2,362 matches
-
și cele mai spurcate înjurături, jinduiește "cu bale la gură" după avutul lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba aia smolită" are și un profitabil debușeu homosexual. Tânărul Viorel, băiatul lui Gomoiu, i-a pus de mult inima la picioare. Ceea ce înseamnă că Laur, "prințișorul mulatru", este la înălțimea modelului reprezentat de Motănica, mama codoașă, care stă cu pisicile ei în casa de pe Calea Griviței și se înviorează odată cu sezonul. "Noi nu suntem de felul nostru neam de tubari și salahori", declară cu mândrie fiul
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
zicând, apolitice. După care, ajunși și rămași în Timișoara, în casa acelui Pepino care nu mai apare, în compania nevestei lui surdo-mute și a unui brotac "înveșmântat doar în crusta aia de jeg și muci", eroii (Relu și Andrei, fiindcă Laur o va șterge cu toți banii și cu muta) sunt prinși în tăvălugul mișcării protestatare. Romanul acesta al Revoluției este, de asemenea, puternic și profund original prin asumarea de către autorul-narator-protagonist a condiției lui de paria, chiar și atunci când epocile se
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
că Andrei nu exagerase deloc în privința Steluței, în pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea-n
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam cândva romanele vieții, și pentru trei scaune ce păreau să ne fi așteptat special pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul în brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strân-gându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
pe apele ce curg. Nisipu'n mână, totuși, te uită cum rămâne: colina-și înstelează luceferii'n amurg, anticipând, regală, aurorele de mâne. San Francesco nel Deserto Din cerul apei moarte cresc seara chiparoși. Mai văd pe sub amurguri, încununați cu laur, rugându-se, umilă, o ceată de leproși - și-o'ntreagă seară curge în rănile de aur. Lui Ion Pillat îi va fi făcut plăcere acest ,dialog" peste depărtări și generații, de vreme ce ,seria nouă" de 27 de poeme într-un vers
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
rău) data viitoare! Diferența dintre competițiile între cluburi și cele între echipe naționale corespunde modelului confruntării dintre piața liberă și economia planificată de stat. Adică dintre capitalism și socialism. Sau dintre speranța de a obține rezultate și împăunarea primitivă cu laurii „apartenenței”. Care dintre sisteme e mai democratic? Dincolo de orice dubiu, cel al cluburilor. Drept dovadă, poți locui într-un oraș cu echipă de fotbal celebră și să nu-ți pese de rezultatele ei. Sau poți ține cu una (cu Steaua
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
Cu debutul eclatant din 1905 (Poezii), Goga se impune ca un poet autentic cu o voce distinctă. Maiorescu îl primește în casa lui din Str. Mercur 1, semn de considerație și, în 1906, îi întocmește referatul care îi va aduce laurii premiului Academiei. La apariția, în martie 1906, a Vietii Românești, C. Stere scria entuziastul eseu Poetul pătimirii noastre, Goga devenind prieten și colaborator al revistei ieșene. Numele personalității sale lirice urca spre zenit, admirat peste tot în lumea românească. Va
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
Respinge opinia că scrisul nu ar fi o îndeletnicire femeiască - „clevetitorilor pe plac nu sunt/ De mâna mea, spun ei, că-i acul” - și ține să fie recunoscută ca poetă de criticii discriminatorii: „Nu cer să-mi fie coroana din laur/ Dați-mi una din cimbru ori pătrunjel.” (Prolog) Revendicare ce exprimă smerenie puritană, dar și ironie. Se clevetea pesemne în colonie că soția lui Simon Bradstreet preferă pana în locul acului, dar poeta avea și admiratori. După obiceiul vremii, versurile în
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți-mă. în mine un veșnic m-a privit./ Dar întunericul perdeluiește orice mers/ Către minune, mă încarcă/ Stafia purtînd un
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
recompensa monetară care îl însoțește. Nici mai mult, nici mai puțin de 50.000 de dolari. Juriul, compus între alții din Stephen Greenblatt și J. Cootze, nu a căzut de acord pînă la urmă asupra unui singur cîștigător, astfel că laurii au fost împărțiți de Elaine Scarry și Philip Fisher, ambii profesori la Harvard, ea de estetică și literatură, el de literatură. Despre Philip Fisher nu știu prea multe, pe Elaine Scarry însă am urmărit-o cu oarece interes, citindu-i
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
ai timișorenilor, la fel ca și Florian Lungu, iar mareșalul Johnny Răducanu, distins cu Diploma de Onoare a orașului, spune cu fiecare ocazie că „aici e Orleans-ul jazz-ului românesc, e cel mai curat loc din țara asta“.... Portativul cu lauri Într-un fel sau altul, aproape toate notele de pe portativul Premiilor Radiodifuziunii sunt legate de Timișoara și vestul țării: fie că-i vorba de artiști bănățeni, fie că au fost recompensate evoluții din Festivalul de la Brebu sau din Gala Blues-Jazz
Agenda2004-9-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282114_a_283443]
-
S.A. să nu spună că s-a sacrificat intrînd în PCR ca să salveze revista Dialog. Un bun-simț contextual te obligă, măcar o dată în viață, cînd recunoști că ai făcut un pas catastrofal, să nu-ți ștergi lacrimile de crocodil cu laurii din recuzită. Toate astea ar fi rămas nespuse dacă textul lui S.A. alias nu știu cum, ar fi rămas o chestiune de răfuială cu sine și o încercare de primenire a conștiinței. Însă nu e așa. S.A. își anunță intenția de a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
între greacă, turcă, slavona bisericească și regionalisme dintre cele mai bizare, toate amestecate nonșalant între ele. în schimb, prima strofă a odei La Italia sună astfel: "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lîngă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente ale domnitoarei ginte înviază mii icoane la aducerea aminte." Frapează aici nu doar relativa abundență a termenilor noi, de origine latino-italiană
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente ale domnitoarei ginte înviază mii icoane la aducerea aminte." Frapează aici nu doar relativa abundență a termenilor noi, de origine latino-italiană (antic, laur, oliv, monument, gintă, ferice), ci combinarea lor cu termeni autohtoni, aleși atent după originea lor evident latină (a ura, frumoase, țărmuri, verde, floare, cer, senin, domnitor), într-o demonstrație subtilă de armonie neo- și proto-latină. Poetul a avut fericita intuiție
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
mână o cameră de filmat. De asemenea, în același loc se află câteva luminări care ard în memoria sa, mai multe flori, un microfon și un dispozitiv pe care îl ajuta să surprindă cele mai importante ipostaze ale zilei. "Doamne!... Laur! Știi cât de pustie este redacția fără tine? Nu te vom uita NICIODATĂ, scumpul nostru prieten și coleg! Odihnește-te în pace!", a scris unul dintre colegii săi, Mihai Bunăziua de la TV Buzău. De asemenea, prietenii cameramanului i-au invadat
Emoționant. Ultim omagiu adus omului de televiziune omorât la Buzău () [Corola-journal/Journalistic/43257_a_44582]
-
Eminescu - Și dacă... -, dedicat maestrului Tașcău și venerabilului său cor). Etalon al muzicii corale românești contemporane (Premiul Internațional „Alexandru Pașcanu”, acordat de Fundația Corală „Madrigal” în anul 2000), Corul de Cameră „Ion Vidu” a dobândit o certă recunoaștere internațională, cucerind laurii unor prestigioase concursuri corale la Karditsa (Grecia, 1994), Montreux (1997), Llangollen (Țara Galilor, 1999) și Preveza (Grecia, 2000). În 10 decembrie 2007 a reprezentat România, într-un concert susținut în fața altarului bisericii ortodoxe lugojene cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în cadrul
Remus Ta?c?u ?i momentele de gra?ie ale muzicii corale lugojene by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Journalistic/84060_a_85385]
-
mea nu mai poartă pantaloni scurți. Pentru exigența liminară a acesteia, premiile pe care m-am învrednicit a le primi, ca elev și student, rămîn un apanaj al trecutului, al unui trecut, vai, tot mai îndepărtat, bucuros pe atunci de laurii lor, ca de-o speranță, adică precum de un fapt ce vine dinspre viitor către noi, revărsînd asupră-ne harul neîntîmplatului. O binecuvîntare a ceea ce s-ar fi putut întîmpla... Ce-aș mai putea spera acum? Premiile literare dobîndite în
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
natală, unde un poet anonim a scris aceste cuvinte, vibrante prin sinceritatea, profunzimea și adevărul lor: „Lui Gabriel García Márquez. Tu ești Aracataca, leagănul culturii, acolo unde i s-a cântat să adoarmă geniului, regelui literaturii; azi el doarme pe laurii măreției și gloriei, făcând ca istoria să intre pe un nou făgaș; să-l aclamăm și să-l onoră m, punându-i cununa pe cap, regelui scriitorilor.” Legenda „magului” este abia la început...
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
pe cât de dinamică, de spectaculoasă, pe atât de temeinică, cu o direcționare evidență spre fapte de muzică dintre cele mai importante. Cu ani în urmă, că tânăra muziciana, Dana Borsan era apreciată pentru prospețimea cantului, pentru rigurozitatea jocului pianistic. Cucerise laurii unor distincții importante în tot atât de importante competiții la Varșovia, la Zwickau, la Viena. Astăzi este un tânăr maestru ce are răgaz ca sa gandeasca. Are răgaz să se împlinească pe măsură. Este laureata a prestigiosului premiu conferit de Uniunea Criticilor Muzicali
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
Ioan Holban Pare ciudat și, oarecum, în afara "cestiei" să scrii despre Matei Vișniec, fără a pronunța nimic asupra dramaturgiei sale; altfel spus, primul Vișniec - poetul și prozatorul - s-a supus Cezarului, dramaturgul culegînd laurii, florile, artificiile, succesul. Dar poezia și proza sa sînt cu atît mai interesante, azi, cu cît ele ar putea părea spații literare conexe; și, apoi, cine și-ar putea reprima pornirea de a identifica "structuri dramatice" în poezia, din, să
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
la cules de leurdă și de păpădii. Un pas și încă unul, o nouă hartă caligrafiază umbrele noastre în parcul cu copaci exotici. Cîndva, sub umbra cireșului japonez sub care stăm acum își avea atelierul meșterul de stele, iar sub laur se întindeau imperiile ceții dinspre nordul tău moldav "Vezi ce rostești deasupra rîului, memoria lui e nemuritoare" cum versurile din Luceafăr pe care mi le-ai recitat în latină ca o presimțire a fiecărei vocale-regină, a fiecărei consoane-mareșal. azi am
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
mai dau în spectacol. De la o anumită vârstă, femeile nu trebue să mai apară sub reflectoare..." "Acum, după 40 ani de scris, îmi spun că poate chiar însemn ceva, atât cât s-a putut pentru un om fără funcții, relații, lauri, privilegii... Cred că am fost consecventă cu mine, măcar cu singurătatea..." nov. 1990 "Jurnal de duminici" le spusesem cândva acestor însemnări, alegând singurătatea și muzica simfonică, ora fastă a regăsirii bucureștene... Aștept să bată clopotele celor 7 biserici care mă
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
sunt doctorii și chirurgii fără arginți care au făcut-o pe mătușa mea Ada Teodorescu, din Canada, să-mi declare că nu ne invidiază decât pentru calitatea actului medical de la noi; ei sunt copiii supradotați, în ciuda mizeriei, cei ce culeg lauri la mai toate concursurile internaționale; ei sunt poeții și prozatorii ajunși aproape de indigență, adevărata frunte gânditoare a României, salvatorii singurului nostru bun deplin: limba română. Uf, dar știu că m-am deșertat de o parte din obidă. Marea trăncăneală care
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
germani, cum de altfel nu are ce căuta în genere într-o lucrare de istorie a filosofiei apusene. Asta, firește, dacă nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]