2,397 matches
-
simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum sunt răgușită din cauza țipătului. Vreau neapărat să mă fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie, de izbândă. Sunt fericită pentru că viața mi-a zâmbit a doua oară. Prima a fost aceea cu Șerban, iar acum am simțit o fericire asemănătoare sublimă. Semiîntunericul... gheața lucie... luminile becurilor... 18 decembrie 1959 (vineri) A Început să-mi iasă axelul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totdeauna o fericire urmează nenorocirii, Dinu a venit „din proprie inițiativă“ Împreună cu Șerban să mă viziteze și și-a exprimat dorința de a veni mâine la 11 ca să-mi spună ceva strict personal. Doamne, n-o fi vreo iluzie de izbândă? Dacă mă iubește? Aștept cu nerăbdare ziua de mâine. Vino, fericire! 25 martie 1960 (vineri) Alaltăieri și ieri a venit Dinu la mine și am fost fericită cu toată suferința Îndurată. Doppy mi-a adus cărți polițiste și mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
despre viață, nemuritorule, nu-mi hrănește nici burta, nici ochiul Cu care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea nedumeriri să-mi ajustezi pentru viața mea netrăită Că toată izbânda de-o palmă ce-mi dai mă face scârbit și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam dur, speriat că nu pot fi brutal În absolut cântăream izbânda că am ieșit din sămânță Din atâtea-ncercări un zar norocos Culori nenumite curgeau din gesturi care parcă nu mai erau ale mele Măsurat și-n frumos cu urâtul, m-am umplut cu râia lui Iov. Brusc, m-am retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate muri decât de râs. 25 mai 1965 (marți) Lui Martin. Mă tortura nu știu ce și credeam că e dragostea pentru tine. Cu o sinceritate imprudentă, ou ochii pierduți, ți-am mărturisit-o toată. A fost un zâmbet unicul răspuns; de izbândă? De răutate? Îți plăcea nespus să mă vezi zdrobită de micile tale gesturi, dar durerea mea era o rană a corpului pe care a vindecat-o o simplă și banală operație. Acum, când indiferența mi-a coborât din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu luciu gri de cânepă bătută. În capitală și În Întreaga țară poporul român a sărbătorit 23 August ca pe un moment Înălțător din istoria patriei. Marile coloane de oameni ai muncii au raportat partidului, secretarului general, tovarășului Nicolae Ceaușescu, izbânzile prezentului, mărturisindu-și, totodată, ca pe un solemn angajament, voința nestrămutată de a construi un viitor luminos, de a-i da țării o tot mai tânără Înfățișare. O țară cu o economie industrial-agrară puternic dezvoltată Într-un ritm Înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oamenilor devine un oraș al câinilor de pripas, un oraș al câinilor, și oamenii trăiesc alături de câini. O teamă fără nici o motivație bate la ușa fiecăruia. Orice zi care vine e ca un fel de porție de viață, ca o izbândă a unui loz norocos. Singura salvare - cărțile, muzica, amintirile, propria conștiință. Teama ia forma unei liniști interioare. 20 aprilie Recitești Boris Vian - Spuma zilelor. Seara, la vernisajul unei expoziții - „Salonul refuzaților”: Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Ilfoveanu, Napoleon Tiron... trece ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am aprins fără zăbavă. O amintire dureroasă s-a perindat prin mintea tânărului. Cel puțin, așa am apreciat eu, subtil cunoscător al fizionomiilor, și, cufundându-mă În fotoliu, i-am cerut, printre vălătucii albăstrii ai fumului, să-mi vorbească despre izbânzile sale. Interesantul chip negricios i s-a luminat. Am ascultat atunci străvechea poveste a scriitorului care se luptă cu lipsa de Înțelegere a burghezului și trece peste valurile vieții purtându-și himera pe umeri. După ce dedicase câteva cincinale farmacopeei montane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Stai locului, Pumita, a sărit Requena. Romanțu lu Ricardito nu seamănă câtui-i hău cu a lu Villiers. — Nu te-ai prins, Ricardo, asta ie pentru binele tău. Astă-seară sunt al naibii dă șucărită, da mâine tre să vorbim. Dornic de izbândă, Bonfanti a spus pontifical: — Ricardo e prea de bun simț ca să se lase dus de nas de amăgitoarele chemări ale acelei arte a romanului care nu are rădăcini americane, spaniole. Scriitorul care nu simte cum Îi suie În sevă vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
domnul Comandor se ruina intenționat. Îl tulbura și umilea convingerea că Întreaga sa viață era falsă. Era ca și cum ți s-ar spune pe nepusă masă că ești altcineva. Ricardo se crezuse mare sculă: acum pricepuse că tot trecutul și toate izbânzile lui erau opera lui taică-său și că, cine știe din ce pricină, el Îl dușmănea și-i pregătea cazane cu smoala iadului. Și s-a gândit că nu prea merita să trăiască. Nu s-a plâns, n-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și a doua ofensivă, căreia Încă de pe acum Îi profețesc izbânzi la fel de mari ca ale primeia. Pun pariu că doctorul și-a asezonat istorioara cu tot tacâmul misterelor orientale, care sunt marca de foc a strălucitelor sale monosilabe și chiar a tenului și ținutei proprii. Departe de mine chiar și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie d-ăl mai grandoman Înteres să să frece cu barosanii ăi mai râncezi. Îți promit c-am intrat pă ușa dân față În asa șoz sensibil. Ieram În grădina dă iarnă și tomna Îl Învățam, să zicem, fără mare izbândă pă Poyarré să consumeze mate, când s-a arătatără alde Grandvilliers. S-a pusără dă nici ustoroi nu mâncase, nici gura nu le puțea la masa mea, care ie lungă. Gaston, gata să Înteprindă un trabuc, ș-a pipăit caraimanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și de fapt cine ești în această tăcere? Și ce duci în secretul acesta mut și diferit de al meu? Pe zi ce trece descopăr atâtea enigme. Simt, spaima ce îmi râde în față. Crezi, oare, că ai sorți de izbândă? Întrebările-mi coboară lin prin camera tristă unde numai umbrele norilor îmi sărută trupul setos, peste care n-au nici un sens așteptărileă Nimeni, nu mai mă caută, pentru că nimeni nu mă mai iubește. Un iluzoriu e acest refren al înnoptării
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă lăsa să-i spun chestia asta. Aveam senzația că nu puteam să mă plâng pe tema asta fiindcă aș fi dat impresia că sunt egoistă și imatură. Deci nici într-un fel, nici în celălalt nu aveam sorți de izbândă. Știam că îl iubeam pe James. Dar nu mai reușeam să-mi amintesc ce anume iubeam la el. Mi se părea așa de... de... de arogant. Oare așa fusese întotdeauna? Oare mereu fusese așa de lipsit de simțul umorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
curios Înzestrat este geamul pendulei, simbol cristal, care măsoară lupta lui Matzerath cu timpul. Sigur că angajat Într-o asemenea bătălie nu mai vrei să crești, e o chestiune ce ține de tactica militară elementară, ai mai mulți sorți de izbîndă dacă ești mai scund. Singurul lucru care mi-a lipsit din cartea lui Grass a fost tandrețea, este o lipsă completă, oricît cauți nu găsești nici cea mai palidă urmă de gingășie sau iubire. Fluviul romanului e Înghețat bocnă, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-o atmosferă caldă, prietenească, metoda va Înrîuri gîndirea, epocă fără egal În multimilenara noastră istorie, se va ajunge În cele din urmă la gîndirea de lemn, poate că s-a și ajuns, Deplini Încrezători În destinul țării / Și În izbînda bravului popor, cînd din capul fiecărui cetățean se va răspîndi un plăcut zgomot de atelier de tîmplărie sau În fruntea Partidului fi-va reales de moară olandeză, sfărîmÎnd cu spor ultimele resturi ale cuvintelor cîndva vii, Cale, comunistă lege, calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noștri! O luă la goană și ajunse Într-un suflet la ușă. Culoarul era Înțesat, iar ușile de la celule deschise. Se formau cozi. Exley urla, Încercînd să facă ordine, Încercînd să-și facă loc În aglomerație, dar fără sorți de izbîndă. Bud puse mîna pe lista arestaților. CÎteva nume bifate: „Sanchez, Dinardo“, „Carbijal, Juan“, „Garcia, Ezekiel“, „Chasco, Reyes“, „Rice, Dennis“, „Valupeyk, Clinton“. Toți cei șase caftitori de polițiști erau la răcoare. Vagabonzii din celula bețivilor Îi Întărîtau pe oameni. Stens ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Până atunci, prea izbândise în toate. Norocul și puterea fuseseră întotdeauna de partea lui, norocul în a alege calea cea bună și în a obține deznodământul cel mai fericit și puterea de a răzbate până la acest deznodământ. Muncise mult pentru izbânzile acestea. Dar, indiferent dacă le merita sau nu și dacă muncise ori avusese o fărâmă de noroc, nu cunoscuse decât succese, fie și apărute după îndelungă străduință. Iar o viață făurită numai din succese e într-o măsură falsă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
posibil și nu totul i se cuvine unuia singur. Or, el prea izbândise până atunci în toate. Iar acum era ca și cum ceva semănând cu o amenințare - nefiind încă, dar putând fi în clipa următoare - ar fi distrus acest echilibru al izbânzii ce părea definitiv în orice ar fi făcut în viață. Amenințarea aceasta îi sporea neîncrederea în orice ființă, dar îi sporea și singurătatea și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
calm, inexpansiv, deși dornic să izbucnească, neîncrezător, sceptic, visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios, în măsura în care, izbândind, cum s-a mai spus, nu cunoscuse încă înfrângerea. Să fie ceva ce ar trebui numit cerc Îdesigur, nu magic) în care pătrunzi prin risc, în care te menții prin risc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
noastre din perioada comunistă, când cooperativizarea agriculturii s-a efectuat forțat, a demonstrat însă că decizia de a adera la o cooperativă sau nu trebuie să fie liberă, fără nici o presiune sau condiționare. O cooperativizare forțată nu are sorți de izbândă. Decizia de a intra sau nu într-o cooperativă trebuie să rămână la latitudinea fiecărui proprietar de pământ, altfel, dacă o persoană va fi forțată să adere la o formă de cooperativă nu va acționa și nu va fi interesată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Ea, mă rog, vrea să dea la A.S.E., mai spun, continuând să-mi țin privirea în jos (privirea mea mioapă, nici pe departe albastră ca a mamei). Tot încearcă să mă corupă și pe mine, dar n are sorți de izbândă! Pe mine tot filologia mă atrage, după cum știi... Tac. Nu pot continua. Dar îți spun ție, Edo. Dorința mea aprinsă, dorința mea dintotdeauna, dar ne măr turisită, este să devin scriitoare. O scriitoare foarte bună, nu ceva mediocru. Mi-e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fii provocat la cuceriri? Câștigase pariul înainte de termenul stabilit. Georgiana și Clara fuseseră adăugate pe lunga lui listă de trofee. Dar nu apu case să-i dea raportul Andei. Ajuns în spital, uitase cu totul de rămășagul lor și de izbânda pe care dorea să i-o comunice. Nu e de mirare că acum uitase și de ziua de 1 Mai și de altă pro mi siune, pe care de data asta i-o făcuse Clarei. înainte de accident, o lună sau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
roua, de cât fusese ținută la fum de lemn de prun Ținând-o el strâns în pumnul lui de apucător, îi ieșea osânza roșie și afumată printre degetele încordate, precum aluatul cel de grâu, ce crește în albia gospodinei Dar izbânda aceasta a lui nu a mers mai departe de atât, măcar că Enea Căpută n-a căutat să dobândească înapoi, ce i se luase din ce era a lui și stătuse în loc, pufnind de osteneală, căci Pamfil Duran, coborându-și privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
concept unitar. Comunitatea internațională se compune din state suverane, independente. Nu există o autoritate supranațională, care să impună statelor un anumit comportament. S-a încercat subsumarea unor state față de capacitatea de decizie a unor state din afară, fără sorți de izbândă (datorită specificității sistemului național). Puterea politică se deosebește de celelalte forme de putere. Puterea politică utilizează anumite subsecvente: puterea economică, militară, etc. Puterea politică primează în fața altor forme de putere (acest lucru se regăsește și în plan intern, și în
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]