1,973 matches
-
popicele alea. Și, ca să mă liniștească, să stau într-un loc, Ștefănescu spunea: „Hai, vino să-ți povestesc ce-am făcut la Poiană la Brașov nu știu când. Vino să-ți povestesc ce-am făcut acolo“. Aventuri de-ale lui, isprăvi, minuni... dac-avea omu’ bani? Erau două camere, aici, pe vechea Rahovă. Secția specială, tot un fel, așa. Șase paturi. Da’ nu se compară cu condițiile de acuma ce era atunci. Era totul în cameră, nu era nimic închis, chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în pușcărie. Din os. Se șlefuiește. Sau faci din perete. Frica de moarte? Nu se discuta așa ceva acolo. Nu se plângea. Eu aveam o singură victimă. Și cum era politica aia să discrediteze biserica, preoții și așa... tot felul de isprăvi, tot felul de minuni că am fost pus de preoteasă să-l omor, că în casa aia se juca tot felul de jocuri și ne-am luat de la jocuri. Toate... numai minciuni. Da’, la un moment dat, nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu pocăita mea. Pensie - nu. Servici - nu. Casă, nu cred... că moșnegii au murit și frații au început să scoată ochii după casă. Ori mai găsesc ceva? Sau, dacă nu mai găsesc, trebuie să mă duc să mai fac o ispravă, ceva. (Tușește.) Atunci, îmi mai vine foiță la cap, cine știe ce... Bine, și anii, da’... un an de zile, la început, când am venit aici... Am primit o scrisoare de-acasă și pocăita mi-o trimis o iconiță mică și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-o trimis o iconiță mică și mi-o spus: „Păi, mai închină-te și tu. Știi cât mă rugam eu de tine să faci, să dregi...“ Și, de-atuncea așa am început: seara, când mă culc... Nu zic, nici o ispravă, nimic, fac și eu (își face semnul crucii). Și parcă-parcă... A fost o perioadă, la-nceput, când pictam icoane, pictam cu țigara-n mână; acuma nu mai pictez. Acu’, dacă îmi vine să fumez, las totul și mă duc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
puteri care trebuie urâtă și a unui Artist bețiv și țâcnit! A unui Filozof degenerat și a unui Eremit păcătos. Nici un erou pozitiv. Oarecum, Darling. Pentru că e bătrână, obosită și neesențială în economia romanului. Și, nițel, Eroul, dar numai pentru isprăvile sale trecute, pe care nici nu le amintești: consideri că vor fi subînțelese. Ai conturat, deja, un Romancier bun de pus la zid și un Magistrat atins de paranoia; într-o astfel de ambianță, Caravella nu poate fi decât târfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e vorba de Astrolog, i-a pocnit capul ca o nucă; zăpăcise lumea de tot. Trăncănesc unii că eu l-am adus, ca să abat atenția oamenilor de la povestea cu... Idioții! Numai imbecili; se iau după orice aiureală! Cred că e isprava javrei de Caravella; în mintea ei de maimuță, a crezut că, până la urmă, o să mă dea gata, după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în jurnal: În cutia poștală am găsit, desenată pe o notă de plată, schița afișului pe care l-am conturat în Stațiunea. Pasărea, șarpele decapitat; dedesubt, KK! E vorba, cred, de o glumă proastă. Bună, de fapt; poate nițel deplasată. Isprava vreunui amic scriitor; am citit, câtorva, mici fragmente din roman. Chiar am publicat câteva zeci de pagini în reviste, dar nimic despre afișul criptic. Unul dintre invitați, probabil, a răsfoit manuscrisul în vreme ce pregăteam cafeaua și acum se amuză. O explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai să știi? ONOFREI: Oi ști de-acu'-nainte. DĂNILĂ: Apoi eu îs Dănilă, de-mi mai zic oamenii și Prepeleac, de-alături, din sat de la Dodan. ONOFREI: Apoi zi așa, măi vere! Se poate să nu fi auzit de isprăvile dumnitale? O lume întreagă vorbește și se miră cât de bine le chitești pe toate și cât de anapoda îți iese lucrul început. DĂNILĂ: S-o mai fi întâmplat și-așa, da'asta mai demult... ONOFREI: Și, zi, ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din lume și să-ndemnați oamenii să se bată cap în cap! CODÂRLIC: Las', nu te mai înfoia atâta, că știm noi cât îți plătește pielea și mătăluță; doar unu-i Dănilă Prepeleac, și-o lume-ntreagă are știință de isprăvile dumnitale... Vezi să nu-ți prinzi urechile pe-aici, că nu le-i mai putea scoate decât ciopârțite și flendurite, de-i zice "aman, puiule!" DĂNILĂ: Ei, apoi să nu crăpi de ciudă când vezi un amărât de drac, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mulți zgîrie-nori, Începuseră să nască pînă și sexagenarele, planeta era mai vie ca oricînd. Rusoaica ar fi gîndit, poate, altfel, dacă și-ar fi adormit, la vremea potrivită, strănepoții În poala ei, În vreme ce le-ar fi Înșirat În șoaptă nemaipomenitele isprăvi ale croitorașului cel viteaz. Ar fi atins, sigur, suta de ani, ar fi legănat și fiii strănepoților, ar fi devenit, poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris. Antonia și cei 1001
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tocmai: Thomas și Ann nu erau, acolo, Împreunați din trufie. Trebuia răstălmăcit mai totul, chiar și prea marea pudoare a nelipsiților justițiari, cum se socoteau atîția; puteau să ajungă la crimă; mulțimile ascundeau, comprimată, multă violență; genocidul nu era niciodată isprava unui om, ci a unor grupuri mari, ajunse, conjunctural, la o masă critică; nu, nimeni nu avea să facă dreptate, doar Dumnezeu, care, neîndurător, era, mai Întîi, drept: ar fi ascultat amîndouă părțile. Dar nu se Întîmpla nimic, În cabina
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei, Ann a apăsat, vioi, din mers probabil, clapele pianului. Era, și-a dat Thomas seama, destinsă, cele petrecute nu o puseseră deloc pe gînduri. „Nici nu ar avea de ce, nu știe cine sînt... Și, sigur, nu e la prima ispravă de felul ăsta!...“ Ann a ieșit din cameră zîmbind. „Tipele mele, mame sau ce-or fi ele, Dumnezeu știe, n-or să afle... Vor bănui, asta nu Înseamnă nimic. Au vederi largi... Iubitul meu - am avut unul - a rămas aici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai avea importanță, nu va ști de asta nici o instanță; vremuri trecute. Încerca să se gîndească doar la lucruri dacă nu Înălțătoare, măcar lipsite de nemernicie, erau destule; altfel, nu era sigur că, altundeva, cu altcineva, nu ar fi repetat isprava. Se dăduse, de atunci, drept cine nu era În Spania, un fleac, În Ungaria, la fel, alt fleac; o va mai face, pentru că, Își zicea, scopul se dovedea unul curat, Încerca să-și Întîlnească fiii, fiicele, erau urmașii lui, avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui Gretchen Sallop-Saxton. Când K.K. Adams s-a măritat cu un tip care a fost prietenul lui Julie în clasa a opta pentru numai trei zile, Julie a exclus-o pe viață din salonul Bergdorf. Dacă Julie află vreodată despre isprava mea cu Charlie, n-o să-mi mai vorbească niciodată și nu o să-mi mai recuperez nici una din hainele pe care i le-am împrumutat. Singurul lucru cu care mă consolam era gândul că noaptea trecută nu se va mai repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
meu - replică cerșetorul, adăugând -: Și ce vreți să facem noi, săracii, dacă nu mai facem copii... în locul bogaților?“ „Ai dreptate - replică Augusto -, și, ca filozof ce ești, fie, ține-aici!“, și-i dădu o pesetă, pe care omul acela de ispravă se duse mintenaș să o cheltuiască în cea mai apropiată cârciumă. XXIII Bietul Augusto era consternat. Nu doar se afla, ca măgarul lui Buridan, între Eugenia și Rosario, ci dragostea pentru aproape toate femeile pe care le vedea, în loc să scadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor. După câteva clipe măsurate cu măiestrie, Abu Taher adaugă: — Omar, tu nu ești un necunoscut la Samarkand. În ciuda vârstei tinere, erudiția ți-e deja proverbială, isprăvile tale se istorisesc prin școli. Nu este oare adevărat că ai citit de șapte ori, la Isfahan, o lucrare voluminoasă de-a lui Avicenna și că, odată Întors la Nishapur, ai reprodus-o cuvânt cu cuvânt, din memorie? Khayyam e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cunoscută În Transoxiana, dar asta nu-i risipești temerile. Referirea la Avicenna În gura unui cadiu de rit șafeit n-are nimic liniștitor; de altfel, până una-alta, n-a fost invitat să se așeze. Abu Taher continuă: — Nu numai isprăvile tale se transmit din gură-n gură, Îți sunt puse În seamă și niște catrene foarte ciudate. Cuvântul este măsurat, nu acuză, nici nu prea scuză, nu iscodește decât la modul indirect. Omar consideră că a venit momentul să rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Își construise o solidă reputație de amant nesățios, târând În urma lui, pentru cea mai scurtă deplasare, un harem exagerat de bogat. Performanțele sale reprezentau un subiect obligatoriu În anturaj, nu arareori ofițerii săi, și chiar oaspeții străini, se informau despre isprăvile sale, Îi lăudau energia nocturnă, Îi cereau rețete și elixiruri. Sayyeda deveni, deci, văduvă. Pustiu Îi era patul de aur, dar nu se gândea să se plângă din pricina asta. Mai grav părea vidul de putere, imperiul tocmai se născuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unde se ținea Întrunirea ismailiților. Atunci când Sabbah ieși de acolo, deghizat În sufi, se năpustiră asupra lui, acoperindu-i capul cu un sac de cânepă și mi-l aduseră. Numaidecât, l-am condus la palat, mândru să-i vestesc suveranului isprava mea. Or, pentru prima dată, acesta se arătă interesat și ceru să-l vadă. Numai că, atunci când Sabbah ajunse În preajma lui, porunci să i se desfacă legăturile și să fie lăsat singur cu el. În zadar l-am prevenit În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai rău, de la o neplăcută ședință de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își povestește isprăvile și plictiselile. Chinezoaica Învăluie fiara Înfierbântată, o dezmiardă, o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor. 32. Porunca Esterei a întărit așezarea acestei sărbători Purim, și lucrul acesta a fost scris în carte. $10 1. Împăratul Ahașveroș a pus un bir asupra țării și asupra ostroavelor mării. 2. Toate faptele privitoare la puterea lui și isprăvile lui, și amănuntele despre mărimea la care a ridicat împăratul pe Mardoheu, nu sunt scrise în cartea Cronicilor împăraților Mezilor și Perșilor? 3. Căci Iudeul Mardoheu era cel dintîi după împăratul Ahașveroș. El era cu vază între Iudei și iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
Himera. Deșertul prin care rătăcește spre sfîrșitul vieții sale și care, se Înțelege, nu este decît melancolia sa inconsolabilă, ni-l arată ducîndu-și pînă la capăt raționamentul. Acest episod la care face aluzie Homer ni-l apropie mai mult decît isprăvile sale. În mod normal, n-ar trebui, Îmi spun, decît să Întind mîna spre crengile pline de soare și de fructe pentru a pipăi limitele fericirii. Dar nu mîna e de vină dacă ezită și dacă, de atîtea ori, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai vrut să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de fapt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ar fi singur În fața lumii. Spre deosebire de Belerofon, el practică o Înțelepciune care se rezumă la gesturi. După ce a omorît un monstru se spală pe mîini și nu se va mai Întoarce asupra acestui moment decît pentru a se lăuda cu isprăvile sale. Totdeauna gata să Înlăture un accident al realității, să Înfrunte o primejdie și s-o biruie, n-are vreme să simtă. E un reprezentant al acțiunii. Adevărata măsură umană, pare să spună el, nu o dă sensibilitatea, ci acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă, ținând sus sus, în două degete, pungile țuguiate în care balansau găinile decapitate. Ce naiba fac acum cu prada? Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]