruse o Întâmplare tristă i se Înfățișa acum drept un anticlimax obositor. La și jumătate terminase cu Îmbrăcatul, așa că s-a așezat lângă fereastră, simțind că baierele inimii Îi erau mai Încordate decât ar fi crezut. Ce batjocură ironică i se părea dimineața asta! Strălucitoare și Însorită, plină de parfum din grădină. Auzind vocea doamnei Borgé În solariul de jos, s-a Întrebat unde era Isabelle. Cineva a bătut la ușă. Mașina vine să vă ia la nouă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gândeam și eu, ce li se poate întâmpla lor? Dar, ia spune-mi, dealurile...Dealurile, puiule, sunt tot așa de domoale și de verzi? PAGINĂ NOUĂ VALENTIN SILVESTRU Te privea cu asprime ascunsă după un zâmbet de Sfinx misterios și ironic. ― A venit Silvestru, spunea câte unul care privea în sală prin găurica din cortină și ne trecea pe toți un fior pe șira spinării. Așadar, era adevărat, a venit Silvestru, înseamnă că mâine vom avea o cronică, înseamnă că mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit cu această parte a corpului: a strâmba din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică pentru Platon. Cum îl întâlnesc, îl critică, își bat joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a recuza cultura, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
protagoniștii rivalizează în imbecilitate și trec pe lângă realitate, mai preocupați să creadă în fantasmele fabricate de ei decât în evidențele vizibile pentru orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
incriminare radicală a patologiei amoroase în favoarea unei celebrări a iubirii sub altă formă, cea a cuplului ce trăiește o poveste în care se întoarce spatele dezlănțuirilor furioase ale pasiunii pentru a edifica o existență în comun. Paginile vehemente, dar și ironice și lucide ale filosofului consacrate iubirii-pasiunii furnizează din câte se pare pretextul pentru legenda fabricată de Ieronim despre un Lucrețiu vrăjit printr-un filtru, ajuns nebun și punându-și capăt zilelor la o vârstă la care oamenii dispun din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
micul Benga să guste binefacerile sistemului de învățământ de la Cosmic School, roboții tereștri însoțiți de Getta 2 avură în sfârșit bucuria, după luni întregi de colindare prin spațiu, după ce nu luaseră contact decât cu persoane străine, vag ostile și clar ironice, să întâlnească și pe cineva de-acasă, de la Drăgănești-Vlașca. Era o uriașă stație pilot de creștere a porcinelor în spațiu, unică în felul ei, ce se întorcea pe Terra cu prima tranșă de porci îngrășați, maturi, și roboții noștri erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
locuri puține și nu am putut să mă-nscriu, răspunse tânăra. Sunt în schimb membră titulară în cercul de exprimare corectă. De pildă - luă ea un aer șăgalnic -, știți cum se scrie „Datu-mi-o-ai”? Comandantul Aciobăniței se gândi câteva clipe. — Sunteți foarte ironică, răspunse el surâzând cu tristețe. Se lăsă tăcerea. Dinspre tractorul cu șenile într-o rână se apropie de ei pilotul Amărășteanu. — Deranjez? întrebă el. — Dimpotrivă, răspunse comandantul. Ia loc. Tocmai discutam cu domnișoara... Iertați-mă, am cam uitat cum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ne scoate din atmosfera gravă a unei dezbateri religioase cu o considerație comică,afirmând că „ sâmburele - dătător de viață- a sărit dintre dinții Evei, încolțind în pământul reavăn, de abia ieșit în ziua a treia”, dar adaugă, pe același ton ironic „...Marelui i-a venit ideea a-l născoci pe om, luând la întâmplare lut, nu boț de cer, ci lut, nu prea bun, de calitate, pentru a face pe om din el; l-a modelat și i-a suflat în
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
DREPTUL LA VIAȚĂ FRAGMENT DE SILVIA KAȚZ IANĂȘI Ana a vrut să-i răspundă, dar tocmai atunci Claudia a intrat în cameră, radiind de fericire. S-a oprit văzând fața tristă a Anei și i-a spus pe un ton ironic. -De ce te uiți la mine parcă ai fi o stafie? Ești foarte palidă și nu înțeleg de ce nu te ocupi puțin de persoana ta? O să mă căsătoresc curând cu Andrei și vom intra în lumea bună, iar eu nu
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
neliniștitor, aproape tragic. tablou de iarnă - batrâna-nmărmurită lângă factură Aceeași înclinație jucăușă și jovială face dintr-un cuvînt abstract, mai curînd un termen tehnic, aparent prohibit în haiku, reconversie, un mod de a plasa schimbarea vremii într-un neașteptat registru ironic. Povîrnirea omului de zăpadă devine monumentală. Și jocul copilului riscă să dobîndească valențe culturale. Iar pentru cei mai în vîrstă, lucrurile, așa ghidușe, sînt încărcate de o veselă tristețe. reconversie - din omul de zăpadă turnul din Pisa O noapte albă
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
sau ademenită. Este spontană și greu de cucerit, trebuie să lupți mult pentru ea. Îi plăcea să fie curtată, să ademenească la rândul ei, dar se lasă greu prinsă în jocuri “finale” de seducție. Este mândră și crudă, rece și ironică, deschisă și optimistă, îi place viața și să își asume riscuri, uneori chiar exagerează, din dorința de a epata. Poate iubi ușor, dar poate părăsi la fel de ușor. Îți acordă încrederea după multe teste. Este ca o panteră care îl atacă
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
a două perioade din istoria României: pașoptismul și perioada interbelică. Acelea au fost perioade extraordinare în istoria poporul român. Atunci s-a înființat România. - Tânăr fiind, mai poți spune astăzi că ești mândru că ești român fără a atrage priviri ironice, fără a fi luat în batjocură? - A fost și cred că mai este un vânticel nițel ciudat. O anume categorie de intelectuali români susțin ideea - nu pe față, ci discret, parșiv! - că cu cât îți înjuri mai mult țara, cu
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]