5,195 matches
-
ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asurzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă, flască abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
săptămână însă într-o marți (trei ceasuri rele!), pe când Culae se furișa spre locul faptelor, o lumină puternică i-a izbucnit în față trântindu-l la pământ. De fapt nu era o simplă lumină ci însuși pumnul mătușii care-l izbise între ochi. Până să se dezmeticească mai luă câteva picioare în coaste, plus un ceaun în cap. Era convins că va muri lipsit de gloria câmpului de luptă așa că, încercă o eschivă elegantă băgând câteva răgete de genul: - Daa, di
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
liric instantanee: “6-4 ca la teatru “Așezat în fața vieții / la cea mai dezacordată harpă / îndrăznesc să risc / se întâmplă uneori să adorm cu capul / pe piepturile spectatorilor / le șterg dunele de lacrimi / cu urechea stângă / cea mai ridicolă din corp / izbesc fruntea de trunchierile firii / când ridic mâna / eu regizorul-bâlbâit “. Lucian Mihăilescu - un poet interesant, cu un orizont liric destul de larg și generos. Care picură și un strop de mister în versurile sale. Ca o ploaie cu pulberi de aur, pe
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
beată! -Auuu rulează Planeta Maimuțelor. Dă potențiometrul mai încet, cucoană! Mă zgârie țignalu' la urechi. -Cui îi zici tu, așa, nefericito? -Coană soacră mută-ți hoitul, că n-am direcție. Frâna nu funcționează. Elefantul a tras-o zmucit de braț izbind-o de perete. -Să-mi spui pe unde ai umblat, că îți trag o mamă de bătaie soră cu moartea! -Păi, atât mai poți să tragi că-n rest ... s-a curățat locul. Douăzeci de ani v-am slugărit pe tine
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
medicină de Strasbourg! În ce hal a ajuns omul acesta, atât de pretențios altădată, să se înjosească!... Tanti Drina se ivise curând în capul casei scărilor, domolind câinii adăpostiți acolo, care se gudurau la picioarele ei ca niște mielușei. Mă izbise încă de la intrare mirosul specific al casei, ce-mi fusese atât de familiar cândva, provenind de la tutunul fin al țigărilor lui uica Livi și de la medicamentele depozitate într-o mică debara de sub scările holului, îmbinat însă, mai nou, cu un
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
O I NA DOINA Atât și nimic mai mult Un poem chelios șterpelind tăcere după tăcere Nu mă cunoașteți Curios eu sunt Rambo Poetul căruia viața la țară îi vine ca o mănușă de box Ruptă-n coate lumina îmi izbește umbra de toți pereții S-o pot lua de la capăt Mai am nevoie de-o gură de aer Sfoara dumneavoastră domnule cititor Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIE CAMUFLATĂ DE VÂNT / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EREZIE CAMUFLATĂ DE VÂNT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344600_a_345929]
-
spital. Ai avut o stare de leșin. În curând va veni cineva să te ia. - Ilona? dori să fie sigur. - Nu știu cine va veni. Acum te las. Să-ți fie bine! Și femeia se depărtă. Comisarul Simionescu apăru în prag. Îl izbi o privire blândă, alta decât a sălbaticului pe care îl cunoscuse nu de mult, în fața casei din Zăvoaia. - Aici erai, glumi comisarul, făcând câțiva pași spre el. Noroc cu omul acela, altfel cine știe cât ai fi stat acolo, zise, mai mult
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
audă murmure de indignare. Bărbatul, rușinat, a împins copilul, sânge din sângele lui, în brațele mamei și, fără să se uite în urmă, a ieșit în grabă pe ușă. S-a apropiat de un perete și a început să se izbească cu capul atât de tare că sângele i se prelingea pe frunte. Plângea în hohote. A fost ultima oară când copilul și-a văzut tatăl. Aceasta este amintirea pe care o mai păstrează în memorie... Fusese o fată frumoasă. Și
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
de rătăcire scris-au o viață,de pură gândire izvorul și norul,păduri nesfârșite iubirea și dorul,clipei călăuzite ei dau fiorul trăirii în lume adesea n-au viața ,adesea n-au nume viața lor e-un val ce se izbește în piatră trăind un vis ce nu îl vor îndeplini vreodată trec prin viață această zbuciumata doar căutând ca să ne deschidă o poartă... Cine-i poetul?..V-ați întrebat vreodată? Autor:Lucian Tătar Olhao Referință Bibliografica: CINE-I POETUL? / Lucian
CINE-I POETUL? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358998_a_360327]
-
o mai apucase-n viață. Deși se-ntorsese cu mirosul de pucioasă a prafului de pușcă imprimat în piele, pătrunzând în camera în care mama sa plânsese atât amar de vreme după el crezându-l ucis prin îndepărtatele ținuturi, îl izbi, chiar și-n absență, mirosul rămas în veșmintele ei țărănești. Fusese-ngropată într-un colț al cimitirului cu câteva luni înainte ca el să să-și fi făcut apariția cu acel cazan, pe care-l cărase-n spate, aruncându-l peste
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
a Oresiei. „În seara aceasta vântul bate cu putere, crengile copacilor îngenunchează, norii aleargă în forme fantastice întunecând cerul care devine din ce în ce mai plumburiu și astupă frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
temut grozav în ultima vreme că voi pleca fără să-ți spun taina vieții mele! De fapt, taina Toniei - a primei mele prietene - și a mea. Pe noi două ne-a unit soarta din copilărie, copii de evrei, două orfane izbindu-ne de stânca dură a vieții, dar ajutate de Pronia Cerească. Tonia și cu mine - aveam șase ani - ne-am cunoscut într-unul din Trenurile Morții care, într-un sfârșit de Cireșar, in’41, ducea spre deportare sute de-ai
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
să spui...?! Și-n noapte, îmi vedeam visarea Gătită-n strai de adevăr, Iar gându-mi, își scria cântarea Pe flori de nufăr și de măr... Visam, gândeam și stam uitată Și drumul gândului vegheam... Când, l-am zărit infrigurată, Izbindu-se de al tău geam...! Dar geamul tău, era-ncuiat! Să-ți intre-n casă, n-a putut Și s-a topit înlăcrimat... Puteai să-l vezi, dar...n-ai știut...! În casă, m-am întors cernită Plângându-mi gândul ce-
EU NU VĂD, IAR TU N-AUZI!...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360552_a_361881]
-
defuncte./ ( ... ) E un violet specific, cu totul nou/ pe care-l poartă cu multă prestanță/ doar calul meu./ Un violet cum numai caii verzi îl pot purta ... ” (citat din memorie). Din cerul dăltuit cu cenușă se auzea un tropot cadențat izbindu-se de vaierul copacilor, de geamătul surd al calului devorând bucătură cu bucătură, zariștea asimetrică. Tremurul visceral al pământului nu îngăduia alternativă. Tocmai trecusem prin răscrucea de ani a sfertului de veac și mirosul de lebădă parfumată al singurătății îmi
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
Căușul mi-e plin de cenușă și lut Iar noi în țărână ne întoarcem nimic. SE SUPĂRĂ MAREA, ZVÂCNIND PESTE PIETRE Se supără marea, zvâcnind peste pietre Și-n scoică își cântă marșul funebru De ochiul de cer s-a izbit un erete Și sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea și adânc ne îmbie Când algele roșii se unduie moi Iar cerul se rupe-n bucăți de hârtie În ploi de speranțe căzând peste noi. ASCULTĂ PLÂNSUL CE VINE
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
si dând plantele ce acopereau intrarea,se strecura și privi în jur.Ridicandu-se pe un gard din plante,văzu într-un colț,ceva care aducea cu o poartă și o lua intr-acolo.Insa poartă era intepenita.Fata se izbi, cu putere și izbuti să o deschida.Observa de departe cărarea pe care o luase atunci și fugi înspre cabană lui William deoarece avea speranța că el o va ajuta.Dupa ceva drum de mers,gâfâind,ajunse la cabană și
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
din noi. Nu mai vrem să ne înțelegem noi pe noi darămite geometria aerului sfărâmată de cuvintele de plastic între oglinzile în care privim cu ochi uimiți de atâta goliciune? Alegem fuga între aripi de vultur când ciocul și-l izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile noi, continuând mișcarea între cornul lunii și strigătul fiarei când caută luna plină printre halouri
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
20, 1, singur, sărac (?), orfan (?) • acțiuni: a mânca, a roade, dinte, animale rozătoare: șoarece, șobolan, câine, pisică, cal, lup, urs, oaie, berbec, bou, vacă, leu, veveriță, porc, iepure, nurcă și lucruri cu dinți: ferăstrău, furcă, pieptene etc. • a lovi, a izbi, a merge, picior, cracă, Crăciun, talpă, pulpă, drum, uliță, călător, a sări, a țopăi, hop!, purice, lăcustă, broască, a veni. • a râde, a zâmbi, bucuros, a spera, speranță, a salva, a ajuta, a munci, rob, slugă, sclav etc. • a mușca
CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360058_a_361387]
-
suiș mort de soif comme un chameau J'entends le gargouillis de l'eau Leș étoiles d'automne tombent comme des fruits mùrs C'est la malédiction qui nous a réunis Dans cette vie de lourds péchés & Auzi cum se izbesc fluturii de noapte E vremea cireșelor coapte. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte. E timpul să culegem mușețel și albastrele. Să
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
de l'eau Leș étoiles d'automne tombent comme des fruits mùrs C'est la malédiction qui nous a réunis Dans cette vie de lourds péchés & Auzi cum se izbesc fluturii de noapte E vremea cireșelor coapte. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte. E timpul să culegem mușețel și albastrele. Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele, Din care să îți
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
să faci gogoși. Și de la zvârlugele alea de iele Puțină pulbere dulce de stele... Și, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai incet, Că deja îl aud pe bătrânul ascet, Care ma amăgește cu o eternitate... Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Poem BAROC DOI Am reușit, în fine, să construim, o, zei, Un cerc perfect cu laturi că pătratul Și-o să vă dăm o fată de zar cu cifră trei Să ne iertați definitiv păcatul Priviți ce armonie
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > STELE DE GHEAȚĂ Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului steluțe furioase de omăt se izbesc ostentativ de pereții fragili ai sufletului formând cununi sângerânde țipând rugător în corul deznădejdii durerea apoi se topesc în cristale sărate iar ruga se poticnește în valuri amăgitoare din care se fac căi înodate de gânduri înstrăinate și adâncesc stranii
STELE DE GHEAŢĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359822_a_361151]
-
LOVI. Rom. lovi provine din slavă, dar în acest idiom poate fi legat de Lebe, soare la dogoni, respectiv de Libir (vezi lista) din P.N. Guinee cu b > v. Comparabil cu Apolo/ Apelo este lat. pello, ēre „a lovi, a izbi“ care are și varianta cu im: impello, ēre, impuli, impulsum. Sl. udariti, udar „lovitură“ sunt astfel în relație cu od, oda „luna“ în ow olkola (nat. austr.) od mongol „stea“, dawaar „stea“ în guguyimidjir (nat. austr.) mai ales cu khmer
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
verus, veredus, verna, veru etc.) cf. și vula / *vura în figiană. Pentru engl. hit „a lovi“ propunem abhaz Hayt „soare“, hottu „soare“ (dravid.), hi „soare“ în japoneză. Soarele lovește cu săgețile sale (razele). Engl. smash „a lovi cu putere, a izbi“ seamănă cu šamaš (shamash) „soare“ în asiro-babiloniană (ebr. šemeš). Chiar verbul a izbi, explicat prin slavă, după noi, se compară cu izuba „soare“ în kirundi (Ruanda) cu u > y că în tu > ty, dum > dym „fum“ etc. și cu dispariția
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]