2,169 matches
-
claustrul de maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie fără sfârșit, mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
luat de talie și au început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în stil fantomatic?! x x x în laborator intră Aurora și profesorul. Evelin privind cerul: Divinitate, dacă rămăn pe Pămănt, deschid o agenție de impresariat celebritățile Pămăntului cu fresh-cancan, striptis și... Aurora: Bravo! Bravo! Evelin: Am devenit un extraterestru nemuritor jalnic. Profesorul: A fost o ocazie unică să întălnești atătea somități chiar în haine de holograme. Evelin: Să nu mă întrebați cum am trăit, cum spuneți voi, întălnirea spiritelor unor mari somități ale...evoluției Dlui Darwin pe Pămănt... Aurora: Starea ta
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Marin Alexe Licăr de stele bolta revarsă Noapte de toamnă pură frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
destul de vie În minte imaginea celor trei țevi de plumb Înroșite ce se aplecau spre pulpele sale, rămase Încremenite. Deodată Însă țevile se blegiră, se răsuciră ca niște frânghii, iar clopoțeii cu care erau Împodobite fesele Extraterestrului scoaseră un sunet jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor și picând ca niște pere mălăiețe la pământ. Mașa Își vedea corpul Întins de data asta nu pe un trunchi de copac, ci direct pe podeaua de scânduri proaspăt vopsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pline de venin: „Dă-te la o parte, cotoroanță, mișcă-ți scheletul mai la dreapta, nu vezi că mă bruiezi? De unde ai mai apărut? Te-a adus diavolul din cimitir ? Ce, crezi că am chef să-ți văd mutra asta jalnică În loc s-o văd pe a mea!??“ Reprezentantul firmei Golden Îi spuse Mașei că va avea o slujbă amuzantă. Dacă la Început comportamentul bătrânei o distra Într-o oareșicare măsură, după nici două luni de la angajare, Mașa simțea că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de afaceri. A doua zi, rămas În depozit după program, subordonatul lui Subotin, Înarmat cu un o rangă, așteptă momentul când avea să apară „gheișa“ și atunci când aceasta se ivi din gaură, aruncă ranga În ea. Se auzi un chițcăit jalnic și animalul (ce se umflase ajungând la mărimea unui câine), sângerând din abundență, Începu să alerge prin Încăpere risipind În urma lui o groază de bancnote. Dacă nu s-ar fi repezit să culeagă banii Împrăștiați pe jos, Elizei i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
luat prin surprindere că a fugit după o pisică. —Mâine vii la poliție la mine împreună cu tatăl tău. Ai auzit? —Vă rog să mă iertați, că dacă află tata mă omoară. — Cei de față au început să râdă văzând starea jalnică a Elenei și l-au rugat toți pe polițai s-o ierte. A zâmbit și el, dar tot nu s-a lăsat până n-a amendat-o spunându-i că dacă are bani să plătească pe loc, dacă nu în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de la tălpile picioarelor la scalp, secretele dintre picioare, părul ascuns la subsuoară, le-au privit pe toate până când s-a terminat caseta și i-a lăsat în întuneric. Doar atâta erau. După aia, chiar și plânsul părea un alt mod jalnic de-a trece peste moment. Orice emoție părea o cale prostească și fără rost de-a tăgădui ceea ce văzuseră. Orice faptă părea un nou început al unui alt vis stupid, osândit. Puteau face un alt film. Înființa propria lor companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încât n‑a fost nevoie să se sforțeze cu vânzătoarea). Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
decăderea morală a unui ofițer țarist, ca și a unui prieten“. Nu se putea Însă nega că nu fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu cel din centru, celălalt, a cărui emblemă rufoasă o purta parcă În derâdere). „Dar ce va rămâne după noi, domnilor?“ va spune cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru sine. „Scrisori de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stânga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808‑1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874‑1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus. 3. Malmberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
LUCRURILOR PE CARE LE-AM DESCOPERIT PRIN TINE ȘI APOI SĂ PĂRĂSIM DEFINITIV ACEASTĂ PORȚIUNE DE SPAȚIU. INVESTIGAȚIILE VOR LUA OARECARE TIMP. TREBUIE SĂ MAI AI RĂBDARE PÎNĂ ATUNCI. DAR ÎN VREMEA ASTA NU VOM DA NICI UN RĂSPUNS APELURILOR TALE JALNICE. POARTĂ-TE ÎN CONSECINȚĂ! Și asta era limpede. Hedrock se întoarse încet în tabără. Bărbatul deșirat și cu înfățișare obosită care-i zîmbise mai înainte se ridicase în capul oaselor: \ BUNĂ, ZISE EL JOVIAL. MĂ NUMESC KERSHAW. DERD KERSHAW. MULTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
știam cum să scap, spre disperarea hipnotizatorului, până când publicul a început să fluiere; au urmat apoi alt număr și altul, până la sfârșit... „Te-ai jucat frumos“, spunea Zenobia, în drum spre casă, vrând parcă să șteargă gustul penibilului pricinuit de jalnica mea exhibiție. * Michel Lottito, în vârstă de 28 de ani, a reușit în 12 zile să mănânce aproape în întregime o bicicletă în greutate de 7 kilograme. 14. Stăteam în norul meu și mă uitam; de fapt, nu căutam nimic
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
soare, și despre un proiect de sinucidere colectivă în care murim toți pe o plajă, ne dăm cu pantoful în cap. „Există totuși o compensație“, spuneam, „dar ea se află în vestiare, acolo unde dăm nume noi acelorași străvechi și jalnice erori“, și așa mai departe. Astfel vorbeam cu Maria și mă simțeam bine, golul acela cu demarcații vagi se umplea cu efluvii călduțe, mă ascultam ca pe un străin, nu totdeauna mulțumit de mine, îmi găseam justificări : „Nu vreau să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele, nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu e întrecută decât de necesitatea (la fel de sălbatică) de a rămâne măcar un timp în ea. Dacă treci cu un milimetru mai sus, se petrece altceva (la început îmi era și frică), dacă treci un milimetru mai jos, se nasc jalnice texte, e ca și cum te-ai apuca să desparți, într-un ocean imens, sarea de ape. Ce tot bâigui eu aici, ce tot explic ? În fine... * Populația din Saint-Pierre-et-Miquelon, grup de insule situat în vestul Oceanului Atlantic, asistă de câteva zile, fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]