6,066 matches
-
Iași trebuie să fi fost destul de mare din moment ce fondurile provenite de la abonamente au permis „gratificarea” a 260 de ostași ruși aflați în convalescență. Conținutul este, în linii mari, puțin interesant. În primul număr, un A. M. închina o odă, compusă în latină, împărătesei Ecaterina a II-a. Nu este exclus ca sub cele două inițiale să se ascundă un reprezentant al protipendadei locale. Această odă este însă singurul text literar inserat și totodată unul dintre puținele care ar putea să ateste o
COURRIER DE MOLDAVIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286455_a_287784]
-
în solii dificile cu turcii, ungurii, polonezii și italienii. Era considerat cel mai bun vorbitor de limbă latină din Moldova timpului, de aceea a intermediat legăturile cu iezuiții italieni veniți aici să constate starea comunităților catolice. Copiii lui au învățat latina cu iezuitul Renzi, așa încât fiul cel mare, Nicolae, cronicar și el, va traduce din latină în română cartea de morală princiară a lui Guevara, Ceasornicul domnilor. În 1683, după asediul Vienei, C. pleacă de teama turcilor în Polonia. Rămâne acolo
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
de limbă latină din Moldova timpului, de aceea a intermediat legăturile cu iezuiții italieni veniți aici să constate starea comunităților catolice. Copiii lui au învățat latina cu iezuitul Renzi, așa încât fiul cel mare, Nicolae, cronicar și el, va traduce din latină în română cartea de morală princiară a lui Guevara, Ceasornicul domnilor. În 1683, după asediul Vienei, C. pleacă de teama turcilor în Polonia. Rămâne acolo până în 1686, interval în care își va scrie ultimele lucrări. În repetate rânduri el și-
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
structurare poetică, menite să exprime cât mai adecvat tematica abordată cu atari mijloace poetice”. Cu deosebire inovator este ultimul capitol, Încercare de sinteză, în care sunt dezbătute chestiuni precum cronologizarea folclorului, relația folclorului românesc cu mitologia greacă și cu cea latină, sistemul de versificație al poeziei populare românești, zonarea acesteia. Cu privire la Eseu despre dansul popular românesc (1982), autorul însuși afirmă că este elaborat de un „nespecialist”, totuși coreologii l-au primit cu interes pentru caracterul lui incitant. Proza lui B. din
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
intră la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava. Plăcându-i umanioarele, va opta pentru Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cernăuți, studenția lui diligentă desfășurându-se între anii 1903 și 1907. După absolvire, va fi numit profesor de latină și elină la școala unde își luase bacalaureatul. Din 1909, e transferat la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc. Profesor definitiv încă din 1908, obține doctoratul în 1912, cu o teză redactată în limba germană, în care se ocupă de
BILEŢCHI-ALBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
filosofie, estetică, sociologie, politică. Un spațiu larg este destinat literaturii originale, versuri și proză, semnate de Ion Agârbiceanu, Pavel Dan, Radu Brateș, Virgil Fulicea, Virgil Stanciu. Cele mai bogate colaborări îi aparțin lui Pavel Dan, fost profesor de greacă și latină la Blaj, și lui Radu Brateș, prieten apropiat al lui Pavel Dan. În domeniul teoriei, istoriei și criticii literare se publică opinii, controverse și dispute relative la fenomenul literar contemporan. Se discută, astfel, modernismul arghezian, cu un răspuns tăios dat
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
, Antoaneta (17.I.1916, Pitești), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Floricăi (n. Rusu) și a lui Marin Iordache, ofițer, și nepoată a lui Vladimir Streinu. După ce își ia licența în latină și greacă la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1939), lucrează în Ministerul Propagandei Naționale (1940-1942), apoi la Ministerul Culturii (1943), de unde este trimisă la Institutul Român din Madrid. Din 1946, rămâne definitiv în Spania, căsătorindu-se cu diplomatul
BODISCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
scrie poezii și proza. Ritmul în care era educat tânărul este de invidiat până și în zilele noastre, amintindu-ne de pregătirea de care a beneficiat regina Cristina a Suediei: "Înainte de micul dejun aveau loc lecțiile de Greacă, urmate de Latină și istorie, compunere, aritmetică, cosmografie, dialectologie, retorica și, desigur, teologie. Regele Iacob vorbea fluent Greacă, Latină, Franceza, Engleza și Scoțiana. Regele a remarcat la un moment dat că prima limba pe care o vorbise fusese Latină, si nu limba maternă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
cât și al oamenilor obișnuiți. Regele a trebuit să permită reeditarea pentru marele public și astfel lucrarea să a devenit ceea ce în zilele noastre numim"bestseller", sau cea mai vândută carte. Vreme de cincizeci de ani a fost publicată în latină, engleză, galeza, germană, franceza și suedeză. În interesul special manifestat de Iacob pentru literatură nu putem să nu identificăm și o formă incipientă de propagandă. Probabil a fost printre puținele capete încoronate care au conștientizat că formele de divertisment ale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
sus prezentat este: Memoirs of Count de Grammont. Putem observa o litera"M" în plus introdusă în nume. Se pare că a existat o predilecție în a se folosi numele Gramont în lucrările apocrife. O altă lucrare, scrisă într-o latină proastă și o franceză cu multe greșeli de ortografie, a fost atribuită tot contelui. Concluzie total greșită, trasă de cercetători mult prea repede, pe baza inițialelor P.D.C. care apar inscripționate pe diferite pagini ale volumului. Inițialele P.D.C. aparțin lui Philibert
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
manifestat-o aproape întreaga viață. Roland Mousnier, afirmă în lucrarea să The Institutions of France under the Absolute Monarchy 1598-1789, ca mulți dintre contemporanii regelui susțineau că Ludovic al XIV-lea nu era educat cum se cuvine. A invatat puțină Latină din gramatică Port-Royal Nouvelle méthode pour apprendre facilement et en peu de temps la langue latine. A scris compuneri în limba latină, iar una dintre aceste compoziții, corectata chair de mână regelui, există astăzi înregistrată că manuscrisul nr 3858 în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
the Absolute Monarchy 1598-1789, ca mulți dintre contemporanii regelui susțineau că Ludovic al XIV-lea nu era educat cum se cuvine. A invatat puțină Latină din gramatică Port-Royal Nouvelle méthode pour apprendre facilement et en peu de temps la langue latine. A scris compuneri în limba latină, iar una dintre aceste compoziții, corectata chair de mână regelui, există astăzi înregistrată că manuscrisul nr 3858 în Cabinetul Manuscriselor Bibliotecii Naționale din Paris. În acest manuscris regele notă:"Meminero me esse ifra Deum
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de limbă și de scriptură (1864). Cunoașterea și studierea istoriei a conferit o caracteristică aparte celor mai multe dintre afirmațiile filologice ale lui C., aflate, în general, sub semnul latinismului. El este de părere că la originea limbii noastre se află nu latina clasică, ci latina vulgară, și că, din punct de vedere etnic, românii sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani. După el, limba română s-a format între secolele VI-X, cunoscând o perioadă de înflorire până în secolul al XVIII-lea, când
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
de scriptură (1864). Cunoașterea și studierea istoriei a conferit o caracteristică aparte celor mai multe dintre afirmațiile filologice ale lui C., aflate, în general, sub semnul latinismului. El este de părere că la originea limbii noastre se află nu latina clasică, ci latina vulgară, și că, din punct de vedere etnic, românii sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani. După el, limba română s-a format între secolele VI-X, cunoscând o perioadă de înflorire până în secolul al XVIII-lea, când a început să
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
apelează la termeni autohtoni pe care îi glosează, atunci când traduce titlul Strămutarea a bunătăților și frâul păcatelor, explicând: „adecă îndrumarea spre bunătăți și oprirea spre păcate”. Divanul se închide cu două serii de principii ale stoicismului, și ele traduse din latină. Simetria primelor cărți constă în aceea că fiecare dintre ele e secționată în 85 de paragrafe. În prima carte dialogală, între Înțelept și Lume, se dă câte un titlu („pont”) fiecărei secvențe, titlu sub care își rostește replica polemică fiecare
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
operațiile intelectului”, ordonează, prin categoriile ei, bagajul „mental” și „verbal”. Autorul pune accent pe teoria silogismului, cu exemplificări. Urmele acestor preocupări pentru știința logicii vor fi identificabile în parodia gândirii silogistice din romanul alegoric. Compendiul de logică, deși scris în latină, îl situează, prin conținut, pe C. în zona umanismului de factură grecească. Din aceeași perioadă datează contribuțiile lui în domeniul muzicii. Cânta la instrumente de coarde, era și compozitor. Multă vreme s-a auzit în Istanbul un „cântec al dervișului
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
retorice rare (chiasm, paradox, oximoron, ironie) și de creațiile verbale neobișnuite. Ca ideologie și retorică satirică, Istoria ieroglifică este un roman ce aparține epocii Luminilor. După 1714, C. se ocupă aproape exclusiv de redactarea unor cărți de istorie. Scrie, în latină, un studiu bazat pe teoria evoluției ciclice, prevăzând izbânzi însemnate ale lui Petru cel Mare, pornit să elibereze creștinătatea. Eseul se intitula Monarchiarum physica examinatio [Examinarea naturii monarhiilor]. Cartea cel mai adesea invocată în istoria culturii române este Descriptio antiqui
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
scrisă cu metodă, de la prolegomenă și până la ultima din cele zece „cărți”. E o argumentație întemeiată pe un număr impresionant de surse greco-latine. În partea a doua a titlului, autorul precizează că a făcut el însuși traducerea textului princeps din latină în română, în anul 1717, fiind de drept „voievodul și de moșie domn al Moldovei”, dar, temporar, „cneaz în Sankt Petersburg”. Opul cuprinde istoria românilor, de la origini până în anul 1274. Interesul istoricilor pentru această operă n-a fost epuizat de
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
grad în care creștea însemnătatea, mărimea și succesul temeinic al împărăției romeice, centralizate la Niceea, și cu cât ea se apropia de scaunul ei de odinioară de lângă Bosfor, cu atâta grăbea în aceeași vreme spre cădere puterea romîno-bulgară și cea latină din împărăția romană a Răsăritului. Împăratul Teodor Laskaris II murind, lăsase moștenitor al tronului și urmaș pe fiul său, de nouă ani numai, Ioan, dar magnații împărăției nu puseră epitropi și purtători trebilor împărăției pe cei doi bărbați, George Muzalos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scaun a lui Arsenie nu mai recunoșteau legitimitatea niciunui patriarh. În fine, în anii 1283 și 1285 se restabili învățătura veche în sinoadele ținute la Constantinopol și se statornici în toată forma și de drept deosebirea bisericei grecești de cea latină. De atunci comunitatea religioasă între greci și latini se dovedi nerealizabilă pe calea bunei învoieli. Cu atât mai zeloși lucrau papii pentru ca să ridice din nou împărăția latină din Constantinopol și pentru acest scop chemară în cruciată spornică Apusul în contra împăraților
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a împărăției bizantine. Cu toate că prin restabilirea tronului împărătesc al romei-lor de lângă Bosfor biserica greco-orientală ajunse din nou la necontestată supremație totuși Scaunul roman se, folosea ca și mai înainte de orice ocazie favorabilă de-a crea o intrare mai largă bisericei latine în împărăția Răsăritului și spre scopul acesta punea în mișcare pe toți principii creștini. Ambiția și lăcomia de țară a multor principi, pospăite cu zelul credinței, se ofereau adesea ca unelte pentru intrarea în acțiune în asemenea cazuri. Astfel Filip
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să nu se fi rătăcit în cine știe ce tainic ungher al arhivei Vaticanului, ci să fi fost descoperit și achizi- ționat de Constantin Esarcu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un anticariat din Italia. Ulterior, textul a fost tradus din latină de V.A. Urechia, pentru a face obiectul unei comunicări în cadrul Acade miei Române, în anul 1895 (33). Dar iată pasajul care ne intere sează din Codex Bandinus, în traducerea destul de stângace a lui V.A. Urechia : înainte de tragerea clopotelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Micu, Petru Maior ș.a.), așa-numitul „Lexicon de la Buda” (Lesiconu Romănescu - Lătinescu - Ungurescu - Nemțescu...) a fost tipărit la tipografia Universității din Buda, în anul 1825. De data aceasta, termenul românesc șolomonariu a beneficiat de echivalări în toate celelalte trei limbi : latină (imbricitor), maghiară (garabantzás deák) și germană (der Wattermacher, Wettertreiber, Lumpenmann) (98, p. 654). Anul tipăririi Lexiconului nu este concludent. Așa cum declară din titlu autorii, el a fost redactat „în cursul a treizeci și mai multoru ani” (98), deci începând cam
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
departe, trebuie să lămuresc pe scurt o problemă controversată de terminologie populară. De fapt, termenii descântec, vrajă și farmec nu erau inițial decât sinonime care desemnau același tip de acțiuni/incantații magice. Ceea ce le deosebea era doar originea lingvistică diferită : latină, slavă și, respectiv, greacă. Totuși, evoluția semantică ulterioară a acestor termeni a produs unele diferențe notabile : a vrăji și a fermeca desemnează, de regulă, practici magice ofensive, pe când a descânta, a desface, a dezlega desemnează acțiuni magice defensive. Conform și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și Eva, a apărut pe teritoriul țării noastre și nu a fost alta decât româna străveche. Limba Bibliei și a Vedelor indiene a avut la origine încifrarea de către sacerdoți a românei adamice. Tot din spațiul carpato- danubian ar fi pornit : latina, greaca, slavona, idiomurile indo-europene și toate celelalte limbi, dialecte și graiuri cunoscute. În aceeași vatră s-ar fi mani- festat epicentrul culturii universale, în care își au rădăcinile cea egipteană, indiană, babiloniană, persană, chineză, greacă etc.” (6). Am citat mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]