2,185 matches
-
comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Elementul prezintă 2 izotopi stabili: Li și Li; abundență lor este
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Elementul prezintă 2 izotopi stabili: Li și Li; abundență lor este întâlnită în sursele naturale sub proporțiile de 7.59%, respectiv 92.41%. Abundență cosmică a izotopilor de litiu reflectă nucleosinteza primordială, indicandu-se astfel importantă geochimica și cosmochimica. Datorită maselor diferite, izotopii de
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Elementul prezintă 2 izotopi stabili: Li și Li; abundență lor este întâlnită în sursele naturale sub proporțiile de 7.59%, respectiv 92.41%. Abundență cosmică a izotopilor de litiu reflectă nucleosinteza primordială, indicandu-se astfel importantă geochimica și cosmochimica. Datorită maselor diferite, izotopii de litiu sunt predispuși la separare în cadrul proceselor geologice. Diferența de masă este de aproximativ 16%, fiind cea mai înaltă valoare în cadrul elementelor ionizate
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
2 izotopi stabili: Li și Li; abundență lor este întâlnită în sursele naturale sub proporțiile de 7.59%, respectiv 92.41%. Abundență cosmică a izotopilor de litiu reflectă nucleosinteza primordială, indicandu-se astfel importantă geochimica și cosmochimica. Datorită maselor diferite, izotopii de litiu sunt predispuși la separare în cadrul proceselor geologice. Diferența de masă este de aproximativ 16%, fiind cea mai înaltă valoare în cadrul elementelor ionizate termal. Determinarea izotopica a litiului se poate face în soluție apoasa prin spectroscopie de absorbție atomică
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
corozive decât săpunurile pe bază de calciu. Piața redusă a acestor săpunuri a fost susținută de câteva centre miniere mici, în marea parte a Statelor Unite. Cererea de litiu a crescut dramatic în timpul Războiului Rece prin producția armelor de fuziune nucleară. Izotopii litiului (litiu-6 și litiu-7) produc tritiu în momentul iradierii cu neutroni, fiind foarte utili pentru producția tritiului și totodată a unei forme de combustibil de fuziune utilizat în interiorul bombelor cu hidrogen, sub forma deuteridului de litiu. SUA devenise primul producător
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
straturilor exterioare ale stelei. La câteva luni după explozie, când straturile exterioare s-au rarefiat până când au devenit transparente, spectrul este dominat de lumina emisă de materialul aflat în apropierea centrului stelei, elemente grele sintetizate în timpul exploziei; majoritatea mai ales izotopi apropiați de masa fierului. Dezintegrarea radioactivă a nichelului-56 prin cobalt-56 până la fier-56 produce fotoni de energie mare care domină producția de energie în perioada ulterioară. Similaritățile profilelor de luminozitate absolută ale aproape tuturor supernovelor de tip Ia cunoscute au dus
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
nucleari sunt materiale care fisionează sau fuzioneză, producând energie nucleară. Sintagma de combustibili nucleari este folosită în analogie cu combustibilii fosili, deși nu suferă procese de combustie, ci de fisiune sau fuziune nucleară. Combustibilii nucleari utilizați în reactoarele nucleare conțin izotopi fisili (susceptibili să sufere reacții de fisiune nucleară). Similar, combustibilii nucleari de fuziune vor suferi reacții de fuziune nucleară. Materialele fisionabile au proprietatea de a capta neutroni, iar în urma procesului elementar de fisiune emit alți neutroni, propagând reacția nucleară de
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
combustibilii nucleari de fuziune vor suferi reacții de fuziune nucleară. Materialele fisionabile au proprietatea de a capta neutroni, iar în urma procesului elementar de fisiune emit alți neutroni, propagând reacția nucleară de fisiune. Cel mai cunoscut material fisionabil este U-235, un izotop al uraniului, aflat în amestecul izotopic natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
neutroni, iar în urma procesului elementar de fisiune emit alți neutroni, propagând reacția nucleară de fisiune. Cel mai cunoscut material fisionabil este U-235, un izotop al uraniului, aflat în amestecul izotopic natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.) Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.) Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu, Th-232 se poate transforma în U-233, în timp ce U-238 trece în Pu-239, etc.). Exemplul clasic de combustibil de fuziune este tritiul, un izotop
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.) Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu, Th-232 se poate transforma în U-233, în timp ce U-238 trece în Pu-239, etc.). Exemplul clasic de combustibil de fuziune este tritiul, un izotop al hidrogenului (H-3). Chiar dacă procesul de fuziune nucleară nu este controlat încă de către om, acesta
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu, Th-232 se poate transforma în U-233, în timp ce U-238 trece în Pu-239, etc.). Exemplul clasic de combustibil de fuziune este tritiul, un izotop al hidrogenului (H-3). Chiar dacă procesul de fuziune nucleară nu este controlat încă de către om, acesta are loc în natură (exemplul clasic, Soarele / stelele ca reactori nucleari de fuziune).
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
nici teoretic nu poate fi bine definită. Materia rezultată imediat după Big Bang (supa primordială) a fost denumită plasma; experimentul în care s-a obținut această plasmă a constat într-un bombardament de particule de aur greu și de deuteriu (izotop al hidrogenului) [BBC- emisiune din 28.06.2003 ora 8:15 - www.bbc.ro]. Gamow și studenții săi au ajuns la concluzia că unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele radiații se
Big Bang () [Corola-website/Science/299086_a_300415]
-
poate prelua materie și de la alte tipuri de stele companion, inclusiv de la o stea din secvența principală (dacă orbita este suficient de mică). Supernovele de tip Ia descrie o curbă de lumină caracteristică după explozie. Luminozitatea este generată de dezintegrarea izotopului radioactiv nichel-56 în cobalt-56 și mai departe în fier-56. Luminozitatea maximă pe curba de lumină era considerată a fi constantă la toate supernovele de tip Ia (din care marea majoritate se formează cu aceeași masă, prin mecanismul de acreție), cu
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
în expansiune poate declanșa formarea de stele din cauza compresiei norilor moleculari denși aflați în spațiul din apropiere. Creșterea de presiune turbulentă poate și preveni formarea de stele dacă norul nu poate pierde energia în exces. Dovezi din produsele rezultate din izotopii radioactivi arată că o supernovă aflată în apropiere a ajutat la determinarea compoziției Sistemului Solar acum 4,5 miliarde de ani, și ar fi putut chiar să fi declanșat formarea acestui sistem. O supernovă apropiată de Pământ este o explozie
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
cauzele presupuse ale dispariției de specii de la sfârșitul ordovicianului, când aproape 60% din formele de viață oceanice de pe Pământ au murit. În 1996, s-a teoretizat că urme ale fostelor supernove ar putea fi detectabile pe Pământ sub formă de izotopi metalici aflați în stratele de rocă. În consecință, s-a observat creșterea cantității de fier-60 în rocile de pe fundul Oceanului Pacific. Supernovele de tip Ia ar putea fi, potențial, cele mai periculoase dacă au loc suficient de aproape de Pământ. Întrucât supernovele
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
schimbând polarizarea membranei. De asemenea, ionii de Na și ionii de Ca sunt importanți în crearea lucrului mecanic în mușchi. Serul fiziologic perfuzabil este o soluție de 0,9% NaCl, izotonică. a fost descoperit in 1807 l are un singur izotop stabil. Ionul Na colorează flacăra puternic în galben. Pirostibiatul acid de potasiu KHSbO, sau formulat complex hexahidroxostibiatul de potasiu K[Sb(OH)] precipită pirostibiatul acid de sodiu, alb cristalin (precipitarea se accelerează prin frecare cu bagheta): sau Pirostibiatul acid de
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
ul (, "iodes", însemnând „violet”) este un element chimic, notat cu simbolul I, cu numărul atomic 53. Are un singur izotop natural stabil, cu masa atomică relativă 127, al cărui nucleu conține 74 de neutroni. ul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o electropozitivitate ridicată. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
care avea să afirme că iodul este un element chimic nou, fiind cel care i-a dat numele actual, de la grecescul "iodes", ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are 53 de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å, iar volumul molar al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are 53 de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å, iar volumul molar al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este de 25,74 cm³/mol. Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de 140Å, iar volumul molar al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este de 25,74 cm³/mol. Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga. Iodul are 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion și produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
pur, în condiții fizice normale, este de 25,74 cm³/mol. Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga. Iodul are 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion și produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea totală de iod (care ar fi cea de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion și produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea totală de iod (care ar fi cea de izotop natural I). Asemenea raportului Cl/Cl, I/I este întâlnit în proporții mici în mostrele naturale. I diferă de Cl prin timpul de înjumătățire, care este mai lung decât cel al clorului (15,7 milioane de ani față de 0,301
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
raportului Cl/Cl, I/I este întâlnit în proporții mici în mostrele naturale. I diferă de Cl prin timpul de înjumătățire, care este mai lung decât cel al clorului (15,7 milioane de ani față de 0,301 milioane de ani). Izotopul natural are un caracter biofilic pronunțat, apărând în multiple forme ionice (în mod obișnuit, I și ionul iodat IO) ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin asimilarea acestuia în
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]