4,795 matches
-
care e în stare să se gândească la ceva atât de dezgustător e capabil de orice. Da, le cred. Mai mult, tot așa cred și cei de la poliție. în prezent ei scotocesc prin magazinele, prin bistrourile, prin supermarketurile și prin lăzile de gunoi din întreg ținutul, în căutarea plăcintelor cu carne de porc. — Numai că dacă nu găsesc nici una, n-or să rezolve nimic. — Poate o să vă intereseze și că au confiscat cinci mii de conserve cu mâncare pentru câini, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o coadă, mă așez și eu la rând. Deci, o doamnă fină, elegantă, decisă să protesteze. Nu mă însoțiți? Se adresase tânărului logodnic, care n-a răspuns cu nici o vorbuliță. Avea dreptate femeia, trebuia intervenit, altfel riscam să nu apucăm, lăzile erau pe terminate. Tânărul logodnic zâmbea batjocoritor. M-a găsit tocmai pe mine mai reprezentant, șuieră el nervos spre logodnică. Fata privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un caz mai mult. Apare o vânzătoare grasă și ia o ladă de portocale pentru personalul magazinului. Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ori pe an - dar în cea mai mare parte țineau legătura prin scrisori și, ocazional, prin telefon. Nimic din toate acestea nu ridica vreo problemă pentru directorul de la Dunkel Frères. Producția lui Smith era uriașă și, o dată la două luni, lăzile cu pânze și desene soseau la galeria din Chicago, pentru a fi vândute pe sume tot mai mari și mai delicioase. Era aranjamentul ideal și fără îndoială ar fi putut continua mai multe decenii, dacă Smith nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
incertă ca să ne putem închipui că manuscrisul nu s-a pierdut, de fapt. Doar, ca să zic așa, s-a rătăcit. Dar dacă editorul lui Hawthorne, James T. Fields, l-a luat cu el acasă și l-a băgat într-o ladă, laolaltă cu un teanc de alte hârtii? În cele din urmă, lada e mutată în pod. După ani, ea e moștenită de unul dintre copiii lui Fields sau abandonată în casă și, când casa se vinde, lada intră în proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fapt. Doar, ca să zic așa, s-a rătăcit. Dar dacă editorul lui Hawthorne, James T. Fields, l-a luat cu el acasă și l-a băgat într-o ladă, laolaltă cu un teanc de alte hârtii? În cele din urmă, lada e mutată în pod. După ani, ea e moștenită de unul dintre copiii lui Fields sau abandonată în casă și, când casa se vinde, lada intră în proprietatea noilor locatari. Înțelegi ce spun? Dubiile și misterele sunt suficiente ca să pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
băgat într-o ladă, laolaltă cu un teanc de alte hârtii? În cele din urmă, lada e mutată în pod. După ani, ea e moștenită de unul dintre copiii lui Fields sau abandonată în casă și, când casa se vinde, lada intră în proprietatea noilor locatari. Înțelegi ce spun? Dubiile și misterele sunt suficiente ca să pregătească terenul pentru o descoperire miraculoasă. Așa s-a întâmplat cu teancul de scrisori și manuscrise aparținându-i lui Melville, acum câțiva ani, în statul New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rotește în raza vederii mele, apoi dispare. Când uliul se întoarce, închid ochii. În câteva secunde, adorm buștean. La ora cinci, Honey Chowder își face prima apariție, trăgând în fața casei cu mașina plină cu de-ale gurii și cu două lăzi de vin. De-acum, Tom și cu mine ne-am ridicat din șezlonguri și stăm pe verandă, discutând politică. Ne întrerupem diatribele împotriva lui Bush II și a Partidului Republican, coborâm treptele până la Honda albă și ne prezentăm fiicei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a luat ceva timp ca să mă prind. Lucy nu știa în care cutie era de presupus că e laptele ei. Credea că fiecare copil știe ce cutie îi aparține și, dacă stătea până nu mai rămânea decât o cutie în ladă, atunci aceea trebuia să fie a ei. Înțelegi despre ce vorbesc, unchiule Nat? E puțin ciudată, dar ciudată deșteaptă, dacă pricepi ce vreau să spun. Dacă n-aș fi folosit cuvântul „doar“, ați fi știut de la început unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din cinci-șase înghițituri, după care pornim să mutăm, prin ușa prea îngustă, monstrul în living room, unde Figaro l-a luat îndată în stăpânire. Da’ să știți, dragă, că nici asta nu-i o soluție, să nu mai ajung la lăzile de cartofi, o aud în urma mea pe mama, recunoscătoare pentru truda noastră de vreun ceas și mai bine... Pentru mine se dovedise prea grea până și masa elegantă din sufragerie, pe care trebuia s-o „facem mare“ pentru câte-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de ucis și cu destinații foarte precise. Terapia era scrisul după dicteu automat, până reușeam să-mi alung ultima urmă de somn, apoi, în întunericul imperfect, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu permite focuri de artificii în fața Palatului Poporului. Ei bine, nu-mi pasă. Eu sunt Jiang Ching! Aduceți-mi pocnitorile în douăzeci de minute sau sunteți concediați! Furați-le, dacă e nevoie! Peste o jumătate de oră, gărzile sosesc cu lăzi de pocnitori. Încep să răsune zgomote ca de gloanțe. Artificiile acoperă cerul. Pocnitorile sar în sus și-n jos și dintr-o parte într-alta. Râd până-mi dau lacrimile. Îl urăsc pe Mao. Mă urăsc pe mine însămi pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întreagè, o lume care, abia dupè ce a mai crescut, a început sè o fascineze, îmi aratè o casè mare, a cèrei poartè e situatè pe cealaltè stradè, acum, în curtea pustie, acoperitè de zèpadè, douè vechituri de mașini, o lada și o broscuțè, zac abandonate sub un nuc, ceva mai încolo, în soarele molcom al unui început de toamnè aurie, deasupra unei mese de tenis, doi bèieți de liceu se înverșuneazè într-un turnir a cèrui recompensè ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în alte dăți, dar nu mai semănau cu celelalte. Sunau cu totul altfel. Aveau ritmul tristeții care îl copleșea. Ceasul ce trece nu se întoarce... Firul se tae, nu se mai toarce... Iancu plecase la drum cu o grămadă de lăzi burdușite de cărți. Îngrămădise volume de Anacreon, Mineele traduse și prefațate de luminatul Chesarie, Didone abbandonata, La clemenza di Tito și Estratto dall’Arte poetica di Aristotele de Metastasio, Hymnen an die Nacht a lui Novalis, Afinitățile elective de Goethe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întunecat, s-a răcorit. Mama a venit, o dată, cu ciulama și pentru mine; cu plăcințele și pentru mine. Cu pătura cărămizie, o știi tu, din refugiu. O știu, cum să n-o. Miroase Încă a dudă. Stau culcat pe-o ladă de-a lor, de fier, Înfofolit În pătură. Îl ascult pe Fag (Carpenul doarme alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cu pătura cărămizie, o știi tu, din refugiu. O știu, cum să n-o. Miroase Încă a dudă. Stau culcat pe-o ladă de-a lor, de fier, Înfofolit În pătură. Îl ascult pe Fag (Carpenul doarme alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tren și mă trimite, deocamdată, la Vologda, la „mănăstire” - alt centru de triere; de acolo ajung la Belomorkanal; de acolo la Uhta; după aceea - războiul Începuse demultișor, dar noi am aflat mult mai târziu - la Arhanghelsk, la descărcat vapoare englezești: lăzi cu ceva greu, de bună seamă, armament... După aceea, o raită prin taiga, la tăiat pădure... Numai că istoria, fata-ceea nu m-a uitat... Într-o zi Îl trimite pe alt Sapșa care mă anunță că am fost amnistiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de o neliniște nouă, care-i făcu pe oameni să se întrebe dacă nu cumva o luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire cu alcoolul, descoperiră o ladă de bere într-o camionetă de livrări. La o săptămână după aceea, o sticlă de whisky într-o ricșă. Apoi și mai multă bere. Apoi și mai mult rom. Cu niște fețe întuncate și pline de hotărâre, cu ochi sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în care asista, consternat, la decăderea societății în care se născuse. — Ar fi mai bine s-o lăsăm baltă, zise. Niciodată n-o să fim de acord... Vrei să mănânci ceva? Gacel făcu un gest de încuviințare, și locotenentul căută în lada mare de lemn unde erau proviziile. Deschise o cutie de carne pe care o împărțiră, pe urmă mâncară pesmeți și niște brânză de capră tare și foarte uscată, în timp ce soarele se ridica la orizont, încălzind pământul și smulgând reflexe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din pripă. De la șaișpe ani, da, în fabrica aia de pâine unde o băgase taică-său. În trei schimburi, da, pe bandă și-n gura cuptorului, de te frigeau pâinile la mâini prin palmarele de piele când le puneai în lăzi și nu stăteai decât un sfert de oră la pauza de masă și când te duceai la veceu. Iadu’ pe pământ, Mirelo, focu’ iadului - d-asta ți-a făcut rost tăticuțu’ tău când a aflat c-ai lipsit două trimestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la mâna unuia care, la rândul lui, stă la mâna altora. Erau și seri când ieșeau împreună, dragostea mea, mână-n mână adulmecau o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare. Ocheau câte o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric. Într-una din serile acelea au avut ceva mai mult noroc. Mirela a ochit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mi-a dat niciodată senzația asta. Restul garsonierei e destinat lucrului. N-ar fi nevoie ca Felice Bortshe să fie vreo distinsă specialistă ca să-și dea seama de asta, văzând resturile de metal, sârmele, țevile, diferitele unelte de sudură și lăzile de plastic pline ochi cu altele asemenea, care sunt Împrăștiate pe podea și care, prin combinație, dau camerei acel aer deosebit, de cimitir de fiare vechi, ce face furori anul ăsta. Nici n-aș ști unde să Încep curățenia. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care puteau fi menținute legăturile cu Teheranul și cu alte orașe din țară, ca și cu Londra și Bombay. În aceeași zi, li se alătură o cazarmă a poliției, aducând, În chip de zestre, o mitralieră Maxim și treizeci de lăzi cu muniții. Aceste succese au redat Încrederea populației, tineri și bătrâni prinseră curaj, năvăleau cu sutele spre cartierele eliberate, uneori Împreună cu armele lor. În câteva săptămâni, inamicul fu Împins spre periferie. Nu rămânea În mâinile lui, În nord-estul orașului, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
domiciliu forțat, cu promisiunea expresă a guvernului rus de a nu-i permite niciodată să revină În Persia? Chestionar, autoritățile de la Sankt-Petersburg răspunseră că acesta le Înșelase vigilența și călătorise sub un pașaport fals, că armamentul său fusese transportat În lăzi purtând mențiunea „apă minerală”, astfel Încât nu purtau nici o răspundere În privința răzvrătirii sale. Așadar, șahul Își părăsise reședința de la Odesa, străbătuse, Împreună cu oamenii săi, cele câteva sute de mile care despart Ucraina de Persia, se Îmbarcase, cu tot cu armamentul său, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]