2,723 matches
-
fără de sfârșit O, Isus, ascultă-mi amarul De la mine nu-ți lua harul. — Terminați cu cântecul acesta oribil, strigă Ignatius spre cor. Niciodată nu mi-au auzit urechile o blasfemie atât de enervantă. Corul se opri din cântat și privi jignit spre el. — Nu pot să înțeleg ce faci, îi spuse șeful de birou lui Ignatius. Ia mai taci din gură, mongoloidule, stârpitură pocită! — Noi ne întoarcem în fabrică, îi spuse furioasă lui Ignatius purtătoarea de cuvânt a corului, doamna cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și tavan izolat acustic, să plătesc pentru faptul că am disprețuit tot ceea ce prețuiesc ei în micile lor inimi de latex. Ridicându-mă cât sunt de înalt - un spectacol în sine - am privit în jos spre polițistul care m-a jignit și l-am zdrobit cu o observație pe care din fericire nu a înțeles-o. Apoi am împins căruciorul mai departe în Cartier. Deoarece era începutul după-amiezei, se vedeau puțini oameni circulând pe străzi. Bănuiesc că localnicii acestei zone mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui tot mai acră. Când și cum avea oare să se sfârșească acest ciclu vicios? Citise într-un ziar de dimineață că o asociație artistică de femei deschisese o expoziție de pictură în Pirate’s Alley. Închipuindu-și că exponatele jignesc suficient bunul-gust ca să-l intereseze un timp, își împinse căruciorul pe aleea pietruită îndreptându-se spre diversele lucrări de artă care atârnau de stâlpii gardului din spatele catedralei. În partea din față a căruciorului, în încercând să atragă clienții din Cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în jos de-a lungul gardului. Cum îndrăzniți să prezentați asemenea orori publicului? — Vă rog avansați, domnule, spuse o femeie mai curajoasă. — Magnoliile nu arată așa, spuse Ignatius, îndreptându-și brusc sabia de abordaj spre magnolia din pastelul care îi jignise privirile. Dumneavoastră, doamnelor, aveți nevoie de un curs de botanică. Și poate și de geometrie. — Nimeni nu te obligă să privești lucrările, spuse o voce ofensată dintr-un grup, vocea doamnei care pictase magnolia respectivă. — Ba trebuie să le privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
copiilor, iar apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent Kazanci a rămas singurul copil care să ducă mai departe stirpea, un titlu pe care nu era deloc Încântat să-l dețină. Deși Întristată și jignită de acreala fiului ei vitreg, Petite-Ma era o fată exuberantă și extrovertită, cu o imaginație bogată și o listă și mai bogată de cereri. Erau lucruri mult mai importante pe lume decât creșterea copiilor, de pildă, să Înveți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un moș căruia niște infirmiere curajoase vin din cînd În cînd să-i curețe vîrful penisului de parcă ar fi vîrful nasului! Am adesea un vis, sau o idee nebunească, de a-i revedea acum pe toți cei care m-au jignit sau pur și simplu m-au enervat cînd eram mic, aș vrea evident să-i revăd la vîrsta pe care o aveau la momentul faptelor petrecute, și să le cer socoteală. Nu s-ar simți prea bine. Una e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un om care are o locuință permanentă pe Aleea Sapsskoi să își ia o cameră de hotele pe Balshoi Prospect? Refuzul lui Salitov de a-l privi pe Porfiri deveni intenționat. Porfiri se încruntă. ă Ilia Petrovici, dacă te-am jignit cu ceva... Salitov se întoarse pe jumătate în direcția lui Porfiri, însă nu voia să îl privească în ochi. ă Nu m-ai jignit, spuse el pe un ton prețios. ă Mă bucur să aud asta. Atunci, dă-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a-l privi pe Porfiri deveni intenționat. Porfiri se încruntă. ă Ilia Petrovici, dacă te-am jignit cu ceva... Salitov se întoarse pe jumătate în direcția lui Porfiri, însă nu voia să îl privească în ochi. ă Nu m-ai jignit, spuse el pe un ton prețios. ă Mă bucur să aud asta. Atunci, dă-mi voie să te întreb... Porfiri se opri. Mai bine, lasă, poate mă înșel eu. Reținerea lui Porfiri nu aduse destinderea pe care o aștepata de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se pot suporta niciodată. Am fost acolo toamna trecută, am turnat un film despre țigani. Da? Iubesc țiganii, spuse Kitty. — Și eu. Dar au Încercat să-mi fure camera video. Deși i-am plătit bine. Sper că nu te-am jignit În vreun fel. Nu sunt toți așa. Una din bunicile mele e țigancă, spuse Kitty. E dintre cei buni. Modestă, frumoasă și puțin sălbatică. — Îmi pare rău că... — Nu-ți face griji. Din păcate, prea mulți țigani Își Învață copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar fi putut Însemna mai multe pete pe bluza ei. — Domnule, am fost de nenumărate ori la San Francisco, minți ea, și am senzația că ne duceți pe un drum mai lung, ca să ne luați mai mulți bani. — Doamnă, mă jigniți, și nu-mi place deloc. Aproape am ajuns. Continuă să conducă fără să mai zică nimic, iar Kitty observă că aparatul de taxat ajunsese aproape la șaizeci de dolari. De pe bancheta din spate, Desert Rose rupse tăcerea cu un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a făcut? Întrebă Kitty, care nu observase unde fusese plasată nota de plată. — E rasist, n-ai văzut? — Nu, ce-a făcut? — A pus nota mai aproape de tine. Ca și când eu n-aș putea plăti, pentru că sunt de culoare. M-a jignit profund. — Din Întâmplare... zise Kitty, surprinsă. — Ba pot să te asigur că nu. Niciodată nu așază Întâmplător nota de plată. — Eu mă simt mereu ușurată când nu o pun lângă mine. Asta pentru că tu ești albă, drăguță și blondă, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mine, mi-a zis că nu vrea să mă mai vadă În preajma lui. Apoi a plecat. Am fost atât de șocată și de rănită, că am izbucnit În plâns. Pedro a ieșit după el și i-a zis că mă jignise, mai târziu s-a Întors și Charlie și și-a cerut scuze. — Măcar și-a cerut scuze. — Nu, stai, e și mai rău. — Mai rău? Ce-a făcut? — După ce și-a cerut scuze, a zis că nu vrea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o ia definitiv, Chiar dacă, obosit să tot spun nu, o să merg până la urmă cu ei să trăiesc în Centru, își spuse. Apoi, vorbind rar, ca și cum trebuia să tragă fiecare cuvânt după el, spuse, Iartă-mă, n-am vrut să te jignesc, n-am vrut să fiu rău cu tine, uneori nu mă pot opri, pare mai puternic decât mine, și n-are rost să mă întrebi de ce, nu ți-aș răspunde, ori ți-aș spune minciuni, dar există motive, dacă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ideea cu păpușile, în primul rând, pentru că valul supărării trecuse de câteva ceasuri bune, luând cu el ranchiuna și proasta dispoziție, iar, în al doilea rând, pentru că îl preocupau necazuri mult mai serioase decât sentimentul sau impresia că a fost jignit, Necazuri mai serioase și nu mai puțin urgente. Când un bărbat se întoarce acasă și la nevastă, după o abstinență de zece zile, dacă e tânăr ca Marçal, sau, în caz că e bătrân, dacă vârsta n-a reușit încă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iubitor, pătruns de admirație pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că nu-mi păsa de autoritatea lui. Or, așa ceva un om ca el nu putea să-mi ierte. Înțeleg foarte bine asta. Îi reproșez tatei numai faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urându-mi să ajung un artist tot atât de cunoscut și de mare ca Van Gogh. „Îți dai seama, Daniel, ce mândri vom fi când vom veni să-ți vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în pericol. Îmi vedeam de crucile pe care le ciopleam și nu mă încurcam cu nici o femeie mai mult de un ceas, cât aveam nevoie pentru igiena cărnii mele. De aceea fără să mă gândesc că vorbele mele o puteau jigni, i-am spus Emiliei: „Du-te. Vine meșterul și nu țin să te găsească aici”. S-a ridicat, cu un aer de câine bătut sau de client inoportun, și a plecat târându-și picioarele. A doua zi a venit iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a unui chelner gelos, care mai era și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am râs când am aflat capetele de acuzare și pe măsură ce creștea insolența mea, creștea și zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu mai era dispus să facă nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Mă anunța că tocmai cucerise un premiu internațional. Răspunsul tatei m-a jignit de moarte. Până atunci, trăisem cu sentimentul că-l urâsem fiindcă nu mă lăsase să-l iubesc și că el însuși m-ar fi iubit, ca pe Dinu, dacă aș fi fost un băiat cuminte ca fratele meu. Viața îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întâlnire. Și a ajuns. A devenit pilot apreciat, câștiga bine și avea succes la femei. „În fiecare seară era o problemă să aleg, se lăuda Domnul Andrei. Se înghesuiau ca fluturii în luminile avionului. Câteodată mă vedeam silit să le jignesc. Eram obosit, a doua zi aveam o cursă grea, trebuia să mă odihnesc. Le spuneam din mers: «Fetițelor, astă seară băiatul se culcă devreme. Pe curând. Vă pup pe toate»”... Totul a mers bine până când, într-o zi, Domnul Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
septembrie Mă simt mai bine. Stau mai bine și cu moralul. Acum sper din nou. Mâine ies din spital. 10 septembrie Câțiva colegi m-au sărbătorit. Au adus vin și prăjituri. Am băut un pahar de vin ca să nu-i jignesc. Toți mă felicită că m-am repus pe picioare, iar eu îi invidiez pe ei. Mă surprind urmărindu-i, pândindu-i. Ei sunt sănătoși. Fac profesia pe care și-au dorit-o. Unii au copii. Își pot permite să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
surprind urmărindu-i, pândindu-i. Ei sunt sănătoși. Fac profesia pe care și-au dorit-o. Unii au copii. Își pot permite să fie generoși și să mă sărbătorească pe mine. Dar n-am nevoie de afecțiunea lor! Ea mă jignește. Aș prefera să fiu privit cu indiferență. E mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. Îi privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai bine iau direcția iadului. Acolo, în mod sigur, n-am greutăți la poartă”. Sau: „De multă vreme, inchizițiile nu se mai ocupă de treburile cerului. Au coborât la cele trecătoare și numai pe acestea n-ai voie să le jignești. De aceea e mai complicat să te înfrunți cu oamenii decât cu Dumnezeu”. În schimb, de sfidat am sfidat și nu totdeauna din vina exclusivă a caracterului meu. Uneori am făcut-o din convingere. Cred, de pildă, că avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]