9,877 matches
-
este un subset al limbajului de programare C combinat cu o librărie de funcții compatibilă cu limbajul C ce suporta programarea paralelă. Acest limbaj a fost conceput în mod special pentru aplicații software ce urmează a fi implementate pe dispozitive FPGA. Este dezvoltat de firmă Impulse Accelerated Technologies ce are sediul în
Impulse C () [Corola-website/Science/322879_a_324208]
-
mod special pentru aplicații software ce urmează a fi implementate pe dispozitive FPGA. Este dezvoltat de firmă Impulse Accelerated Technologies ce are sediul în Kirkland, Washington. Intrumentul de sinteză hardware de nivel inalt CoDeveloper include un compilator de și o librărie de funcții care sunt menite pentru dezvoltarea aplicățiilor bazate pe FPGA. Impulse C este compatibil cu standardul ANSI C, lucru ce permite utilizarea instrumentelor C standard pentru proiectarea și verificarea aplicățiilor ce urmează a fi implementate pe FPGA. Compilatorul Impulse
Impulse C () [Corola-website/Science/322879_a_324208]
-
aplicație de filtrare de imagine poate fi descrisă că o colecție de procese pipeline paralele, implementate în Impulse C folosind una sau mai multe subrutine C. În ceea ce privește partea software a aplicației, pe un procesor FPGA embedded de exemplu, funcțiile din librăria Impulse C sunt folosite pentru deschiderea și închiderea stream-urilor de date, citirea sau scrierea stream-urilor și, dacă se dorește, trimiterea unui mesaj de status sau interogarea pentru rezultate. Pentru optimizarea comunicării procesor-FPGA, citirea și scrierea stream-urilor de date pot fi
Impulse C () [Corola-website/Science/322879_a_324208]
-
unui mesaj de status sau interogarea pentru rezultate. Pentru optimizarea comunicării procesor-FPGA, citirea și scrierea stream-urilor de date pot fi implementate că operații care exploatează interfețele de bus (interne sau externe) specifice FPGA. Pe partea hardware a aplicățiilor, funcțiile din librăria Impulse C și alte instrucțiuni C sunt compilate pentru a genera implementări hardware paralele echivalente sub forma unor fișiere HDL sintetizabile. La baza modelului de programare al Impulse C stau procesele și stream-urile. Procesele sunt sincronizate în mod independent, executând
Impulse C () [Corola-website/Science/322879_a_324208]
-
pe o bază mai mare, asimetrică, a fost lucrat de sculptorul Ion Theodor Vidali (1906—1965), în anul 1952, când monumentul a fost terminat și inaugurat. Este cel mai nou din zestrea de monumente a Ploieștilor, amplasat în parcul din fața librăriei „Nichita Stănescu”. Lucrarea a fost încredințată sculptorului Ștefan Macovei, care, la 12 iunie 1996, înfățișa ploieștenilor macheta operei sale. După mari eforturi, monumentul a fost inaugurat la 24 septembrie 1999, în prezența ctitorilor, a oficialităților locale, a artistului, a unor
Busturi din Ploiești () [Corola-website/Science/311762_a_313091]
-
1943. Lucrările de refacere au avut loc doar în anii 1960. În prezent, Galleria Vittorio Emanuele II este considerată a fi una din cele mai luxoase și scumpe din lume. Cele patru etaje ale galeriei adăpostesc magazine de mare lux, librării, baruri și restaurante. Hotelul ultra-luxos Park-Hyatt este legat direct de galerie. Pasajul Arcade din Cleveland (Ohio, SUA) a fost considerat, până la convertirea sa în hotel, cel mai mare pasaj din lume fiind construit în intenția de a prezenta o viziune
Centru comercial () [Corola-website/Science/303178_a_304507]
-
transformă vidul din spațiu în aer respirabil. Cu cinci ani în urmă, dezamăgit de situația sa materială tot mai proastă, Hans Pfaall se gândea să se sinucidă. Într-o zi, pe când rătăcea deprimat prin oraș, el a găsit la o librărie locală o carte de astronomie care i-a atras atenția. Inspirat de cartea citită, Pfaall a început să se documenteze cu privire la astronomie și la aparatele de zbor, construind un balon cu aer cald care folosea un gaz necunoscut descoperit de
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
membrii familiei. Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical, care cânta la pian și compunea arii și menuete. După ce Samuel von Brukenthal s-a retras din politică, Johann a colaborat cu dânsul la organizarea și extinderea colecțiilor si librăriei sale (nucleul viitorului Muzeu Brukenthal, care include și o colecție Soterius von Sachsenheim). Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj, unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo. Johann
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
inspirat de colecția germană de buzunar "Universal Reklam Bibliotheck" din Leipzig. Primul număr cuprindea "Povești alese" de Hans Christian Andersen, traducere de Dumitru Stăncescu. Au fost publicate 178 de numere. După 1899, colecția a fost vândută Casei de Editură a Librăriei Alcalay, care a continuat numerotarea de la numărul 179. Leon Alcalay a continuat seria lucrărilor de tematică variată, ajungând în 1920, anul morții sale și al trecerii colecției „” sub egida editurii Șaraga, la 1104 titluri, câteva reeditate de mai multe ori
Biblioteca pentru toți () [Corola-website/Science/319711_a_321040]
-
Din acest fond se puteau împrumuta preoții și învățătorii cu dobânzi mici pentru a nu cădea pradă cămătarilor și se agigurau pensii preoteselor văduve. În anul 1879 a înființat o tipografie diecezană, iar în anul 1894 a înființat și o librărie "în care să se afle totdeauna manualele de școală prescrise și tipărituri corespunzătoare, iar prețurile să fie cele mai modeste". În circulara nr. 287 Pres. din 30 martie 1882, episcopul îi îndemna pe preoți și învățători să înființeze "Reuniunile de
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
și mai fierbinte ca acum) - a devenit o adevărată seră în care plantele au umplut aproape toate nișele ecologice. Conform spuselor agentului lui Aldiss, editorul american a insistat să se schimbe numele cărții pentru ca aceasta să nu fie așezată în librării în standul de horticultură. În viitorul îndepărtat, Pământul și-a încetat mișcarea de rotație în jurul Soarelui, fiind legat de Luna care s-a îndepărtat de el printr-o rețea de plante gigantice. Soarele e mai puternic și plantele sunt angajate
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
În Pateric scrie că un tânăr frate a zis că nu mai sunt Stareți, și a primit răspuns că nu Stareții lipsesc, ci ascultătorii. Tot în curtea Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București s-a aflat, din anul 1830, prima librărie românească a lui Iosif Romanov, având un mare rol în realizarea solidarității culturale și spirituale a românilor, dorință testamentară a marelui și luminatului voievod român.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București () [Corola-website/Science/313155_a_314484]
-
standardului C99, tablourile (vectorii) sunt de dimensiune fixă, statică, cunoscută la momentul compilării; în practică, acest lucru nu reprezintă o piedică, având în vedere că se pot aloca blocuri de memorie în momentul rulării, tratându-le ca pe tablouri utilizând librăria standard. Spre deosebire de multe alte limbaje de programare, C evalueaza numele tablourilor ca și pointeri: o adresă și un tip de dată. Prin urmare, valorile index pot depăși dimensiunea actuală a unui tablou. De asemenea, C oferă posibilitatea de lucru cu
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
Nici nu mi-a trecut prin cap să o caut, am crezut că era o prostie”", a afirmat ulterior actrița. După o vreme, Draga Olteanu-Matei l-a întâlnit pe scriitor pe Calea Victoriei din București. Vintilă a invitat-o într-o librărie, a cumpărat un exemplar din cartea sa și i-a dat-o actriței cu autograf. Draga Olteanu a citit cartea și i-a plăcut, hotărând să scrie un scenariu de film. Mai târziu, Draga Olteanu și-a amintit următoarele lucruri
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
a spus: Uite duduie am scris o nuvelă, Hiena... Eu nu l-am băgat în seamă până m-am întâlnit cu el pe stradă. M-a întrebat dacă i-am citit nuvela, am spus că nu. Am intrat într-o librărie, mi-a cumpărat cartea și m-a pus să o citesc. M-am îndrăgostit de cartea aia. A durat 9 ani până să lansăm filmul”". Scenariul filmului a fost scris de actrița Draga Olteanu-Matei și de operatorul de imagine George
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
restaurantul „Corso” unde se putea asculta jazz, iar în partea din stânga, de cealaltă parte a Bulevardului Carol I, se construiește impozanta clădire a Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I”. După 1945, noul regim schimbă complet destinația clădirii, la parter instalându-se librăria „Cartea Rusă”, iar la etaj sediul ARLUS ("Asociația Română pentru Legăturile cu Uniunea Sovietică"). Sfârșitul vine odată cu anul 1959 când, datorită proiectului de sistematizare a zonei, imobilul este demolat. În prezent pe locul fostei cladiri se află o parte a
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
ieșiri suplimentare (de exemplu la Piața Victoriei și Tineretului) sau tuneluri ce leagă metroul de diverse centre comerciale (Piața Sudului de Sun Plaza, Piața Unirii de Unirea Shopping Center). În spațiile de acces au fost amenajate diverse spații comerciale (restaurante, librării, magazine), uneori cu nerespectarea spațiilor de evacuare, iar pe peroane sunt prezente automate cu alimente și băuturi. Spațiile comerciale sunt administrate de compania Sindomet, ce aparține sindicaliștilor de la metrou. În stațiile Grozăvești, Piața Unirii și Apărătorii Patriei sunt amenajate spații
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
Lună (partea a III-a)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 48, 7 oct. 1914 — nr. 54, 18 noi. 1914. Ultimul capitol al romanului (Fatalitate) nu a mai apărut în foileton deoarece romanul fusese deja publicat în volum și se afla în librării la mijlocul lunii noiembrie. Prima publicare în volum a avut loc în anul 1914, romanul fiind tipărit pe cheltuiala autorului de către Institutul de Arte Grafice „Tipografia Românească” din București, după cum afirma Victor Anestin în articolul „Romanele științifice” din "Ziarul călătoriilor și
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Wesfalia, Germania 1994 - Academia Română din Romă Giovani per l’arte europea - Suha ‘94 - Complexul Monumental Sân Michele, Romă - Centrul Cultural S. Agostino, Romă, Italia; 1996 - Basel, Elveția 1997 - Kaposvar, Ungaria 1999 - Academia Română din Romă, expoziție româno-italiană de Artă sacra 1999 - Librăria De Miranda, Romă 2000 - Stelle Cadenti Rasegna d’Arte contemporanea 7th edizione în Teverina Guardano a Est, Banca popolare din Milano (Șede di Romă) 2000-2001 - Studio d’Arte / Capocroce Montecelio, Italia 2001 - Academia Română din Romă Arteincontro 2002 - Complesso S. Agostino
Aurel Dumitru () [Corola-website/Science/315696_a_317025]
-
balzacian. Alte traduceri au fost realizate de Aureliu Gheorghiu (publicată în opt broșuri tipărite în 1913 de Inst. de Arte Grafice N. V. Ștefaniu & Co. din Iași sub titlul " Femeia de treizeci ani"), de Aurel Alexandrescu-Dorna (publicată în 1914 de Editura Librăriei Leon Alcalay din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1916) și de Catrinel Mugur (publicată în perioada interbelică de Editura Cultura Poporului din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1992
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
a treia carte din seria Horatio Stubbs. După Al Doilea Război Mondial, a vândut cărți în Oxford. El a scris, în afara povestirilor science fiction pentru diferite reviste, o serie de articole pentru un jurnal de călătorie despre viața într-o librărie virtuală, lucru care i-a atras atenția lui Charles Monteith, editor al publicațiilor britanice "Faber and Faber". Ca urmare a acestui lucru, prima carte a lui Aldiss a fost "The Brightfount Diaries" (1955), un roman sub forma unui jurnal despre
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
lui Charles Monteith, editor al publicațiilor britanice "Faber and Faber". Ca urmare a acestui lucru, prima carte a lui Aldiss a fost "The Brightfount Diaries" (1955), un roman sub forma unui jurnal despre viața unui asistent de vânzări dintr-o librărie. În 1955, ziarul "The Observer" a organizat un concurs de povestiri a căror acțiune are loc în anul 2500, pe care Aldiss l-a câștigat cu lucrarea "Not For An Age". "The Brightfount Diaries" a avut un succes mic, iar
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
încântarea editorilor, care aveau un număr de fani SF în poziții înalte, așa încât i-au publicat prima carte science fiction, culegerea de povestiri "Space, Time and Nathaniel". Din acel moment, câștigurile lui din scris le-au egalat pe cele din librărie, așa încât a decis să devină scriitor full-time. La Convenția Mondială de Science Fiction din 1958 a fost votat "Cel mai promițător debutant", fiind ales președinte al BSFA în 1960. În perioada anilor '60 a fost editor literar al ziarului "Oxford
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
o variantă a XML, dar progresul discuțiilor este foarte lent. Michael Harț a spus în 2004: Un motto al acestui proiect este "înlăturarea barierelor numite Ignoranța și Analfabetism", deoarece voluntarii proiectului continuă să răspândească învățătură și aprecierea pentru litaratură, așa cum librăriile publice au început această activitate la începutul secolului 20. Project Gutenberg este în mod intenționat descentralizat. De exemplu, nu există un regulament de selecție care să dicteze ce texte pot fi adăugate. Voluntarii lucrează în domeniul preferat sau la lucrări
Proiectul Gutenberg () [Corola-website/Science/302428_a_303757]
-
pentru a-i transforma în supuși loiali ai statului. La televizor sunt transmise numai marșuri patriotice și discursurile guvernatorului. Deoarece vânzarea liberă a alimentelor este interzisă, toți locuitorii insulei sunt forțați să ia masa la o imensă cantină orășenească. În librării nu se găsesc cărți, ci numai discursurile Guvernatorului. Atmosfera este una cenușie: insula este bătută de vânt și mâncată de viermi, în timp ce păsările migratoare sunt otrăvite de primărie. Fosta sa iubită, Micheline Rolebon (Elena Albu), pare cuprinsă de disperare în fața
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]