2,105 matches
-
în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă spuneau: Cine se apropie? Cine are chef să fie mușcat? Nu dorește nimeni? Poftiți, moartea e gratuită, încercați, nu vă costă nimic. Poftiți". Cu un bobârnac făceau cobra, dacă era prea leneșă, să se trezească din somn, după care scoteau din buzunar un fluier și începeau să cânte un cântec ciudat. Trist, amenințător și nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare, apoi izbucnind în note
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare de dovlecei, dar nu foarte des. Totuși, îmi cere o grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă toate femeile din Botswana ar fi fost ca ea, bărbații noștri ar fi pierit de mult. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi. Menajera îl ținuse sub papuc ani de zile și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe. În primul rând, oamenii grași, care deja s-au obișnuit cu campania neîncetată împotriva lor; în al doilea rând, bărbații. Mma Ramotswe știa că bărbații sunt departe de a fi perfecți - că mulți bărbați sunt răi, egoiști și leneși și că, una peste alta, au făcut o treabă de mântuială la conducerea Africii. Dar acesta nu-i un motiv să-i tratezi rău, așa cum făceau unii din oamenii aceștia. Erau încă mulți bărbați de bine - bărbați ca domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acuză că mănânc „tot timpul sute de dovlecei“, când, de fapt, mănânc mai puțini decât ea. Zice că sforăitul meu e mai zgomotos decât un avion, ceea ce nu-i adevărat. Mai zice că arunc banii pe fereastră cu nepotul meu leneș și că-i trimit mii de pula în fiecare an. De fapt, nu-i dau decât o sută de pula de ziua lui și o altă sută cadou de Crăciun. De unde scoate ea suma asta de mii de pula, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
De la o vreme, nu-l mai lătra nici câinele. Străin, dar niciodată singur. A plecat Dumnezeu, moartea a venit precum păsările iernii în cuibul rândunelelor (o casă pustie nu este locuită de păsări); bătrânul s-a cuibărit pe un nor leneș, moartea i-a făcut culcuș în sânge; rostul inimii, rugăciune de veșnică pomenire: Aleluia, mormânt cald sub coaste! Numără mai rar, dacă se poate și pe sărite! Nimeni nu vede, nimeni nu aude. O casă nelocuită de păsări este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant, pentru fiecare pas ar fi schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în cer! Sunt desculț. Spălătorul: chiuvete crăpate, oglinzi zgâriate, cădițe înfundate, calorifere debranșate, geamuri sparte, uși rupte, întuneric, frig. Spălătorul nu este un spațiu locuibil, tovarășe pedagog. Economie vreau, sparge becurile! În spălător dai cu apă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu mă pricep să mă ridic mai sus de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
morții au cele mai clare visări, precum orbii percepția luminii. Viața în zori, între așternuturi, este un fel de promisiune amânată. Trupul, ca o stâncă legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru amputa oiștea Carului Mare. Peste hipodromul lui Dumnezeu tropăia o herghelie de cai leneși. Burțile pline cu rouă înmugureau hamurile. Steaua Polară se stingea sub o frunză de păpădie. Nu s-a cunoscut suferință fără o împăcare extremă, chiar dacă, de la o vreme, îți vine să-ți bagi piciorul în roata norocului și să te lepezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
șapte inocente școlărițe germane. — Reichsführer, protestez, răcni Weisthor. E monstruos. — Sunt foarte de acord, zise Heydrich, și tu ești monstrul. Weisthor se ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare, zise el cu o voce puternică, poți să poftești aici acum, te rog? Am intrat agale în cameră, cu pantofii răsunând pe podea precum un actor neliniștit pe cale să participe la o audiție pentru o piesă. Toate capetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o jignesc. Mama ta era în grădină cu Raffaella, care vara închiria un cottage pe plajă, nu departe de noi. Râdeau. M-am aplecat și am sărutat ușor obrazul Elsei. Era întinsă pe un șezlong, mi-a trecut o mână leneșă prin păr. M-am retras imediat. Mă temeam că ar fi putut să-și dea seama de parfumul celeilalte. Raffaella se ridică. — Plec. I-am promis lui Gabry că o să-i duc crema pe care am făcut-o. Petrecea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pur și simplu flasc. Se apropie de patul Italiei și mestecă o rugăciune dificilă, de neînțeles. Bălmăjeala lipsită de vigoare a preotului nu avea nimic sacru, mi se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
suni, ca să te-aștept la gară. Te salută și băieții, chiar dacă au gurile căscate... Sandu pune telefonul pe masă și mai ia o gură de vin. Lasă și el să-i scape un aaaaaaaa... Da, Gore și Sandule, votantul e leneș, nu se duce la vot, dar pretenții are. Vax, fără un ciurcil e greu. Măcar un dancherc să avem și noi... Se face liniște. Până și Ploieșteanu pare a o fi lăsat mai moale. Gicu se uită la Gore. Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de proști și credeți toate balivernele? Noroc, că e ziua noastră, iar nevestele s-au dus drept la țintă, cu medelin ionescu... La ăla nu e cu scut. 03.05. 2011 Apocalipsa Cald. Un soare plictisit, tolănit ca o pisică leneșă peste acoperișuri, un cer scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor umbrele cu largă deschidere vorba
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
c-un strat fin de grăsime, ce avea să se tot Îngroașe, o adevărată osînză. Nu neapărat. Thomas Își spunea, convins, că, În afara celor bolnavi, cu dereglări ale tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de oră; mergea, uneori, la saună. Dar, oricum, nu mai era Thomas cel de odinioară, zvelt, ușor bronzat vara, mult prea energic, gata să se ia la harță cu alții
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
facă să juiseze vreo babă frigidă sau vreun tânăr imberb, sunt opere hieratice, eterate, pentru care națiunea trebuie să le poarte recunoștință veșnică. Țara asta e atât de săracă și năpăstuită nu numai pentru că a avut politicieni cretini și muncitori leneși, ci mai ales pentru că a avut intelectuali impotenți. Câți sunt raționaliști? Câți au creat sisteme? Câți au curajul unor utopii sau determinarea de a schimba instituțiile? E ușor să te ascunzi după un eseu. E mult mai greu să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prea bulversată pentru a găsi cuvintele potrivite. Știi... în mod normal, eu... Mă apucă brusc un căscat uriaș și-mi duc mâna la gură. Acum vreau să dorm, vreo câteva zile. Nathaniel ridică o mână și începe să deseneze cercuri leneșe pe spatele meu. Șase minute nu înseamnă sex, îl aud zicând în clipa în care mi se închid ochii. Șase minute îți ia să fierbi un ou. Când mă trezesc, cuștile de zmeură sunt parțial umbrite. Nathaniel s-a extras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aș putea să-i stau În preajmă, să-i dau sfaturi și să-i fac unele servicii, dar el este cel de la care va trebui să se ceară competență și trudă. Eu sunt plin de bunăvoință, dar sunt ignorant și leneș. Renunțând să mai insiste, Fazel preferă să-mi răspundă pe același ton: — E-adevărat, pot să depun mărturie. Și, pe deasupra, ai alte metehne, Încă și mai mari. Îmi ești prieten, o știe toată lumea, adversarii mei politici n-ar avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Putem sări peste dans. — N-am nici pat. — Ce, ăla de la hotelul gării era pat? Lionel nu mai are scăpare. Dă drumul hainelor și se bucură că a păstrat măcar salteaua. E ora 17.40. Lionel, întins pe saltea, cască leneș. Se gândește la câte partide de amor a ratat în cei cinci ani de abstinență cvasitotală, irosiți în așteptarea cetățeniei franceze. Oare câte femei din Nantes ar fi putut face fericite? Sau din Angers? Sau din regiunea Maine-et Loire? Se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Spiritul eticii și echității socialiste. Lupta pentru pace și extinderea relațiilor externe. Testarea elevilor deficienți. Cerințele economiei socialiste. Protecția muncii. Expoziția de fotografii la Jubileul Asociației. Integrarea în muncă a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un zid sacru, să-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-ar fi lipit palmele împreunate pe zidul unui schit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eticii și echității socialiste. Lupta pentru pace și extinderea relațiilor externe. Testarea elevilor deficienți. Cerințele economiei socialiste. Protecția muncii. Expoziția de fotografii la Jubileul Asociației. Integrarea în muncă a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un zid sacru, să-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-ar fi lipit palmele împreunate pe zidul unui schit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și, spunându-l, dincolo merge“ avertiza grecul din Alexandria. Mută cartea de pe masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]