1,908 matches
-
așa că nu merită să continui lucrarea, le explicăm celor din Centru că am închis olăria și vor înțelege, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, așa că ieși de acolo, camionul e la poartă să ia mobilele, s-au irosit banii dați pe cuptor. Cipriano Algor deschise gura să răspundă, dar umbra plecase, olarul voia să spună că diferența între cuvântul artizanului și o poruncă divină constă în faptul că a doua a trebuit trecută în scris, deși cu lamentabilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dus să ridice din gunoi zămislirile diforme, le-a protejat, le-a adăpostit, de parcă și-ar fi iubit mai puțin reușitele decât erorile pe care n-a știut să le evite. Nu va băga aceste păpuși în cuptor, ar fi irosit lemnul ars pentru ele, însă le va lăsa aici până când lutul va crăpa și se va dezagrega, până când fragmentele se vor desprinde și vor cădea, și, dacă va îngădui timpul, până când țărâna care sunt se va transforma din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Acum știe că fiecare clipă cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai vrut să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mai are scăpare. Dă drumul hainelor și se bucură că a păstrat măcar salteaua. E ora 17.40. Lionel, întins pe saltea, cască leneș. Se gândește la câte partide de amor a ratat în cei cinci ani de abstinență cvasitotală, irosiți în așteptarea cetățeniei franceze. Oare câte femei din Nantes ar fi putut face fericite? Sau din Angers? Sau din regiunea Maine-et Loire? Se oprește aici cu geografia, pentru că aude un țârâit de sonerie. Ar putea fi un amărât care nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile bizare. Popa și dascălii rostesc Cântări de‐nmormântare Îngenunchiați îți dăruim Ultima sărutare. 136 Ai strâns în tine atâta dor Încât nu mai încape; Măcar acum lângă sicriu Ne ai pe toți aproape. Mama noastră Casandra (n.1898 - d.
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de anii sociologismului vulgar. Mai apucă, În epoca realismului socialist (după 1948), să semneze scenografii, ori să joace, la/În spectacole cu texte importante: Toți fiii mei de A. Miller, Mizantropul, Othello; dar talentul său e obligat să se și irosească pe drame anacronice, de autori nejucabili azi, precum Lascăr Sebastian, Malz & Sklar, M. Davidoglu (pentru Cetatea de foc, LC a fost trimis la Reșița, să facă schițe realiste cu furnale!), C.Treniov, Petru Dumitriu & Sonia Filip, Orlin Vasiliev, N.Pogodin
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
încercat din răsputeri să-l fac să nu se simtă încorsetat. Mergeam la yoga seara, ca el să poată ajunge acasă înaintea mea. M-am împrietenit cu două dintre colegele lui de serviciu, cu care ieșeam uneori, cu toate că uram să irosesc timpul pe care ar fi trebuit să-l petrec cu el. Am făcut tot ce am putut să îl iau ușor, dar n-a fost suficient. Deodată îmi vine în minte Liam O’Connell. N-am nici un dubiu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am dat seama că nu va trece dincolo de zidul pe care l-a construit în jurul său și, în consecință, nu mă va putea iubi. Acum un an și jumătate, situația era foarte clară, însă n-am renunțat și mi-am irosit viața sperând prostește. Mă simt ca o idioată. Cred că asta e problema - mă învinovățesc pentru că n-am terminat-o cu el mult mai devreme. Am fost oarbă și n-am vrut să văd dovezile care mă avertizau că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ridic ștacheta și, pentru că era vorba despre vin, trebuia să protejăm canapeaua. Podeaua e de lemn, iar covorașul, mă asigură Jake, e lavabil, ceea ce e altă treabă. Până la urmă, însă, nu facem chiar așa multă mizerie. Nu-mi place să irosesc vinul. Chiar dacă s-a spălat, pielea lui Jake încă are gust de apă de mare. Pinot Grigio, sare și transpirație masculină proaspătă. Mă amețește acest amestec. Sunt atât de beată, că aș putea să-i sărut fiecare centimetru pătrat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în toată firea, se pronunță Charlotte. Și știe numerele noastre de telefon. Lui Charlotte nu i-a plăcut niciodată de Jim. Ca foarte mulți dintre cei născuți într-o familie bogată și cu statut social respectabil, nu are timp de irosit cu oameni evident dezavantajați; probabil că Jim o face să se simtă vinovată. Poate că mi-a trimis un mail, zic eu ridicându-mă și ducându-mă la calculator. Dar nu găsesc nici un mesaj de la Jim, dacă nu cumva și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trecut și temerea colegilor mei nu s-a mai adeverit. S-a sunat de pauză și toți am răsuflat ușurați. Urmau trei ore de matematică. Aici, regula era să fim ascultați de fiecare dată, așa că și pauza asta a fost irosită cu învățarea și repetarea materiei. S-a sunat de oră mai repede decât vroiam. Și aici, profesorul a început să se lase așteptat. Un sfert de oră trecu, apoi jumătate de oră. Ciudat. Plictiseala începu să se instaleze, căci aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au auzit ca și cum aș fi fost lângă ei și le-aș fi țipat în ureche să se oprească. Cu ciocanul? Nu avem spumă? Am văzut o grămadă de cutii cu așa ceva în cantină. Păi, da. Cu ciocanul... spuma s-a irosit la parter și etajul unu. Colegii noștri nu-s cine-știe-ce tâmplari sau pricepuți în ale fixării tablelor. Cam avea dreptate... Tu, zisei uitându-mă la cel pe care-l căutam, să-i iei pe cei nouă amici ai tăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o corectează scurt regizorul... Și ochii albaștri ai lui Peter Brook mai gândesc la tine?, îl întreabă pe Maestru, vrea să-i facă o bucurie, dar și să iasă din tensiune. — Păi, da, sunt onorat, deși îmi reproșează că mă irosesc pe cântece populare românești (nu știe că muzica asta îmi dă senzația că sunt nemuritor, de asta cânt, caut ceva, nici eu nu știu ce...), dar tot m-am abonat la Shakespeare bulletin, să fiu la curent cu tot ce e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de câțiva ani pe bărbatul ca un munte de puternic, împingea mașina cu pieptul prin curte, îngrijea gazonul ca un cunoscător, o mai salva pe ea de la treabă cu pasiunea asta a lui pentru ierburile din curtea cealaltă, nu se irosea pe nimicuri, un gospodar adevărat, ce zodie?, aha, Taur, ăștia muncesc, nu glumă, sunt cei mai buni la treabă. Are un sindrom de muțenie. Nu știe nimeni ce-a pățit, e ca pierdut, nu?, pur și simplu, nu mai vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu smocuri de iarbă, din loc În loc. Valuri alb-gălbui de nisip petrificat, cu scoicile Înfipte În piatra poroasă peste care coboară lumina viorie. Întinsul roșcat al mării de altădată. Ar putea să se răzbune, recitându-i mai departe: Tânjind Își irosea viața cea dulce și ofta de dorul țării de când se săturase de zeiță. Numai că el nu tânjește după nimic și nu-și mai poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de abil. Funcțiile administrative sunt foarte impozante, dar lucrările lui, chiar tu ai spus, reiau ce a făcut În tinerețe, lucruri de mult depășite În profesiunea noastră. Pentru că i-ai acordat prietenia ta, Îți pare rău că el s-a irosit În viața publică și nu va mai lăsa nimic serios În urmă... Dar eu mă Îndoiesc că acesta a fost scopul lui În viață. Ați fost colegi, sunteți prieteni, dar nu semănați deloc... Și să nu crezi că spun asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sunt convins că În privința mea au avut și ei, ca și alții de altfel, o strategie, dar, cum se petrece de obicei, când au pus-o În practică, au apărut derogările: furată de plăcerea de a fi vioara Întâi, soția irosea timpul șederii mele acolo cu poveștile ei. Mai conștient decât ea de programul meu Încărcat, Cristian stătea ca pe ace: am simțit acest lucru pentru că Îmi ocolea privirea, Își trosnea degetele, un gest grosolan pe care nu Îmi amintesc deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Am să te-aștept sub vișin Elena Marin Alexe (ție, Robert, cu dragoste) Cu pașii triști prin al vieții umblet, Mă irosesc în zilele pustii. Și doar speranța-mi pâlpâie în suflet, Că într-o dimineață-ai să revii. Când razele m-or săruta pe gene Și visul va fugi spre zări mirat, Voi lăcrima gândindu-mă la tine, Copile drag în
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
și veți constata că săpăturile sunt adânci și filoanele aurifere descoperite întrec pe cele din zăcămintele de la Aiud. „Când scuturăm Pomul Timpului - zice cugetătorul - toate fructele cad pe pământ, conform legii gravitației”. Ale lui au căzut în coșul editurilor. „Ne irosim în patimi și în lucruri de prisos și nu prețuim clipa care trece”. Aici aș adăuga eu că multe clipe prețioase au fost smulse din drumul lor fără întoarcere și prinse, spre binele oamenilor, în coșul autorului, plin ochi. „Ori de câte ori
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
picioarele ei. ― Deci cine e? Are ceva experiență în televiziune? ― Nu, răspunde Jackie, dar e redactor-șef adjunct la un ziar local și pare perfect pentru postul de reporter pe știri și politică. ― Știri și politică? E păcat să se irosească așa un chip pe știri și politică Nu, ar fi mai bun pentru showbiz. Și apoi, e posibil să dea oribil la televizor. Diana tace un timp, gândindu-se. ― Hai să-l chem aici, propune Jackie. Atunci vom vedea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce vrea să spună, și câți au clătinat din cap unii către ceilalți. Am urât-o pe biata maică-mea fiindcă m-a internat aici. Dar am înțeles, suferind din belșug, cât de egoist am fost și cum mi-am irosit viața. Așa că vă doresc mult noroc. Țineți-vă tari, fiindcă soarele o să apară. Și vreau să vă mai spun ceva. N-o să mai beau. Și știți de ce? Fiindcă nu vreau să mă mai întorc aici, în ceata voastră de cretinoizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
liberă a lui Martine, astfel că ea a fost nevoită să vină la muncă. KAPUT! Trezindu-mă într-un pat străin, lângă un bărbat străin, fără să-mi pot aminti dacă făcusem sau nu sex cu el. Vai, mi-am irosit o viață. Amintirile au devenit din ce în ce mai cuprinzătoare, mai puternice și mai dese. Nu-mi mai rămăseseră prea multe vieți. Era mult mai greu să mă lupt cu fantomele trecutului. Mergând drogată la petrecerea de la birou a lui Luke și făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiecare dată, imediat ce o atingeau razele de lumină. Pistolul mitralieră scoase un sunet sec atunci când și al doilea încărcător se goli. Țeava încinsă scotea fum. Mai avea două sectoare pline, însă își dădu seama că nu mai avea rost să irosească muniția. Era clar ca lumina zilei că nu așa putea să omoare animalul. Abia acest gând îl înspăimânta de-a binelea. Din moment ce chestia aceea era imună la gloanțe, cum o putea omorî? Ce întrebare stupidă! Mai întâi, trebuia să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de imperfecțiunile unei relații perfecte? ― Ce? De ce? ― Mamă, Îți povestesc eu mai târziu, zise Maria și i-am fost profund recunoscătoare. Mi-am strâns halatul pe mine și m-am ridicat de la masă. ― Deci cum ai de gând să-ți irosești duminica? Întrebă tata. ― Nu știu Încă, am spus, surprinsă de Întrebare. Găsesc eu ceva! Cu asta, am dispărut În camera mea și am Închis bine ușa. Aveam un plan și, deși urma să fie un eșec categoric, trebuia să Încerc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ok, timpul meu a expirat, am zis eu. Spune-mi ceva despre tine. Damian se așeză mai bine În scaun, cu o expresie gânditoare. ― Nu e nimic interesant de spus. Sunt doar un băiat obișnuit de optsprezece ani, care-și irosește timpul colindând orașul În sus și-n jos, care a practicat o sută de sporturi și s-a lăsat de toate, căruia Îi place să citească dar evită s-o recunoască, care e pasionat de desen și care fumează uneori
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]