2,068 matches
-
în servituți, precum Literatură, și va ridica ochii și va vedea curcubeul, el se va repeta, ca niciodată, în curcubeu! arcul vecin în locurile vecine, alt arc peste stația Mirăslău, cu doi copii de mînă în sari albastru, țigancă din jalnica tragodie răpită în propriu-i vis Sakuntala, bănuială de curcubeu în tren, lucind geamurile, Aiud, Cheile Rîmețului, înălțimile frînte muchii pe mănăstire, le acoperă răutatea negurilor, au năpădit vătuite primul rînd de versanți, ține de flancgardă șoseaua cu mobilele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
treptat de orice influență în guvern. Mai norocos decît colegii lui din alte părți, el a fost pus sub arest la domiciliu, dar nu a fost judecat sau executat. În Ungaria, în schimb, László Rajk a fost victima celui mai jalnic proces regizat. După ce petrecuse toți anii războiului în închisoare, acesta devenise în 1946 ministru de interne. Destituit în august 1948, i s-a intentat în cele din urmă un proces în septembrie 1949, fiind acuzat de titoism și troțkism. Pe parcursul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Dar, la drept vorbind, aceștia doi au făcut o cerere pentru a fi absolviți de erezie, după cum a atras atenția Pr. Gregorio Sf. Congregații încă de la sfârșitul lunii ianuarie. După câte se pare, situația spirituală a acestei creștinătăți era destul de jalnică, dacă Prefectul a trimis Sf. Congregații o relatare în care spunea că: Am vorbit cu cunoscutul Părinte (Gregorio) și îmi spune că unul a murit; celălalt care a rămas, s-a născut acolo dintr-un părinte slavon (slav balcanic), el
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
reunită la 17 ianuarie 1639 în prezența Papei, urmată de o relație a Pr. Remondi. Ambele documente au produs o impresie profundă asupra sufletului Suveranului Pontif și a cardinalilor. Pe scurt, situația a fost prezentată astfel: întreaga responsabilitate a stării jalnice a Misiunii din Moldova se datora absenței Episcopului catolic care, în loc să stea pe scaunul său din Bacău, după cum era de datoria lui, rămânea mereu în Polonia lăsând grija sufletelor vreunui preot care putea fi improvizat, nerecunoscând misionarii trimiși de Sf.
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
enorm tribut constînd în moartea multor drumeți, care scăpau din hățuri vehicule primitive, scăpate în înspăimîntătoarea vale. Cu fețișoara marcată de suferință, copilul încearcă o soluție care îl uluiește pe tatăl său: Să cerem ceva de la un om... Marcat de jalnica perspectivă, tatăl, cu ochii în lacrimi, întreabă pustietatea aceea inertă, mută: Să cerșim? Copilul, Mihăiță, cum îl strigau părinții, își dă seama că a spus ceva îngrozitor și încearcă argumente noi, nemaiauzite pînă atunci. Dar este foamete, tataie. Toți cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
starea mea cu o culme a nefericirii. Mă pun în locul lui Baiazid și simt frisoane în tot corpul. După lux, palate, victorii militare, haremuri, a urmat cușca aceea diavolească. Lumea îl privea ca pe un maimuțoi. Îmi închipui comentariile și jalnica sa viață între resturile proprii și hrana aruncată în batjocură. Umilința fără margini pe care a îndurat-o este un chin mai îngrozitor decît tortura. Încep să simt boarea unui vînt mîngîietor și simt plăcerea aromei de cafea. Sigur, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plătească, pentru el și pentru agricultorii săi, impozitul de război. Răul se reproduce la nesfârșit, aceasta este în general soarta lucrurilor omenești, însă în cazul subsemnatului pare că destinul s-a luat la întrecere, cu cât situația sa e mai jalnică, cu cât ruinarea sa e mai sigură, cu atât mai multe rele, nedreptăți și constrângeri se prăvălesc asupra-i, după cum urmează. O parte din domeniile sale se află adânc în teritoriul Moldovei. Așa cum am mai spus, el s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
vă onoreze cu cunoștința lui. Nu se mai poate. Zadarnic am așteptat „scrisoarea“ de la București. Încrederea prietenoasă cu care Grinuț l’a Întâmpinat pe prietenul lui biped, pe Cristi chiar, a devenit pierzania lui când a crezut că aceste două jalnice excepții constituie regula: ceva tot cu cap și două picioare, dar care cap numai pe umeri nu era, și-a folosit mâinile pentru a-l trimite Într’o lume În care nu mai trebuie să vâneze șoareci și vrăbii, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vârstă de 38 ani, cauza decesului: plagă împușcată. Plutonul de «viteji» care au tras din beznă, în miez de noapte, fără nici-un fel de somație, au gustat în dimineața următoare plăcerea de a se fotografia lângă cadavrul celui ucis mișelește. Jalnică satisfacție. În urma lui Andrei Budac, haiducul din Cârțișoara, oamenii satului au plâns discret, în felul lor. Rapsozii satului au creat o o nouă legendă a satului lor și chiar o «Baladă a lui Budac», care multă vreme se va cânta
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cuprins, cu dare de mână. Gospodăria toată e adunată în jurul acestor case vechi cu cerdac de lemn în față31. Descrierea este făcută în 1909, iar data întocmirii scrisorii este 20 aprilie. Dar scrisoarea pomenită nu e singura dovadă a stării jalnice în care se află casa. În 1914, un vizitator indignat scrie următoarele: nepăsarea și nebăgarea de seamă a admiratorilor jertfesc această mică clădire istorică și o lasă în voia întâmplării să se ruineze cu desăvârșire. Vântul șuieră prin ușile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Casa are tencuiala jupuită de vreme și este izbitoare deosebirea față de celelalte case din sat, care, curate și împrejmuite bine, arată vrednicia 34. Învățătorul din Ipoteștii acelei perioade, Petru Silveanu mărturisea la rându-i că într-adevăr starea casei era jalnică, exprimându-și mai ales regretul că n-a luat spre conservare și păstrare mulțimea de cărți și hârțoage împrăștiate peste tot, lăsate la voia copiilor care se jucau aici de-a v-ați ascunselea; o comoară călcată în picioare, mistuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nelocuite timp de 10 ani înainte de 191636. De fapt, moșia fusese nelocuită, înainte de război, mult mai mulți ani, astfel încât Papadopol se găsea în imposibilitatea de a intra în posesia zestrei. Cu această ocazie s-au făcut procese-verbale care arată starea jalnică a casei, în concordanță cu descrierea făcută după fotografiile amintite. În cele din urmă, soții Papadopol reușesc să devină proprietarii moșiei și, ca să nu mai aibă surprize cu legea încă în vigoare, hotărăsc mutarea la Ipotești. Poate că intenționau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și a copacilor uscați 51, ocazie cu care se află și numele noului paroh: Panaite Scobai. De aici înainte începe o perioadă nefastă pentru bisericuța din Ipotești. Preotul Scobai nu mai prididește trimițând adrese Protoieriei și Prefecturii, informând de starea jalnică a bisericii și cerând aprobări de renovare. Așa, de exemplu, în adresa cu nr. 25 din 2 iulie 1921 către prea Cucernicul părinte Protoereu, el informează că biserica este dărăpănată pe dinafară și că locuitorii s-au hotărât a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acuzația de colaboraționism. Poate, nu și în aceea a posterității. Într-un articol anti-Ivănescu (altfel, decent scris) din revista "Argeș" nr. 2/2008, cineva se întreabă: "imaginați-vă că ați afla, într-o zi, că Eminescu ar fi fost un jalnic colaborator al serviciilor secrete. Ar diminua asta dramatismul "Rugăciunii unui dac"? Tragedia "Odei în metru antic"? Măreția "Scrisorilor"? Până unde trebuie extinsă linia de demarcare între artist și cetățean?" A bia întors de la Tirana, unde i se publicase o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și oricând, filmul posedă o anume legitimitate: e un punct de vedere asupra episodului ultim din biografia poetului, discutabil în sine, dar cu drept de existență: e o ipoteză. Ca argument esențial de susținere (în competiție cu... pastorul Wurmbrandt ce jalnică amestecătură de criterii!) e-o costisitoare eroare. Care demonstrează că incapacitatea accederii la profunzimi și esențe determină eșuarea în spectaculosul minor. * P roiectul "Mari români" a devenit ridicol prin însăși plasarea lui Eminescu la concurență cu... oricine. Aleatoriul, aiuristicul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ratată: studenții i-au aplaudat pe acuzați, ba chiar și unii profesori din prezidiu. Tache notează: "A aplaudat și Emil Condurachi, până i-a făcut tov. Atanase Joja semn." Oricum, învinuiții au scăpat ieftin. La "demascarea" compozitorului Mihai Andricu, "o jalnică epavă a trecutului", cum scria "Scânteia" lui Brucan (aprilie 1959), căruia i se reproșa și că "a fost semnalat cu observații critice privind calitatea muzicii ușoare sovietice", au luat cuvântul muncitori de la Uzinele "23 August" și "Vulcan", scriitori, artiști lirici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pentru care nici nu s-a dat nimic publicității). Și-s realmente întristat că oameni pe care i-am citit, întâlnit și cunoscut într-a doua jumătate a vieții lor, au putut fi, cândva, actori ai unui spectacol precar, de jalnică obediență și, mai ales, de ținută intelectuală realmente modestă. Raportul (mai bine zis informarea) lui Beniuc stabilea, drept țel al activității Uniunii, ca "inima fiecărui scriitor să fie saturată de spiritul partidului". Încă de atunci, din 1955, se întrevedeau semne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dracu’ cu tot neamu’... Mi l-a luat pe Laur! Și hohotul de deznădejde dezechilibrează motanul care sare pe dușumea și se Întoarce numaidecât În poala ei, e o bestie, e o bestie e o bestie... Răgușeala ei acoperă mieunatul jalnic, eu i l-am dat, Dumnezeule, eu i l-am dat! Știam, mătușică, da’ acuma ce să mai... Eu! Eu! Eu! Să mă văd odată scăpată de el și de fii-su și de neamu’ lor de țigani care l-a-njunghiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
înfometate, se apropiau de sate, peste garduri, care nu se mai știa pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă cu botul întins spre cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor. Chiar și ziua
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nou seara, am încercat, cu toată puterea pe care o mai aveam, să strâng între degete ugerele oilor, dar laptele nu ieșea. Am urlat numele Aiei și m-am simțit umilit. Animalele sufereau odată cu mine, scoțând, toate deodată, un behăit jalnic. Incapabil să fac treburile obișnuite, nu mai reușesc să mă țin pe picioare: sunt doar un stârv ce merită să fie lăsat pradă lupilor. N-are sens să car un cadavru care abia se mai mișcă. M-am hotărât: trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
drajeuri necesare post-transplant. A fost un fel de duș rece, după ce, stimulați de prea-optimistul Protocol Edmonton (care rămâne, totuși, cel mai performant), am abordat și noi problema, după ce ne-am asigurat un sprijin logistic de la Centrul de Transplant de la Geneva. Jalnica noastră infrastructură tehnologică și sumele mici de bani care pot fi alocate de societatea română în domeniul cercetării ne-au slăbit entuziasmul, dar nu l-au suprimat total. Am fost surprinși, însă, când, de undeva de pe țărmul Mării Negre, unde a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
că pe o rasă inferioară, un fel de negri albi. Era suficient să arunci o singură privire asupra revistei Punch pentru a-ți putea da seama de diferența dintre personalități: personajul bonom și rotofei al lui John Bull și figură jalnică a unui Paddy ciolănos și sfrijit 12. Termenul de unionism a fost folosit pentru prima oara în Irlanda în timpul alegerilor din 1886 și a cunoscut trei curente: unionismul ulsterian, unionismul irlandez, format din minoritatea protestanta din Sud, puternică din punct
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
puterea lor, i-au silit să se ducă la biserică Duminicile și zilele de sărbătoare. Dar o fi destul ca să le bage credință În suflet? *** În 1844 guvernul vroi, pe cât putea, să le Îmbunătățească soarta și fiindu-i milă de jalnica lor stare, decretă, prin organul ministerului competent, desrobirea tuturor robilor statului. Dar lucru ciudat, În loc de a fi bucuroși de Întoarcerea la un traiu mai cu cinste și la o muncă mai sănătoasă, acești nenorociți se puneau În genunchi Înaintea boerilor
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
o surâzătoare zeiță a Victoriei pe un soclu de piatră pe care sunt trecute numele luptătorilor căzuți În războaie. Impresia de tristețe pe care o produc aceste orașe este sporită de cimitirele foarte Întinse, goale și fără copaci, care domină jalnicele așezări omenești... și chiar dacă În mod normal consideri că cimitirile sunt făcute pentru morți și nu pentru cei vii, ești totuși neplăcut impresionat văzându-le atât de părăsite”167. Dacă un studiu din 1939 arăta că 98% din populație era
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
răscoli clocotitor nemărginirile rotunde, și un ropot fără Întrerupere și nedeslușit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire, strecurându-se printre frunzișuri, se strânse tânguios și jalnic, În nesfârșitul umbros al depărtărilor... Vijelia Își trimisese Înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi Înaripați... Vântul devenise turbat și venea, acum, În dese rafale, de ne lăcrimau ochii. Valurile se aruncau cu furie spre țărm și se retrăgeau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]