4,114 matches
-
încât își pierdea și-și recăpăta cunoștința. Acum, când degetul sonda adâncimile rănii sale de glonț, se ruga să leșine. Suporta durerea, sperând la ușurarea vidului. În schimb, se auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune-ne ce știi. Știți deja ce știu. Apoi auzi un geamăt, ca și cum ar fi fost al altcuiva. Și deodată, o voce dintr-un cotlon al minții îi vorbi. Acum e momentul, îi spuse. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
această unică monografie cu scopul de a face o donație pentru bibliotecă; totuși nu sunt sigur că a fost acceptată vreodată. Este foarte posibil să fi fost aruncată, deoarece era scrisă cu creionul pe foi de însemnări.) Giroscopul s-a lărgit; Marele Lanț al Existenței s-a rupt de parcă ar fi fost făcut din clame de prins hârtii, înșirate de vreun idiot care n-avea ce face; moartea, distrugerea, anarhia, progresul, ambiția și autoperfecționarea aveau să fie noul destin al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încăperea, ci doar se retrăsese în întunericul de pe margine. ă Era băut când s-a certat cu Stepan Sergheievici? ă Dar când nu era beat? comentă Katia fără a-și ascunde dezgustul. ă Katia! pledă Anna Alexandrovna. Ochii i se lărgiră a mustrare. ă Anna Alexandrovna, puteți să îmi spuneți de ce se certau Boria și Stepan Sergheievici? ă Ei se certau neîncetat. Lui Stepan Sergheievici îi făcea plăcere să îl provoace pe Boria. Stepan Sergheievici era un intelectual. Punea totul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o deschizătură sugestivă pentru paginile pe care tocmai le devora. Ochii săi se opriră asupra unei foi de hârtie împăturite care fusese strecurată între cele două pagini și care era lipită de partea pe care tocmai intenționa să o citească. Lărgi teaca de hârtie și scoase foaia afară, citind următorul document, scris de mână: Intrând în acest contract legitim cu clauză legală și prin bunăvoința celor două părți, subsemnații: Pavel Pavelovici Virginski. șurmat de semnătura lui Virginskiț Stepan Sergheievici Goriancikov șurmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mereu țâșnește dintre ruine, de parcă ar fi așteptat, ascunsă acolo, încă de la săparea fundațiilor. Așezarea începea câteva sute de metri mai încolo, era compusă din câteva străzi care dădeau în șoseaua care o traversa pe la mijloc, o piață care se lărgea pe o latură, o fântână acoperită, cu o pompă de scos apa și o roată mare de fier, la umbra a doi platani înalți. Cipriano Algor făcu cu mâna unor bărbați care stăteau la taifas, dar nu se opri cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai departe decât vroiam, pe drumul confruntării cu tata; un drum aspru, dificil pentru amândoi, care nu putea să se termine decât prost. Sub puntea ruptă, s-a căscat o prăpastie pe care timpul n-a făcut decât s-o lărgească. De ce? Lucrurile au fost desigur mult mai complicate. Eu le simplific pentru a le înțelege cât de cât. Îmi spun prin urmare că prea semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai la picioare îl lovise blestemul câinilor capturați. I se umflau și, din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udându-i cu apă și pe urmă purtându-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale. „Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio”, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin părțile vechii Bièvre, În spatele lui Saint Julien le Pauvre. Taxiul nici măcar nu putea intra acolo, așa că mă lăsase la colț. Intrasem ezitând pe străduța aceea, spre care nu se deschidea nici o ușă, dar la un moment dat ea se lărgea puțin, și acolo era librăria. Nu știu de ce avea numărul 3 pe clădire, dat fiind că nu exista nici un număr 1, nici 2, nici altceva. Era o prăvălioară cu un singur bec, și jumătate din ușă ținea loc de vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
brațele rigide, ca și cum urmau să-și ia zborul. După o clipă de imobilitate Începuseră să se Învârtească În jurul lor Înșile, folosind piciorul stâng ca pivot, cu fețele Înălțate În sus, concentrați și pierduți, În timp ce veșmintele lor plisate le Însoțeau piruetele, lărgindu-se În formă de clopote, și păreau niște flori bătute de un uragan. În același timp, medium-ii parcă se chirciseră, cu fețele contractate și desfigurate, ca și cum ar fi Încercat să-și facă nevoile și nu reușeau, respirau gâfâind. Lumina vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ultima urmă. Și așa am găsit Textul-Cheie. Reprezintă probabil ultimul capitol al Întâmplării trăite de Belbo la ***. După el, nu e posibil să se mai fi Întâmplat ceva. 119 S-a dat foc ghirlandei de pe trâmbiță, și atunci am văzut lărgindu-se gaura din cupolă și o săgeată strălucitoare de foc coborând ca fulgerul prin tubul trâmbiței și intrând În trupurile lipsite de viață. Apoi deschizătura s-a Închis la loc și trâmbița a pierit și ea de acolo. (Johann Valentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de exclamație, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I. Emilian ține să-și afirme, cu suspectă insistență, „imparțialitatea”, obiectivitatea „științifică” a rechizitoriului său psiho-estetic (ex.: „Cartea de față încearcă să fie - în limita slabelor puteri omenești - o cercetare obiectivă și senină”; p. 166: „Cititorii vor vedea că am lărgit, la maximum, sfera înțelegerii. Dacă și astfel anumite detritusuri vor cădea dincolo de ea, nu e vina noastră”; p. 167: „nu este o punere la punct a acestor doctrine, ci evidențierea fenomenului de criză spirituală în țara noastră” etc). Însă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
necruțătoare și succesive concentrări, prin aducerea cuvintelor la starea lor aș zice dicționărească (...) printr-o netă preferință pentru neologismul cu sunet plin (...) prin relaxarea legăturilor tradiționale dintre componentele propozițiilor și frazelor etc., ceea ce sporește, evident, impresia de automtism și absurd, lărgind, totodată (...) cîmpul sugestiei (...) își înfrîna fantezia de la o variantă la alta, intelectualizînd expresia și abstractizînd-o, în sensul mutării accentelor de pe reacția superficială, imediată, pe cea morală, filtrată, de adîncime”. În 1970, Nicolae Balotă se arăta încă destul de pesimist cu privire la destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru rochia de mireasă și chiar și vînzătoarea s-a mirat. — A, a făcut ea, Încruntîndu-se, majoritatea mireselor scad În greutate Înainte de nuntă. Eu mă mulțumesc să Îi arunc o privire furioasă, În timp ce e ocupată să facă unele ajustări ca să lărgească cusăturile. Iar Dan mi-a atras atenția că-mi tot mîngîi burta. Fac asta total absentă, pe cînd stau la coadă să-mi iau un sendviș, Îmi dau cu ruj În fața oglinzii de la serviciu sau sînt Întinsă pe canapea Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întreg risca să devină sau chiar devenise o închisoare uriașă, cuprinzând ruinele unui număr fără sfârșit de închisori. Eram atât de năucit, încît primul gând a fost să mă uit afară, să văd dacă am rămas înlăuntrul închisorii care se lărgea mereu. Nu se auzea nici un zgomot și am început să bănuiesc că, între timp, cetatea fusese părăsită, plecaseră toți, inclusiv judecătorii mei, și mă lăsaseră singur. Deodată, m-a cuprins groaza că fantomele celor arși pe rug mă vor întreba
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
extremitățile retezate. Pentru a mă face să înțeleg cum se folosește, și-a prins nasul între degetul mare și cel arătător de la mâna dreaptă, spunându-mi: - Frate, se vede că nu ești obișnuit. Trebuie să respiri numai pe gură. Am lărgit inelul și mi l-am pus pe nas. Mă durea, dar îmi comprima complet nările. Sala principală a criptei avea forma unei cruci grecești. Tavanul cu trei bolți era susținut de douăsprezece coloane de piatră, cu capiteluri sculptate grosolan. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spus: - E-adevărat, de partea cealaltă e-nchisă. Dacă mă lași să încerc, cred că până la urmă o s-o deschid. Îi luceau ochii, era convins că n-avea cum să-i scape o asemenea comoară. Descoperind partea cu balamalele, a lărgit cu vârful spadei crăpătura din partea opusă, ca să-și strecoare mai bine pumnalul. Nu s-a dat bătut cu una, cu două, spre spaima tot mai mare ce punea stăpânire pe ostatici. - De ce vă e frică atât de tare de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
minute. Plăcere zero. Pentru absorbantele interne fusese Însă un adevărat pas Înainte. Miria deschise dulăpiorul și-i aruncă un proiectil. Desfăcu ambalajul cu dinții. Ieși un degetar minuscul de vată comprimată. — Ești sigură? se Îndoi Valentina. — Himenul este elastic, se lărgește, poți băga și un deget, o asigură Miria. Valentina avea Încredere În spusele prietenei. De mai multe ori se așezaseră În fața oglinzii, confruntându-și respectivele deschizături, pentru a se asigura că nici una dintre ele nu avea vreo malformație care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au îmbătrânit, s-au coborât, neinteresați de nori. Monotonia a pus din nou stăpânire pe acest loc până când - minune! - piatra a dat naștere unei noi surse de viață, repede la vale a curs pârâul și s-a mărit, s-a lărgit, a străpuns prin munte și a devenit un râu voinic și dătător de viață, căci odată cu el au început să apară flori și valea a căpătat un scop cu trecerea timpului: să impresioneze, să se facă amintită. Prea puțin îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Csákány a arătat cu țeava spe vechiul teren de fotbal și mi-a spus să mergem. Csákány își încropise coșmelia în capătul șanțului care se întindea, traversând terenul de fotbal, până la un lan de grâu. Acolo, în capăt, Csákány a lărgit o porțiune din șanț, a despărțit-o de rest cu cartoane, tinichele și plăci presate, a acoperit-o cu scânduri, șipci, folii de plastic și hârtie gudronată, de undeva făcuse rost și de o sobă de tuci, hornul ieșea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar cravata neagră, pe care mama mi-o croise dintr-una de-a tatei, mă strângea atât de tare încât, de câteva ori, am simțit că mă sufoc, numai pentru că nu vroiam s-o supăr pe mama, nu i-am lărgit nodul, înainte să plecăm, mama o aranjase preț de vreo zece minute, ca să stea perfect, întocmai cum ar fi legat-o tata, deci tare mult aș fi vrut să ajungem odată. La un moment dat, un taxi alb s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cel mai bun caz au să mă scuipe În față, În cel mai rău au să-l ajute pe junele Kermeur să se dea la fund... Asta e, la revedere. Închise telefonul, apoi Îl ajută pe sergentul de jandarmi să lărgească perimetrul de securitate pînă la al doilea menhir. Mai departe, cei doi adjuncți ai lui Morineau mergeau În lung și-n lat pe faleză, Îndoiți de spate, În căutarea unor improbabile indicii. Stéphane se strîmbă cînd Îl auzi pe Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu avea urme de Înțepături pe degete. - Are chipul neatins, semn că a căzut cu fața În jos. Desigur că Întorcînd-o s-a umplut Pierric de sînge pe mîini, spuse Marie, arătînd spre băltoaca de un roșu Închis care se lărgea sub capul ei. Lucas Îi ridică delicat capul. Plaga situată Îndărătul craniului era plină de cioburi de faianță și de așchii de lemn, prinse În sînge Închegat. - Va fi greu să stabilim dacă raftul a căzut singur, spuse Lucas ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se cațăre În pasaj și se strecură la rîndul lui, părăsind grota de acum complet Înecată de mare. Tunelul urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]