27,128 matches
-
pe Alexandru George cu cîțiva ani înainte prin Mircea Ivănescu și deveniserăm prieteni, făceam plimbări împreună, aveam lungi discuții, nu mai știu dacă-mi vorbise sau nu despre Oameni și umbre, în mod sigur însă nu-mi oferise manuscrisul spre lectură. Mi-a oferit ediția incompletă cînd ne-am văzut în 1998, după mulți ani (eu plecasem în America din 1973), cu cîteva zile înainte de sfîrșitul sejurului meu bucureștean. Am citit-o și, vrînd s-o recitesc, i-am cerut-o
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
sub forma unui articol într-un număr mai vechi al Observatorului Cultural, se vorbește pentru prima dată la noi, între două coperte de carte tipărită, despre literatură și computer, despre hyper-text și hyper-media, despre literatura virtuală și noul tip de lectură pe care aceasta, ofensiv, îl impune. Studiul lui Ion Manolescu e o navigare teoretică, rapidă și inteligentă, printre mijloacele, structurile, temele și limbajele noii forme de ficționalitate. La intersecția dintre ultimile tehnici electronice și literatură, cartea descoperă în hypertextualitate un
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
pierdut, care privește aceste interviuri dintr-un unghi diferit, mai puțin dispus spre „iertarea" lui Cioroianu și mai înclinat să condamne orbirea istorică a intelectualilor (pe care Cioroianu preferă s-o numească naivitate). E deci la alegerea cititorului modul de lectură a acestei de altfel pasionante cărți. Memoria salvată oordonatoare a Grupului de istorie orală și antropologie culturală, Smaranda Vultur se ocupă de mult timp de memoria culturală a Banatului românesc, de la cea a generațiilor de început de secol ori a
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
am recitit "infidel" unele romane. Aceeași distanță în timp a oferit operei calități pe care inițial nu le-a avut sau a răpit unele identificabile la vremea apariției. Dacă din punct de vedere estetic nu sunt mari realizări, prin savoarea lecturii, aceste începuturi ale romanului românesc modern dezarmează intransigența percepției de astăzi. Cristian Măgură Iuvenal, contemporanul nostru? artea de debut a Alexandrei Ciocârlie - la origine teză de doctorat - este și primul studiu de amploare de la noi dedicat operei poetului latin. În
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
împrumutată dintr-un studiu al lui A.C. Romano (Irony in Juvenal, Hildesheim, New York,1979), preluată însă cu discernămînt și spirit critic: "Prin calitățile, ca și prin eventualele sale lacune, studiul lui Romano constituie premisa lucrării noastre. El ne autorizează o lectură a lui Iuvenal în perspectiva ironiei, lăsîndu-ne totodată spațiu de manevră pentru un demers complementar pe care îl socotim necesar (...)Credem în posibilitatea de a aprofunda cercetarea cu un demers care concentrează perspectiva asupra unui singur aspect semnificativ, dar o
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
singur aspect semnificativ, dar o lărgește totodată urmărindu-i implicațiile generale în interpretarea de ansamblu a operei lui Iuvenal, ca și în contextul literar al epocii."(pp. 30-31) Ceea ce transformă, apoi, această nouă interpretare a operei lui Iuvenal într-o lectură incitantă pentru cititorul mai mult sau mai puțin avizat, este modul tranșant în care autoarea demontează prejudecățile (pe cît de numeroase, pe atît de rezistente) perpetuate, inerțial, de-a lungul timpului în exegezele consacrate poetului latin. Astfel, faptul că multă
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
mi-l devorțezi / - Pe fimi-o. - De cine? / - De aia / De-o ține creanga / la Otopeanca / la Hurdubiloaia / și alte tanti : / Popeasca, Ioneasca .../ S. c. l." ";Povestea" e, peste tot, cea din Caragiale sau, cel puțin, aceasta e prima senzație de lectură, pentru că, în realitate, ea dispare sau, mai degrabă, se ascunde tot în spatele unei convenții de lectură, cea încheiată de autorul poeziilor cu cititorul care știe textul caragialian, știe detaliile lui, conservate în memorie tocmai prin cuvinte și replici care nu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Hurdubiloaia / și alte tanti : / Popeasca, Ioneasca .../ S. c. l." ";Povestea" e, peste tot, cea din Caragiale sau, cel puțin, aceasta e prima senzație de lectură, pentru că, în realitate, ea dispare sau, mai degrabă, se ascunde tot în spatele unei convenții de lectură, cea încheiată de autorul poeziilor cu cititorul care știe textul caragialian, știe detaliile lui, conservate în memorie tocmai prin cuvinte și replici care nu pot fi uitate și nu pot fi decît ale lui Caragiale. ";Povestea" se recompune mai degrabă
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
pe data de..., între orele 8.30 și 9.00, se citește curentul electric. Cei care nu pot rămîne acasă sînt rugați să lase cheia la vecini. De ce îmi închipuiam că la Viena se folosesc alte metode, mai evoluate, pentru "lecturile" de acest fel ? Mai tîrziu, impresia s-a corectat puțin: evenimentul se întîmplă doar o dată pe an. De-a lungul balustradei Cele mai multe clădiri din centru, înalte, pe dinafară impresionante, sînt pe dinăuntru ca la începutul secolului trecut. O chiuvetă solemnă
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
unul care l-am avut profesor, timp de un semestru, la liceu, pe Eugen Ionescu, luând de la el cunoștință de baladele lui Villon și de lirica medievală franceză, ca unul care, elev în cursul inferior de liceu, mă delectam cu lectura volumului Nu, unde tatăl meu era ironizat, dar cu respect - ceea ce nu se întâmpla cu alții -, ca unul care l-am vizitat la Paris pe dramaturg, prin 1969, sunt bucuros să-i relev dlui Mihai Sorin Rădulescu un indiciu suplimentar
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
din clasele primare și până la terminarea facultății ca un fel de premiant absolut. Dintre colegii de liceu își aduce aminte cu plăcere de N. Steinhardt pe care-l admira aproape cu invidie pentru posibilitatea de a citi în patru limbi: "...lecturile lui mergeau mult mai departe decât ale mele, din două puncte de vedere; pentru că eu nu citeam nici germana, nici engleza... și pentru că lecturile lui erau mai bine alese, mai puțin risipite și întâmplătoare decât ale mele." Întâlnindu-l în timpul
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
Steinhardt pe care-l admira aproape cu invidie pentru posibilitatea de a citi în patru limbi: "...lecturile lui mergeau mult mai departe decât ale mele, din două puncte de vedere; pentru că eu nu citeam nici germana, nici engleza... și pentru că lecturile lui erau mai bine alese, mai puțin risipite și întâmplătoare decât ale mele." Întâlnindu-l în timpul prigoanei antisemite de la începutul anilor '40, Steinhardt i-a declarat că el nu pleacă din țară, pentru că România e țara lui" și se simte
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
Corespondență, cuprinzând scrisorile primite de Basil Munteanu, căruia îi devenise, fără voia lui, concurent, cel puțin în ochii lui Cartojan și Drouhet. Nu și-a retractat sentimentele de gratitudine pentru cât l-au ajutat în formarea lui istorico-literară, dar după lectura volumului amintit rămâne cu un gust amar. Află acum, stupefiat, că "maeștrii" lui îl considerau un adevărat pericol, concurentul lui Basil Munteanu, care putea "să le dea planurile peste cap", ca fiind "omul lui Iorga". Memorialistul nostru își reproșează naivitatea
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
Astfel îmi pare că este și aceasta de care m-am ocupat, urmărindu-i reflexele în câteva cărți de proză pe care le-am supus analizei critice. Le-am verificat rezistența estetică trecându-le prin proba celei "de-a doua lecturi", cum și-a propus să procedeze cu toată literatura postbelică Alex. Ștefănescu, confratele nostru mai dinamic. Ajuns aici, câteva considerații globale (și finale) asupra momentului literar 1945-1948 mi se pare că se impun. Înainte de 1989, când se întocmeau, mai ales
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
e deschisă pentru spiritele alese și oamenii de știință din capitală, care se întâlnesc aici la un schimb amical de opinii și puncte de vedere; câte unul din musafiri citește o poezie, o nuvelă sau un studiu literar, iar după lectură, ceilalți sunt liberi să ia cuvântul. Oricine poate să-și spună părerea, și nu există reticențe față de nimeni; dacă textul e prost, autorului i se spune adevărul, fără cruțare. Astfel de seri petrecute la Maiorescu sunt deosebit de interesante; am avut
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
paginile calde, te îndulcești în gînduri cu un "Mare"! Nu fugi disperat în păduri, ci în filele cumpătatului Montaigne, de-o pildă. Ai curajul voios să-i cópii rîndurile, să-i transcrii frazele miezoase. Vorbele-i atîrnă, răscoapte, de veacuri. Lectura tihnită pierde trenul, prietene. Și-i păcat. Geaba ne strofocăm noi, scriitorii, copiatorii, scribii. E nevoie de întremare, de sărbătorire a literelor, de silabisire evlavioasă. Clipe răsfățate-n vechi înțelepciuni nu strică. Să recitești măcar o frază din Montaigne pe
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare, culoarea ochilor lui trecuse la albastrul cu licăriri aspre ale oțelului, iar pe buzele subțiate zîmbetul i se făcuse crud" (p. 44). Într-o lectură lineară, dar cu retrospecții reflexive, Aubrey devine tot mai ambiguu, pînă la ambiguitatea hermafroditică, pînă la, pentru o clipă, androginismul primordial-angelic de tipul swedenborgian din romanul lui Balzac Séraphîta, în care Seraphitüs și Seraphîta (animus și anima în termenii psihologiei
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mijloace..." - "trebuia" accentuează iarăși înclinația naratorului spre reverie, spre ipoteze visătoare, înclinație care definește tonul întregii povestiri). "Sunt vise..." - așa începe Remember, pentru a se încheia, simetric, cu o revenire a noțiunii de vis în relație și cu noțiunea de lectură: un eveniment trăit se transformă cu timpul într-o amintire plutind la "hotarul dintre realitate și vis" și naratorul prevede că povestea pe care tocmai a scris-o i se va părea lui însuși "într-un tîrziu....un vis numai
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
prevede că povestea pe care tocmai a scris-o i se va părea lui însuși "într-un tîrziu....un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult". În această alchimie a reveriei - în scris sau în lectură, literal și în toate sensurile - aurul e desigur esențial: "...nu-l vedeam șpe Aubrey de Vereț altfel decît locuind într-una din străzile ce mărginesc regescul Tiergarten spre apus, încingîndu-l cu o minunată salbă de vile, unde aurul a izbutit
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
într-un univers al reveriei, în care corespondențele esoterice cele mai ciudate joacă un mare rol, cititorul își dă seama de la început. Aubrey este prezentat - detaliu interesant în lumina revelației de mai tîrziu (un tîrziu textual, într-o ipotetică primă lectură lineară) a naturii sale androgine - ca posibila contraparte a unei femei care copiază un faimos portret de Mignard făcîndu-și, fără să-și dea seama, autoportretul. Scena e memorabil descrisă într-o singură frază - și semnificația ei nu poate fi recunoscută
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
sale androgine - ca posibila contraparte a unei femei care copiază un faimos portret de Mignard făcîndu-și, fără să-și dea seama, autoportretul. Scena e memorabil descrisă într-o singură frază - și semnificația ei nu poate fi recunoscută decît la (re)lectură: "Cu doi ani înainte văzusem în sala franțuzească a muzeului o cuconiță care copia după Mignard pe Maria Mancini și avea o așa izbitoare asemănare cu modelul, încît ai fi crezut că, privindu-se în oglindă, își zugrăvește, împodobindu-l
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Mignard pe Maria Mancini și avea o așa izbitoare asemănare cu modelul, încît ai fi crezut că, privindu-se în oglindă, își zugrăvește, împodobindu-l, propriul ei chip" (p. 37). Să examinăm mai de aproape această frază cu lupa (re)lecturii. Izbitoare este în primul rînd poziția ei în text: chiar în mijlocul portretului pe care naratorul îl face lui Aubrey de Vere; precedată imediat de fraza interogativă "Poate fi plăcere mai rară pentru cei care s-au împărtășit cu evalvie întru
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
șapte". De notat că acțiunea Crailor... începe trei ani după 1907, deci în 1910, și se termină cu patru ani după 1907, deci în 1911. Speculațiile numerologice, pe care nu vreau să le împing prea departe, țin de natura (re)lecturii. Aceasta tinde să alegorizeze textul, să-i caute și să-i dea semnificații nebănuite la o primă lectură lineară, să-i descopere legături secrete între elemente aparent disparate, accidentale. Evident, nu toate textele suportă alegorizarea: multe se prăbușesc în "literalitatea
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
patru ani după 1907, deci în 1911. Speculațiile numerologice, pe care nu vreau să le împing prea departe, țin de natura (re)lecturii. Aceasta tinde să alegorizeze textul, să-i caute și să-i dea semnificații nebănuite la o primă lectură lineară, să-i descopere legături secrete între elemente aparent disparate, accidentale. Evident, nu toate textele suportă alegorizarea: multe se prăbușesc în "literalitatea" lor întîmplătoare, altele rezistă cu succes, se încarcă de noi sensuri și noi străluciri, se oferă seducător (re
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
lineară, să-i descopere legături secrete între elemente aparent disparate, accidentale. Evident, nu toate textele suportă alegorizarea: multe se prăbușesc în "literalitatea" lor întîmplătoare, altele rezistă cu succes, se încarcă de noi sensuri și noi străluciri, se oferă seducător (re)lecturii. Scrierile lui Mateiu Caragiale intră în această din urmă categorie. În primul paragraf al povestirii, naratorul insistă asupra caracterului ei autentic, asupra faptului că e "o poveste adevărată" în ciuda senzației de vis (sau, aș adăuga eu, de pură plăsmuire) pe
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]