2,415 matches
-
dintre triburile poporului habiru. Potrivit tradiției, poporul evreu ar avea la bază 13 triburi, cu legături de familie din antichitate, cu aceeași limbă și religie. Străinii convertiți în trecut la religia evreilor - religia mozaică - au fost asimilați. Religia mozaică sau iudaică, așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu, nu a practicat misionarismul printre alte popoare și grupuri confesionale. În istoria evreilor sunt câteva perioade în care populații au fost asimilate ca urmare a adoptării religiei iudaice
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
iudaică, așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu, nu a practicat misionarismul printre alte popoare și grupuri confesionale. În istoria evreilor sunt câteva perioade în care populații au fost asimilate ca urmare a adoptării religiei iudaice. Prima a fost iudaizarea amoriților, un popor canaanit, care era înrudit cu evreii. Familia regală a țării Adiabene (ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi) s-a convertit la iudaism
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
evreilor în mod curent. Se poate concluziona că antisemitismul își are rădăcinile în dorința evreilor de a-și păstra specificul, în absența unui stat, precum și în prozelitismul practicat. Acesta viza două aspecte: pe vremea existenței statului evreu, apartenența la religia iudaică era o condiție pentru ca cineva să se stabilească în stat; în lipsa statului, iudaismul îi individualiza. Cert este că iudaismul s-a răspândit în lumea romană, fiind atestată și existența unor sinagogi. În vremea împăratului Iustinian, (sec. VI), evreii stabiliți în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
însuși, ca ființă istorică, erau evrei. Dar când la noua credință au început să adere și neevrei a apărut un conflict grav între vechii și noii adepți, conflict generat de problema: sunt obligați și neevreii să respecte datinile și obiceiurile iudaice păstrate, încă, de iudeo-creștini? Disputa cea mai aprinsă s-a dus în jurul "tăierii împrejur", iar cartea Faptele Apostolilor descrie conflictul grav dintre Iacob fratele Domnului și, parțial, Sf. Petru pe de o parte și Sf. Apostol Pavel de cealaltă parte
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ale limbii. Creștinarea a produs astfel o schimbare sub mai multe aspecte a lumii europene, în primul rînd o nouă viziune asupra cosmosului și o nouă ierarhizare a valorilor etice. Din punct de vedere doctrinar, creștinismul se bazează pe concepția iudaică monoteistă și pe preluarea logosului din filozofia grecească care se întruchipează în Fiul lui Dumnezeu, care înfruntă oprimarea și nedreptatea și are rolul de mijlocitor între Divinitate și lume. Iudeul Philon din Alexandria, ajuns în contact cu filozofia grecească, a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se întruchipează în Fiul lui Dumnezeu, care înfruntă oprimarea și nedreptatea și are rolul de mijlocitor între Divinitate și lume. Iudeul Philon din Alexandria, ajuns în contact cu filozofia grecească, a încercat pentru prima dată să adapteze la ea mitologia iudaică. El a preluat din filozofia stoicilor ideea existenței unei substanțe primare divine, căreia i-a dat un aspect dogmatic afirmînd că din substanța primară emană existențe secundare, fără însă ca prin acest proces substanța primară să sufere vreo scădere. Se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Europa și în lumea în curs de dezvoltare (Lipset și Rokkan, 1967: 23-30). Partidele religioase Bisericile generează adesea partide. Cu cât sunt mai ierarhice, cu atât există mai multe șanse să o facă. Astfel, partidele romano-catolice, musulmane sau chiar cele iudaice din Israel au mai multe șanse să se constituie decât partidele bazate pe alte biserici. În plus, bisericile vor avea tendința să alcătuiască partide acolo unde sunt suficient de puternice, dar nu dominante. Așa s-a întâmplat mai curând în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!» (Fap 15,28-29). 67. Catolicitatea Bisericii În acea zi Biserica s-a descătușat de naționalismul iudaic, care-și revendica dreptul de a le impune tuturor credincioșilor Legea lui Moise. Între evreii și păgânii care bat la ușa Bisericii nu mai există nici o deosebire. În fiecare dintre ei, Dumnezeu nu mai vede niște fii de-ai lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
marginile pământului» (Mc 16,15; Fap 1,8). Lucruri clare, dar care pentru iudei deveneau o revoluție în domeniul intelectual. Apoi va veni și Evanghelia după Sfântul Ioan să ne spună că Isus trebuia să moară nu numai pentru lumea iudaică, așa cum i-ar fi plăcut lui Caiafa, «dar și ca să-i adune laolaltă pe cei risipiți» (In 11,52). Iar fiii risipiți ai lui Dumnezeu erau tocmai păgânii. Prin urmare, iată viziunea autentică a Evangheliei: unitatea popoarelor adunate în fraternitatea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ori a esenței divinității cu ajutorul unei „iluminări” și al unei intuiții mistice aparte 45. tradiționalism = tendință de supraevaluare a tradiției (folclorului, istoriei) și de respingere a modernismului și a ideii de selecționare critică și de interpretare a lor; ex. doctrina iudaică susține că adevărurile absolute au fost revelate de Dumnezeu lui Adam; transmise prin tradiție 46. transcendentalism = doctrină filozofică idealistă întemeiată de Kant; formele anterioare experienței (apriorice) conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței sale 47. transsubstanțiere = în limbajul teologilor catolici
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și inexistente, dar în condiții care mimează de fapt stadiile maturării unei asimilări 1. Într-o scurtă panoramă a poeziei „primitive”, Zend-Avesta intră, la 1896, în vocabularul de la Convorbiri literare, printr-o asemănare cu proverbele lui Solomon și literatura profetică iudaică 2. În același an, un institutor moldovean, Grigorie C. Buțureanu, într-un efort marginal de a amesteca antropologia cu lingvistica comparată și arheologia istorică, amestec pe care Max Müller îl taxase deja ca aberație 3, pentru a arăta că „cestiunea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau istorice, mitic-primordiale. Prin urmare, finalitățile se vor numi eshatologie individuală sau colectivă. În acest fel, Eliade identifică o certă continuitate între arealuri foarte distincte: doctrina pan-indiană a transmigrației, a amintirii existențelor anterioare, mitul gnostic al perlei, vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Panorama XXVIII (1989), 2 aprilie, pp. 141-145, reprodus în 22, 30 iulie - 5 august (2002), p. 9. Această cotitură epistemologică s-a aflat și la baza criticii aduse de Culianu cercetărilor Religionsgeschichtliche Schule, mai precis, ipotezei originii iraniene a eshatologiei iudaice și gnostice, opțiune de multe ori practicată sub forma unui „pan-iranism” abuziv. Nu este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile, ariene, prin exaltarea preeminenței influente
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
materie de iranistică,prin susținerea teoriei „marilor zei” iranieni (vezi teza sa din 1938, Hochgottglaube im alten Iran, UUÅ), contestată de școala italiană. A intersectat constant una dintre pozițiile dominante ale Religionsgeschichtliche Schule, privind originea iraniană a eshatologiei și apocalipticii iudaice. Pentru pozițiile teoretice ale lui Widengren în cadrul Școlii de la Uppsala, vezi Walter H. Capps, „Geo Widengren on Syncretism: On Parsing Uppsala Methodological Tendencies”, Numen XX (1973), fasc. 3, pp. 163-185, și Carl-Martin Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, in Festschrift für
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
19532. Pentru corespondența Eliade-Widengren direct legată de posibilitatea publicării unei traduceri franceze, prin intervenția lui Eliade la Payot, vezi Addendum III, în volumul de față. 4. Observația lui Wikander privind influența lui Reitzenstein (i.e. preeminența influenței iraniene în raport cu gnosticismul, eshatologia iudaică) asupra gândirii și cercetărilor lui Widengren avea să fie confirmată mulți ani mai târziu de Carl-Martin Edsman, fostul lor coleg de generație - cf. C.-M. Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, Festschrift für Anders Hultgård, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
LXtc "LX" 1. Părintele Jean de Menasce (1902-1973): a urmat studii de drept și filosofie și, grație acestei din urmă specializări, a tradus lucrări ale lui Bertrand Russell sau Max Scheler, dar și John Dee sau T.S. Eliot. De origine iudaică, s-a convertit la catolicism, intrând ulterior în Ordinul dominican. După al doilea război mondial, interesul său major s-a îndreptat către religiile Iranului pre-islamic, domeniu în care s-a remarcat prin câteva contribuții majore: traducerea din pehlevi a tratatului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Thomas Altizer are multe pagini personale și deosebite, dar aici ar fi trebuit să corecteze anumite aspecte. Nu vom încerca să ne aventurăm în iureșul exegetic la care este expus Eliade în această carte. Neîndoios, interesul său pentru particularitățile concepțiilor iudaică și creștină asupra religiei și istoriei nu este atât de puternic pe cât cel pentru fenomenologia religiei (religionsfenomenologi). Dar nu este deloc atât de sigur că India și alte culturi asiatice sunt străine de ideile de Dumnezeu viu în istorie și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
jumătate de secol la belle Otero. Femeile au, Într-ade văr, o proastă opinie despre ele Însele. Orgoliul și Înfumurarea unora, aparent și fragil, abia le maschează acest complex de inferioritate. știau ei ce știau legislatorii cultului creștin și ai celui iudaic care le izgoneau din preajma altarelor, sau [cei] ai Coranului, care poruncește să nu ieși din casă și să nu atingi vreun lucru oarecare Înainte de a te fi Îmbăiat după Împreu narea cu femeia ta; iar femeile indiene și chineze, când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
exilul babilonian: pentru că că exilul este o experiență constitutivă, o poruncă divină. A te defini ca evreu înseamnă a accepta firesc exilul și a începe astfel să crezi în salvarea omenirii. 2. Ajungem astfel la un alt sens al exilului iudaic: salvarea celorlalte națiuni, prin scântei ale Divinității răspândite peste tot în lumea largă. Responsabilitate morală, teologică și metafizică pentru salvarea întregii lumi. 3. Sfârșitul exilului nu este doar o acțiune umană. Sfârșitul exilului nu trebuie forțat, pentru a nu nega
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
român și poporul evreu există adânci legături istorice; chiar dacă unele amintiri nu au fost întotdeauna fericite, chiar dacă nu a fost o perpetuă lună de miere. Dar există o lungă legătură și eu cred că se poate vorbi de gene culturale iudaice în cultura română și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci, premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; or eu sunt
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu au fost întotdeauna fericite, chiar dacă nu a fost o perpetuă lună de miere. Dar există o lungă legătură și eu cred că se poate vorbi de gene culturale iudaice în cultura română și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci, premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; or eu sunt un rod al exilaților, un nepot al refugiaților și al fugitivilor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
jertfa de sine. Desfășurarea romanului nu m-a pregătit pentru un asemenea final. Nu am înțeles voluptatea pe care o simte Yoel în umilință. A.O. Dumneata îl consideri un final cu tentă creștină, și eu îl consider cu tentă iudaică. Dumneata vezi o autopedepsire, și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o realizare a faptului că în viață trebuie să faci ceva util. A.R. Dar de ce atâta voluptate a umilinței? A.O. Pentru că ani la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
experimentaliști. Îi găsești pe toți, plini de viață și gata să dea cu piciorul unii în ceilalți. La noi, totul s-a comprimat într-un timp foarte scurt. De fapt, totul provine dintr-o tradiție, în parte europeană, în parte iudaică. Tradiția „Zgomotul și Furia“, o adevărată binecuvântare care duce la conflicte nesfârșite între diversele facțiuni literare. Există în Israel anumite școli pentru care eu sunt diavolul: ar trebui să fiu demolat, distrus, dat la o parte, pentru a face loc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Meridiane, București, 2001 Henry Miller, Plexus, Editura EST, București, 2002; reeditare Editura Polirom, Iași, 2010 Salman Rushdie, Pământul de sub tălpile ei, Editura Polirom, Iași, 2003, reeditare 2008 Charles Frazier, Cold Mountain, Editura Polirom, Iași, 2004 Moshe Idel, Paradisul în misticismul iudaic, Editura EST, București, 2005 Michael Cunningham, O casă la capătul lumii, Editura Polirom, Iași, 2005 Nicole Krauss, Istoria iubirii, Editura Humanitas Fiction, București, 2006 Henry Miller, Nexus, Editura EST, București, 2006; reeditare Editura Polirom, Iași, 2010 Truman Capote, O vară
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poate vorbi despre o oarecare moștenire, însă datorită dimensiunii cosmice a creștinismului acest aport arhaic a fost asumat din plin și purificat de Biserică. De aceea nu se poate separă, fără un risc enorm, cultul pur creștin de alte ritualuri iudaice sau de alt fel, având în vedere că legătura dintre ele este străveche. Desfășurarea cultului în perioada primară arată păstrtarea unor elemente din alte medii, în speță iudaic dar și adaptarea unui oarecare aport etnic. Printre altele chiar și Sfântă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]