3,194 matches
-
licoarea de-a pururi divină Beau că-n viața prea scurtă, un jalnic popas, Sunt dureri fără glas care-și cată balsam Beau căci inima mea e pribeagă Și-n lumea întreagă pe nimeni nu am Când în sufletu-mi jale ascund Beau paharul până în fund Mă -mbăt cât trei, în beție vezi viața mai roză Mimoză îți pare o floare de tei. În mai puțin de o lună era peste hotare, înregistrând la Berlin primele sale piese care nu aveau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
pentru o simplă răceală, să nu mai zic că pe mine nu trebuie să mă doară capul, spatele sau, Doamne ferește, să am vreo febră. Nici vorbă de vreo depresie, că îi fac pe toți să plângă, aș cânta numai de jale, cu un glas plângăcios și stins, râde Cristi. Mai mult, nu am voie să am vreo zgârietură ! Dacă mă aflu într-un scandal, știi ce fac eu, mamă ? Fug. Ca un cal fug, să mă vezi, zici că am mâncat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
l-ai adoptat la ani și ani după ce m-ai părăsit. — Era convins că ne-am menținut în legătură. Credea că ne întâlnim în secret. Hartley, cu ochii acum uscați și privirile ațintite în gol, părea, cu expresia ei de jale și fruntea palidă și brăzdată, aproape să mă acuze. — Hartley, iubito, oamenii nu pot crede lucruri total nebunești, pentru care nu există nici un fel de dovadă. Trebuie să știe că nu ne-am mai întâlnit. — Cum ar putea ști? Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
hotel? Ce-i mai aproape? I-am spus lui Titus: — Vreau ca Ben să citească scrisoarea. Și voi amândoi rămâneți aici. Suntem cu toții sclavii omului ăstuia? Vreau s-o eliberez pe mama ta din colivie. Hartley scoase un strigăt de jale. — De ce vreți să citească scrisoarea? întrebă Titus. Eu nu pot să înțeleg toate astea, e ca un fel de complot. Mi-ați exprimat speranța dumneavoastră că ea va dori să mă vadă aici, și așa mai departe. Dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
creatură umană căzuse pradă unui mașinism diabolic. Eram stăpânit de groază, de frică, de o rușine dezgustată, rușine de mine însumi, rușine de ea. N-aș fi vrut ca Titus și Gilbert să audă lugubrul zgomot ritmic, acest acces de jale agresivă. Speram să se afle departe, pe stânci, cântându-și cântecele lor. Am strigat la ea: “încetează, încetează, încetează!“, simțeam că dacă mai continuă un minut în plus, am să înnebunesc pe loc, simțeam că trebuie s-o fac cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
platoul pe care Gilbert îl pregătise pentru Hartley. Am urcat scările, am descuiat ușa, am intrat și, ca de obicei, am așezat tava pe masă. Hartley plângea și nu mi-a adresat un cuvânt. — Oh, Hartley, nu mă distruge cu jalea asta a ta, habar n-ai cât rău îmi faci. Nu a răspuns nimic, n-a făcut nici un semn, ci a continuat să plângă, rezemată de perete, cu privirile ațintite în gol, ștergându-și din când în când lacrimile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aș fi putut să fac și ce ar fi trebuit să fac, și probabil că același lucru se întâmpla și cu James, în timp ce colinda în sus și-n jos stâncile la care eu nu suportam nici măcar să mă uit. Și jalea pricinuită de dispariția lui Titus, gheara sfâșietoare a senzației că pierdusem din viața mea ceea ce ar fi putut deveni cea mai mare binecuvântare a ei, erau cu atât mai intense acum când nu mă mai puteam agăța de ideea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care în curând vom râvni din nou. Nu am avut intenția să scriu despre moartea lui Clement. M-am întristat îngrozitor descriind-o și, cu toate că au trecut câteva zile, tristețea continuă să mă bântuie. Bineînțeles, mi-a revenit din acea jale, probabil destul de repede. Clement mi-a lăsat averea ei, dar până la urmă s-a dovedit a nu fi altceva decât datorii. De când mi-am amuțit telefonul, am primit mai puține invitații. În orice caz, cred că prietenii mei și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o mai văzusem niciodată așa, parcă era ca sufletele noastre... Simțeam cerul că mă presează, încearcă să se apropie de pământ, sau pământul de cer... Totul era tulbure. Dunărea și ea potrivnică, parcă și prin culoare, se manifesta luându-ne jalea și ducând-o mai departe... Eu atunci mă gândeam acasă, pentru că era Sfântul Nicolae. Și poate că nici o sărbătoare nu avea atâta fast cât avea ziua de Sfântul Nicolae. Tata își serba cu sfințenie ziua. Cât eram la țară, veneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din casa cu trei camere unde stăteam, vis-à-vis de depozit, și s-au mutat într-o cameră la un unchi. Pe urmă și-au găsit pe strada Mihai Dumitru o casă cu două camere. Când am venit de la închisoare, o jale a fost... Cum a fost percepută reîntoarcerea acasă de ceilalți colegi, de prieteni? După ce ne-a eliberat n-aveam voie să ocupăm posturi de funcționari. Prietenii se fereau de mine că am făcut închisoare... Nu trebuia să vorbesc... Și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit? Pac! Pac! Și au început unii să spună: Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim de foame! Că erau perioade când era jale... dădea’ câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu în perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: Aaa, ne e foame... El așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
avem de ales. Dar Doamne cine-o fi la rând? / Și-afară nici o închisoare nu și-a spoit un fel de firmă / Și haita cea conducătoare acuratețea și-o afirmă. / Iar țările occidentale își urmează afacerile lor / Nebănuind cam câtă jale rămâne în urma rușilor. / Acum sunt liber, dar mi-apare atât de obsesivă Balta / Cu înfometata ei teroare, cum nici n-a fost pe lume o alta. Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu’ Filip Dumitru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
puteau stăpâni răsuflarea ascultându-i. Glasul lor tremurat li se prelinse în inimi ca o binecuvântare. Plângeau băieții cântând... „De-ar fi Moldova în deal la cruce..!”, plângeau de gât cu ei și gospodarii, de ți se rupea inima de jale. Plângeau ascultându-le durerea din cântecul lor, plângeau să le aline durerea.. Era ceva sfâșietor pentru sufletul omenesc. Când, deodată, în bătaia lunii o pată întunecă albul imaculat din fața porții. Părintele Director stătea neclintit ca o statuie, într-o mantie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă cu botul întins spre cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor. Chiar și ziua, în amiaza mare, apăreau la marginea pădurii și, stând pe coadă, neclintiți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
roată în jurul lui, privindu-l cu ochii luminoși stralucind de bucurie, ca pe un salvator coborât din ceruri... Un bătrân, cu căciula în mână, abia îndrăzni să-l întrebe... „ - Vin americanii, dragu’ moșului ?.. Vin să ne scape ?!”, bătrânul puse atâta jale în glas,.. că Baltă simți cum îi dau lacrimile. „ - Ne vor scăpa, moșule.. ne vor scăpa ! Fii încredințat, moșule..!”, și-l mângâie îndelung, pe capul alb ca neaua. „ - Să v-ajute Dumnezeu să scoateți bolșevicii din țară !”, murmurară mai multe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ascultă.. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Luna argintie se ridică de dincolo de brazi, crescând lin și rece.. pe cer. „ - Răsare luna !”, murmură Ichim-juristul, cu ușurare, parcă, în suflet. Tudosă, teologul, cuprins de dor, de jale... prinse a îngâna cu glas tremurat, ca pentru sine, numai, un cântecel drag inimii lui. Apoi, trecu pe cuvinte... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce... De-ar fi Moldova’...”, trezind curiozitatea celorlalți. Cânta frumos Tudosă, tare frumos cânta
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Totul s-a petrecut ca un vârtej. Soarele începu să se arate printre vârfurile brazilor. Niște păsări despicară văzduhul ca niște săgeți sclipitoare. Clopotele bisericilor din .. Poiana Teiului... din Fărcașa și din Borca.. începură să se audă bătând, umplând de jale văzduhul cu ecoul lor vălurit, de chemări triste... sfâșietor de triste... Glasul lor de bronz, era ca un fior.. o chemare, o tânguire înălțată spre Cer. Era sâmbătă, în ziua de.. Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Baltă se închină, înălțându
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cinstea omului de la munte. „Doamne, iartă-mă !.. Mai mult de atât, nam putut face..!” și își făcu cruce de mai multe ori, până să-și simtă sufletul ușurat... Deodată, un ăuit, pornit de sub poalele Stânișoarei, de unde începe pădurea, despică cu jale valea Bistriței. Toți milițienii tresăriră, și se priviră cu frică.. de lup în ochi. „Hau-hauuu... hau-hauuu.. !”, întâi mai încet, apoi mai tare și mai tare, cu ecouri prelungi, înmulțite de văile Bistriței... „ - Oare, pentru cine urlă.. Pârvu ?!”, se întrebă cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în cuvinte. Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sus pe cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea tuturor visurilor născute între acele ziduri.. și, năruite în lunga viață de pribegi. Vântul blând al toamnei, mângâia ierburile vestejite și clătinau în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
formau o masă apatică vlăguită de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știe unde...” Titlul carții este și leit-motivul ei. Un fel de refren la o doină de înstrăinare și de jale, dar și o idee obsedantă. Poate și o posibilitate de ușurare a sufletelor îngreunate de amarul timpului trăit. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce”. Moldova din care fuseseră fugăriți de război. Un război pe care, deși elevii nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Valjan, I. Gr. Periețeanu, Ion Peretz ș.a. Ancheta Arta românească (Lămuriri privitoare la problema specificului românesc), desfășurată în intervalul ianuarie- aprilie 1927, reușește să înscrie răspunsuri venind de la N. Iorga, V. Drăghicescu, George Enescu, Marin Simionescu- Râmniceanu, Francisc Șirato, Ion Jalea, Constantin Brăiloiu, Oscar Han, Mihail Jora, G.D. Kiriac, Ion Pillat ș.a., iar Cum trebuie să fie condus Teatrul Național? numără printre participanți pe C. Rădulescu-Motru, Iacob Negruzzi, Al. Davila, I. Valjan. Altă anchetă, privitoare la „decorativul teatral”, nu va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
de lucruri neimportante, de presa zisă de scandal, de informațiile „gunoi” care abundă în piața mediatică, nu mai are timpul și puterea sufletească să se gândească și să se ocupe de problemele cu adevărat importante pentru țara românească. Mă cuprinde jalea când văd plin de neputință situația deplorabilă a României, adâncirea ei în jaf, furt, înșelătorie, încălcarea legilor, neluarea nici unei măsuri eficiente, farsa Justiției și a Politicianismului hrăpăreț, angajat permanent și exclusiv în lupta pentru ciolan. Până când, Dumnezeule mare? Cine oare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
urât mirositori, o ignorau sau adesea o insultau, ea răbda totul cu eroism: avea de întreținut acasă o fiică oarbă..... Ca în versurile lui Bacovia din „Seară tristă”: Barbar, cânta femeea-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot monstru de țimbale Barbar, cînta femeea-aceea. Mi-a rămas în minte un așa-zis cântec de petrecere sau de „inimă albastră”, cântat adesea la chefuri și beții, de către oameni care, însă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
multe instantanee, absolut remarcabile, cad cenzurii care dorește ca totul să fie cât mai aproape de perfecțiune. — Bei o berică? — Da! — Ce faceți în timpul zborurilor lungi? — Nu pot să dorm niciodată. Când călătoream între conti nente, citeam, studiam partituri. E o jale că nu pot să dorm în avion, spre deosebire de Plácido, care, de cum a urcat, trage pe dreapta și e fresh după. Emmanuel obișnuia să bea o cafea pe la 11 seara. Da’ cum bei tu seara cafea?" J’ai une bonne conscience
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]