1,986 matches
-
dădea pace, clocotea în noi, neastâmpărată ca marea. Cum ar fi fost chip să stăm cuminți pe locurile din compartiment? Nici pomeneală! ― Ce crezi, n-ar fi cazul să reflectăm la gustarea de dimineață? ― Strașnică idee. Tocmai mă pregăteam să leșin de foame... ― Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. Ne-am așezat gravi la o măsuță, jucând rolul unei perechi proaspăt căsătorite. Chelnerul a venit și ne-a luat comanda. Mereu ni se părea că ceilalți călători ne tot privesc pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să țipe. Lumea se alarmă, câțiva barcagii plecară în pripă să-mi dea de urmă. Am zărit, de departe, o mișcare neobișnuită pe apă, fără să-mi, dau seama că eu o provocasem. La întoarcere am găsit-o pe Mihaela leșinată pe nisip. O doctoriță franceză, care se afla întîmplător pe plajă, îi dădea îngrijiri. Nu și-a venit în fire decât după ce m-a văzut lângă ea. Parcă văd ce ochi mari făcuse, zărindu-mă aplecat deasupra ei. ― Dor, tu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă supăr dintr-atîta. Ș-apoi acel domnule suna atât de strident în gura ei! ― Bine, am să plec, dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. (Cînd o afla că am de gând s-o iau de soție are să leșine, fără îndoială.) ― Nu știu și nici nu mă interesează! mi-a retezat-o brusc. Am surâs. Eram prea sigur de mine, ca s-o iau în serios. Probabil că acest surâs al omului călare pe situație care miji impertinent pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vesti pe soț că soția îl înșală cu un prieten, el însuși scriitor. Torturat de gelozie, acesta făcu o mare scenă soției (ca în actul al II-lea al pieselor sale) ca să afle adevărul gol-goluț. Ea plânse, își smulse părul, leșină, susținând pe toate tonurile că-i rămăsese credincioasă fiindcă îl iubea ― și-l iubise totdeauna. Într-un cuvânt, femeia se apără cu prea multă înverșunare ca să fie crezută. Soțului nu-i fu greu să-și dea seama că actrița juca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se cuibărise pustiul. Niciodată n-am simțit mai acut pustiul.) Înnebuneam de grijă și tortură. Cerule, ce-i cu ea? E vie ― e moartă? Unde s-o găsesc? Am cutreierat ca un zănatic prin toate încăperile apartamentului. Poate o fi leșinat în dormitor, poate zace în baie și eu habar n-am. Nici nu îndrăzneam să râd de neghiobia ce-o făcusem căutînd-o prin casă. Masa era pusă, scaunul ei ședea gol și o aștepta și el. Toți o așteptam, și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sala de mese, în camera mea, în timpul orelor, de când adormeam și până mă trezeam, dar nu erau decât gânduri și nu mă sustrăgeam de la nimic, cu singura excepție a plimbărilor cu cântec. Deja la a doua plimbare cu cântec am leșinat imediat ce am ieșit pe poartă. Iar la cea de a treia m-am dus de bunăvoie la bucătărie, considerând că era singura activitate prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
până ce se făcea ora prânzului. Nu era o afacere. Majoritatea cetățenilor de pe promenadă ocoleau corul de orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată „Pentru orfanii de război și cei obișnuiți“ cam o dată la două luni. Crede-mă că nu leșinam intenționat. Totuși, au intrat la bănuieli. Iar cei care se mulțumeau cu ideea că din încăpățânare nu vreau să contribui la costurile educației mele erau cei mai indulgenți. Doi dintre educatorii noștri au fost de părere că obiecțiile mele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
încremenit într-o poziție anevoioasă și am observat un șarpe viu colorat. Șarpele s-a deșirat și a plecat în partea opusă intrând în tufișuri. Priveam cum jivina pleacă și eram bucuros din această cauză, gândindu-mă că, dacă voi leșina, să nu pățesc ceva până îmi voi reveni. Eram într-o stare răvășită, cu dorința de a avea puterea să părăsesc locul, pentru că mi s-au muiat picioarele. Cu efort maxim am ieșit afară din pădure și, la gândul că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să treci pe acolo. Ea îl împinse spre ușa prin care dispăruse Enro, dar Gosseyn avea din nou comenzile. O reținu. Fusese frapat de numele ei. - Există vreo legătură, zise, între această Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trebuia să fi pătruns până la Ashargin. Sau, poate, era efectul unui ansamblu de lucruri importante, prea importante. Oricare ar fi fost cauza, cea ce a urmat a fost prea rapid ca să mai poată reacționa. În timp ce Enro se așeza, Ashargin-Gosseyn a leșinat. * Când și-a revenit, Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că trecuseră opt zile pentru Ashargin, în vreme ce el nu fusese conștient decât o zi și o noapte, Gosseyn se simți tulburat; dar răgazul acesta a fost scurt. Imaginile săptămânii trecute se dovediră a fi în mod ciudat bune. Ashargin nu leșinase deloc. Trecuse cu succes etapele inițiale. Chiar încercase să convingă că va primi un rol de observator deocamdată. Pentru unul care a leșinat de două ori în prezența lui Enro, era o reușită de prim ordin. O dovadă în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acesta a fost scurt. Imaginile săptămânii trecute se dovediră a fi în mod ciudat bune. Ashargin nu leșinase deloc. Trecuse cu succes etapele inițiale. Chiar încercase să convingă că va primi un rol de observator deocamdată. Pentru unul care a leșinat de două ori în prezența lui Enro, era o reușită de prim ordin. O dovadă în plus că și o personalitate atât de puțin integrată ca a lui Ashargin răspundea prompt și că erau de ajuns câteva ore de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Leej. - Așa deci, nava s-a rătăcit în spațiu? întrebă. Ochii lui Leej se întristară. - Suntem izolați, zise ea, tristă. Cineva a dispus un releu care a distrus matricea distorsorului pentru baza cea mai apropiată. S-a întâmplat atunci când ai leșinat, iar matricea nu fusese folosită decât o dată. Cuvintele tehnice sunau bizar în gura ei, dar semnificația rămânea aceeași. Fiind amețit după trezire, nu prevăzuse decât în parte consecințele spuselor ei. Nu pentru că nu ar fi priceput. Dar spiritul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să deschidă ușa, dar nu reuși să potrivească clanța la loc. Încercă din nou. Degeaba. Speriată, se întoarse tremurând spre pivnița de piatră cu pereții plini de oase. − Nu cred în fantome, nu există fantome, își făcu ea curaj și leșină. Afară, ceilalți copii din grup mai aveau ceva timp să mănânce, să bea, să se ducă la baie. Apoi, diriginta îi chemă, îi numără (dar greși din cauză că o întrerupse șoferul) și porniră spre casă. După un timp, un copil întrebă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
mult. Totul e în raport cu cantitatea peripețiilor. Moartea, singura importantă, ține mai puțin atenția decât detaliile ei fără importanță. Unei mame căreia i s-ar aduce vestea morții pe neașteptate a copilului ei, înainte de a țipa, de a plânge, de a leșina, de a se omorî chiar, ar întreba: "Cum?" Irina părea și ea afectată de supărarea prietenului nostru. Mi-a spus: "I-am scris. Cum erai absent, te-am scuzat și pe tine!" Gestul ei mi-a plăcut. Îl făcuse singură
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în sufletul ei? Habar n-aveți, cu toate că o cunoașteți de totdeauna. Și nu bănuiți tragedia ce s-a întîmplat între noi doi? Și că Ioana îmi vorbește foarte des de moarte? Tot atunci, ca o stafie, a apărut Ioana. Am leșinat. Când m-am dezmeticit, Ioana a explicat: - Am stat la mare mult timp, fără să-mi dau seama cum a trecut timpul. Nu v-am auzit strigătele din pricina valurilor. Viky a început să povestească amuzată scena mea fără rost: - Închipuiește-ți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Întâi o luase în jos pe East Finchley, conducând ca un invalid. Dar când se oprise la intersecția dintre High Road și Great North Road, lângă trecerea la nivel cu Elite Cattery, Bull îl atinsese din nou și aproape că leșinase. Poate că sentimentul nu fusese chiar atât de puternic în comparație cu ce trăise în timpul explorării de după trezire. În definitiv, acum știa că e acolo. Numai că de fiecare dată, vaginul părea că ia o nouă formă, că se proiectează într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care o făcea simulând un act sexual. O domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza emoției. Paharul de Cinzano îi lăsă o pată oribilă pe rochie. Bull era deja în parcare, aproape fugind. Trecând în revistă întâmplările din seara trecută, Bull își dădu seama că Pilsurile băute îi șterseseră din minte celelalte detalii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
este cutremurat de lipsa mea de judecată, iar răspunsul, îl simt, se apropie și va exploda de pe buzele sale furioase. - Unde să plecăm?! Luca, am de rezolvat o problemă cât se poate de complicată pentru facultate, dacă-ți expun cazul, leșini! Numai calcule, numai nebunii, păi tu știi ce-i aici? Poți tu să-mi rezolvi asta? Îți spun eu, nu! Un evantai de hârtii albe, ordonate asemeni penelor unei păsări, se răspândiră pe jos. Gândurile acestui biet om. Calcule. Mâzgăleli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bate joc de el însuși. Nimeni nu putea deschide o ușă atât de încet. Când ușa parcursese deja un sfert din distanța ce o despărțea de deschiderea totală, domnul director lăsă să-i scape un urlet nemaiauzit, subpământean. Roxana Dobrescu leșină, pocnind betonul coridorului asemenea unei cârpe. Clossettino deschise ușa de-a binelea, nervos, întrezărind realitatea cumplită ce se revela din încăpere. Este greu de descris natura răgetului pe care-l scăpă acest individ, fără voia sa, în clipa când văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era încă cel mai rău lucru care îl aștepta. Bărbatul văzu, spre groaza lui, și obiectul de care se temea cel mai mult: biletul. În clipe durând secole îl ridică, sfârșit, simțind o căldură care aproape că îl făcu să leșine. Citi: PASAJ RETRAS Dumnezeu există. În cazul meu ai fost tu. Și încă pot să spun că mai ești. Deși ascuns în cele mai necuprinse paradoxuri și lipsit de consistență, existența lui este totuși incontestabilă. Cred că viața este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puțin, era de viperă. - Trece absolut tot ce-ai scris pă numele meu, continuă acesta, perfid. Plus ce urmează să mai scrii. Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era mult prea dur ce i se-ntâmpla, astfel că aproape leșină, având însă norocul de a se sprijini cu mâna de o babă care trecea prin apropiere. - Mersi, maică, bâigui el către bătrâna speriată. Bă, nu poți să faci asta, încercă el să-l convingă pe Luca. Drept răspuns, acesta mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în acel loc folosindu-se de un obiect deosebit de dur și paralizându-mă complet. - Te crezi deștept? a continuat ea, hotărâtă să termine cu mine. Îm? Zi! Ei bine, nu ești, ți-o spun eu... Brusc mi-a venit să leșin, văzându-l ca prin vis pe Maro cum tocmai spunea ceva ce n-am auzit, numai că spre norocul meu mi-am revenit destul de repede. Am strigat - cred - disperat, nici nu mai știu, pentru că nu credeam că cineva poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai poți opri, atunci trebuie să-ți deschizi gura brusc și apa rece ca gheața îți intră direct în gât și-ți umple instantaneu stomacul, răcindu-ți așa de mult organismul că pneumonia e garantată, iar cine-o face corect, leșină imediat, dar nu-i voie să-l pălmuiești, trebuie doar să-l stropești cu apă rece pe față și-și revine, eu i-am zis că e-n regulă și să nu mai vorbească atât, să-nceapă, să profităm cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]