3,597 matches
-
rezultă din conlucrarea unui interior (omenesc) cu al unuia exterior (divin). Învierea presupune nu o simplă acțiune din exterior, ci o resurecție interioară ce stă sub zodia unei exteriorități care ne depășește, dar ne cheamă să-i urmăm exemplaritatea. Ne lepădăm de o viață veche, secundă pentru a da curs unei vieți reînnoite, fundamentale. Stârpim omul vechi din noi pentru a lăsa loc omului nou. Sunt necesare o discontinuitate asumată, o ruptură a ființei, o aruncare a răului din noi și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
amânați, CRC, 1997, 3-4; Gabriela Gavril, „Tristețea aceasta trupească a mea”, „Timpul”, 1997, 4; Gellu Dorian, Irina Andone, CL, 1998, 6; Valeriu Stancu, Mistuitoarea patimă a scrisului și judecata posterității, CRC, 1998, 10; Gabi Haja, „Nu e păcat ca să se lepede clipa cea repede...”, RR, 1998,4; Nicolae Panaite, Un fel de durere de secoli, CL, 1999, 1; Maftei, Personalități, VIII, 30-32; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 31-32; Sebastian Drăgulănescu, Irina Andone, poetă și eseistă, CRC, 2003, 1; Constantin Cubleșan, O poetă
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
se Înfățișează „boierii cei tineri”, printre care ne-am aștepta să bată un aer emancipat. În clipa În care Începe danțul (nimic de spus: la modă, ca În toată Evropa- „poloneză, parol, vals” și chiar „écossaise”), „boierii cei tineri Își lepădau giubelele și papucii, rămâneau numai În meși și alergau de luau fetele și cucoanele la joc”4. Aduncându-ne aminte că giubelele sunt niște haine lungi și largi din postav, am vrut să aflăm În amănunt ce sunt „meșii”, spre a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Corsarul celui mai mare poet al său - lanțul care o leagă de țărm. Pentru ea, care reține totul, păstrează totul, obișnuința supune Într-un mod ciudat. Cea de-a șaptea piele a șarpelui seamănă Întotdeauna cu prima pe care a lepădat-o. O clipă crezi că ai găsit urma ce nu s-a șters, că scrii pe acest palimpsest, dar nu trebuie decât o Întâmplare pentru ca tot ceea ce credeai pierdut să reapară, lizibil, puternic, strălucitor. În zilele noastre, Puritanismul rănit - Împotriva
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Loubière considère qu'il faut l'identifier et le traduire dans le même registre, afin de restituer le contraste entre le cadre strictement religieux et le cadre profane. Îl propose donc des traductions comme " Genèse " pour " zilele facerii ", " renié " pour " lepădat ", " le jour du Jugement dernier " pour " ziua din urmă "/" ziua de apoi ".1300 Leș poèmes de Blaga mettent aussi en question le problème des termes apparemment intraduisibles, comme " destrămare " (" la perte de trame "), que l'on peut rapprocher, dans l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte de départ, et fait allusion également au Psaume 137 de David dans lequel est évoquée la vallée du fleuve Babylone où pleuraient leș Juifs pendant leur exile. La question rhétorique du moi lyrique " Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ? ", qui fait référence au reniement de l'apôtre Pierre, est traduite littéralement : " Seigneur, Seigneur, qui ai-je renié ? " (Scrisoare/Lettre) (Miclău, 1978 : 285) ; " Seigneur, Seigneur, qui ai-je donc renié ? " (Lettre) (Poncet, 1996 : 108). Le verbe " a se închină " signifie littéralement, dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
En plus, le traducteur produit un contresens, traduisant le nom " ceară " (" le miel ") par " le cierge ". Une erreur lexicale généralisée que nous avons identifiée dans le corpus, surtout dans le cas des traducteurs roumains, est illustrée par leș versions ci-dessous : " lepădați-vă coarnele moarte/bătrânilor cerbi " " jetez vos cornes mortes/vieux cerfs " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 307) ; " laissez tomber vos cornes mortes,/vieux cerfs " (Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 171) ; " jetez vos bois morts,/vieux cerfs " (Signes) (Stolojan, 1992 : 55) " abandonnez vos
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la o apropiere de Roma printre cnejii ruși. Cu vădită satisfacție înregistra această tendință urmașul lui Inocențiu, papa Honoriu III, în scrisoarea de răspuns adresată, la începutul lui 1227, "tuturor regilor (cnejilor) Rusiei". Aceștia își exprimaseră dorința de a se lepăda de "erorile" derivate din aderența la Biserica răsăriteană ("schismatică"), pricina nenorocirilor abătute asupra lor prin invazia mongolă, considera papa. În 1231, se constată contacte între Roma și cnezatele Vladimir și Suzdal, pentru ca, în anii următori, să-și facă apariția și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
personalități ale culturii și literaturii române. Articole de fond mai semnează Marin Ștefănescu, I. Simionescu, Paul Bujor, D. Gusti, Al. Busuioceanu; versuri - I. U. Soricu; proză - I. C. Vissarion; cronică literară (sporadic) - Nichifor Crainic, Horia Petra-Petrescu. Alți colaboratori: G. Ionescu-Sisești, Al. Lepădatu, M. Șerban, V. Voiculescu. I.H.
DACIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286645_a_287974]
-
1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri intră în recuzita unei lirici cu tentă religioasă. După instalarea la putere a comuniștilor, B., în stihuiri răspândite prin presa vremii, lepădând obida și oțărârea, își îmbracă stanțele în veșmânt convențional, impudic de sărbătoresc, arătându-se voios până la cecitate de atâta „belșug de bine”. „Brigadierul”, „tractoristul” sunt eroii pe care acum îi exaltă, în vreme ce „speculanții”, „sabotorii”, „yankeii” îi reactivează vechile îndârjiri. SCRIERI
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
Scria bine, cu incisivă dezinvoltură, întotdeauna informat și păstrând în genere o cumpănă a judecății. Se mai inflama din când în când, ca în riposta dată lui A.D. Xenopol, Les Juifs roumains (1903), succint expozeu asupra chestiunii evreiești la noi. Lepădând afabilitatea surâzândă, socialistul cu gambetă scoate aici câteva scrâșnete. Dar îndeobște e volubil și sagace, un atu al comentariilor sale fiind bunul simț. Asistând, în calitate de cronicar teatral, la un șir de premiere, constată că mizanscenele sunt covârșite de „furoarea decorului
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
fi purces scriitorul la această dezicere: „«Nu pot, nu mă mai pot preface, nu mai pot trăi în minciuna acestei idei, iar alt adevăr nu mai am; fie ce-o fi» - iată ce ne spun aceste însemnări, oricît s-a lepădat Dostoievski de ele în nota de subsol. Niciodată, la nici un scriitor rus «cuvîntul» său nu a răsunat cu atîta lipsă de speranță, cu atîta disperare. Tocmai prin aceasta se explică și nemaiauzita cutezanță (contele Tolstoi ar fi spus „neobrăzare“ - doar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vreme !” Numai pe cei cu mai multe răni și cu lovituri grave Îi puteau opri medicii. Un batalion din regimentul 32 Își aștepta rândul să intre În foc. Haidem, domnule maior ! Îndemnau soldații. Stați, băieți ; așteptați să vie vremea ! Oatașii lepădară bocanci și haine, zvârliră coifurile; păstrară pe ei numai armătura și muniția. Hai, domnule maior, că nu mai putem ! Și au pornit; au izbit năprasnic În puhoiul dușman. Au murit acolo cu toții, până la unul, fără să dea un pas Înapoi
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
trebui s-o apăr... eu, nu trebui s-o știu? ȘT[EFAN] (supărat) E grea cimilitura, prea grea, jupân portare, O, țara toată știe și voi să nu știți oare Că apăr crucea sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte! ARB[ORE] Voi puneți cruce stearpă pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
supărat) E grea cimilitura, prea grea, jupân portare, O, țara toată știe și voi să nu știți oare Că apăr crucea sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte! ARB[ORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Dovada vi-i viața cea fără frâu și țintă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să petreci. Domni iubiți, rămâneți numai. Despărțirea dintre noi Se va face fără patos, fără lacrimi în șiroi. {EminescuOpVIII 450} LAIS O, desigur! (aparte) Câtă scârbă mie-mi fac a lui batjocuri! ARIOBARSANES În curând, iubiți prieteni, părăsesc aceste locuri. (leapădă lanțul de la gât și brățarele sale; cătră LAIS) Drept aducere aminte ia podoabele aceste Și în schimb tu dă iertare astei inime oneste Pentru multa supărare ce-n opt zile ți-am făcut-o Și pe care câteodată a ascunde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu mă fericesc. Bucuros de-a mea scăpare mă cutremur când gândesc Cât de mult a mea plăcere trecătoare-ar fi costat Daca tu rămâneai mută, daca nu te-ai fi-ndignat. Dar nu știi că sclavu-acesta ce voiam să-l lepăd eu Este tot ce am în lume, e unic avutul meu? {EminescuOpVIII 467} Este zarul cel din urmă, este cel din urmă joc Ce-l încred de astă dată la-ntîmplare și noroc. Toat -averea mea pierdută pot cu el s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întrebi încă? Te iubesc... nespus de mult. LAIS (se aruncă în brațele lui) Iartă-mi toate acele crude imputări ce ți-am făcut. Dând altuia pentru mine toate câte le-ai avut, De viața ta întreagă pe deplin te-ai lepădat, Încât șters este trecutul... LAIS (la pieptul lui) O, noroc neașteptat!... E un vis? Deșteaptă oare sunt? Ah, nu mai pot pricepe... Însă haide. Haide-afară, casa asta încă-ncepe Ca să-mi facă silă... Vino!... Nu așa! (ea sună într-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scăpare la cumani. Moesia, părăsită de răsculați, stătea din Em până-n Dunăre fără apărare la voia împăratului, și acesta putea s-o petreacă în bună voie, să ocupe țară și orașe și să le stăpânească statornic. Dar, în loc de-a lepăda garnizoane cu de prisos în orașele și târgușoarele din Em, așezate în văi sau pe {EminescuOpXIV 82} culmi de dealuri, el se mulțămi să aprindă proviziile de grâne din țară și, legănat în liniște prin amăgitoarele asigurări de supunere ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumva să guste ceva. Așa capăt rușinos avu campania întreprinsă cu atâta sumeție; cu toate acestea împăratul căută despăgubire și uitare în jocuri copilărești si în plăceri ușoare, în al cărora mijloc îl surprinse o nouă veste rea. Ivanco se leapădă de romei se apără bine și în fine e prins. Norocitul dezertor Ivanco se suise din treaptă în treaptă la mare vază atât pe terenul politic cât și pe cel social prin puterea sa de acțiune și dibăcia sa. Soț
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest domn fu silit să cedeze superiorității latinilor în multe lupte sângeroase, el hotărî să se răzbune ca un canibal. Mai cu samă știrea că latinii izbutiseră să-l facă pe Alexios Aspietes, influentul comandant grec din Adrianopole, să se lepede de dânsul, îl scoase cu totul din fire și-l împinse la un turbat acces de mânie. Poruncește să i se aducă-nainte împăratul cel închis în temniță, spune să i se taie c-o secure brațele pîn-în coate și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putere și dete piept romîno-bulgarilor, cu toate că aceștia, împreună cu aliați lor, fără a număra și pe pedeștri, erau aproape 40000 de călări. Ei cuceriseră deja Didymotichos și-ncepuseră a urzi intrigi și în Adrianopole, sau pentru a face orașul să se lepede de latini, sau pentru ca să se predeie prin trădare lui Ioannițiu, încît, de s-ar fi întîmplat acestea, urma imediat să amenințe Constantinopolul. La știrea aceasta, confirmată pe deplin de cavalerii rămași în Adrianopole (Orestias), împăratul hotărî să mântui pe cavalerii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
larg și ocupă cea mai mare parte a țării. Urmărește pe uzurpator până ce acesta se retrage îndărătul tarilor ziduri ale capitalei Tîrnova și-l asediază acolo șapte ani deplini. Partizanilor și sprijinitorilor lui Borilă li-i lehamete în fine, se leapădă de el și trec cu toții în partea lui Ioan Asan. Borilă, părăsit și trădat, cată să scape cu fuga, dar cade în mâna biruitorului, care poruncește să-i scoață ochii. În acest chip Ioan Asan ajunse domn peste tot regatul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
evreii, mult mai aprigi decât păgânii, căci mereu rănesc pe Mântuitor, cercând într-una să sfâșie haina necusută a lui Cristos, acest simbol al unității bisericei sale. Fiindcă și îndărătnicul Ioan Asan e rânduit în categoria schismaticilor, de vreme ce s-a lepădat de legea romană, apoi primește și apără în țara sa eretici și schismatici, de aceea papa puse pe clerul din Ungaria și pe episcopul de Perusia ca legat apostolic ca să predice, ca și contra păgânilor, o cruciată în toată forma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tratări de învoială cu împresuratul Ioan Angelos (Comnen), pe a cărui tată Teodor îl alese sol și intermediar din parte-și, și ajunse curând să-ncheie o pace favorabilă pentru. dânsul. Ioan Angelos desistă de la titlul și demnitatea de împărat, lepădă insemnele împărăției, bunăoară încălțămintea purpurie și piramida din cap presărată cu mărgăritare și-mpodobită în vârf c-o piatră {EminescuOpXIV 122} scumpă roșie, se mulțumi cu titlul și rangul de despot, recunoscu supremația împăratului, se-ndatori să-i fie supus și-și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]