1,729 matches
-
strânși bisericii de la ei din sat, undeva pe lângă Făurei, să-și cumpere preotul un rând de odăjdii. Nu-mi păsa de ea și cred acum, tot coborând, că, de fapt, cu ea am trăit cea mai liberă iubire. Plutire fără liman, fără valuri, fără lumini. Proțăpit în fața cinematografului, privesc doar cu un soi de năuceală spre fereastra de sus, de sub buza acoperișului. Poate nici n-a locuit Vichi acolo, îmi spun acum, obosit de această ciudată stare a textului care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
suc, pâine prăjită și ouă. În timp ce mă aplecam, ridicând mâncarea de jos, pe chip i s-a întins un nou zâmbet larg. — Micul dejun la pat, a anunțat ea. Mai ceva ca regina Nefertiti. M-am gândit că ieșiserăm la liman, dar habar n-aveam... habar n-aveam nimic. Stăteam cu paharul cu suc în mâna dreaptă și, în clipa în care s-a întins să îl ia, întregul cer s-a prăbușit peste ea. Rareori mi-a fost dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
masă, nu știu ce am mâncat, eram sleit de puteri. Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să împart camera. M-am culcat în patul de fier care mi s-a părut limanul spaimelor mele. Așternutul era curat, alb, și plapuma groasă, din mătase vișinie. Mirosea neplăcut, a praf contra insectelor, cred. Apoi am adormit adânc. Atâta liniște, atâta singurătate - de ce-am visat cuvintele astea? Începe să se lumineze de ziuă. S-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
edituri prea mulți căuzași ... paraliterari. La inspirație, poezia se scrie singură. Chinurile creației vin după aceea. Există o dramă a artiștilor care nu suportă nici singurătatea, nici absența ei. Arta - această formă de protecție spirituală a nefericirii umane. Spre unele limanuri sufletești numai muzica știe drumul. Arta contemporană tinde spre un extremism al nuanței. Orice fărâmă a subconștientului se poate transforma în substanța activă a creației. Receptarea artei moderne este chin , nu divertisment. Misiunea unor epoci e să incinereze capodopere. Artiștii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au privatizat rugul. Arunci o piatră într-un câine și lovești un poet. Capodoperele ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai atenueze câte ceva din ofensele istoriei. Spre unele limanuri numai muzica știe drumul. Poezia - acest rug al cuvintelor. Arta trebuie să caute nuferi. Chiar dacă, de regulă, găsește numai noroi. Arta încearcă să ne mângâie perisabilitatea. Măcar arta trebuie să se ia de piept cu implacabilul. Arta autentică înseamnă un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În astfel de momente ale vieții, cel mai potrivit lucru, pentru liniștea ta morală, este să nu-ți negi deloc faptele trecutului, ci, cu demnitatea greșelilor recunoscute, pentru care acum plătești, să privești cu nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unul pe altul, cu câte ceva. Care mai reușea, care mai nu, și viața se scurgea, mai departe, ca oricare altă apă turbure și neplăcut mirositoare. În preajma nașterii copilului, s-a pomenit într-o incapacitate de plată. Ca să poată ieși la liman i-a cerut concubinei să-și vândă apartamentul. Evident, și pe bună dreptate, aceasta a refuzat. De aici - marele război! și ziua și noptatea. Permanent! Ceva de nesuportat. Copilul împlinise opt luni. Răcise. Mama nu voia să-i dea apă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu se întrebe dacă se simțea în stare să găsească drumul de întoarcere prin acel ocean infinit și se ruga, în mintea lui, zeului Taaroa să nu i se întâmple nimic aceluia care într-adevăr știa să ducă navă la liman. Tapú Tetuanúi reușise să-și facă o idee destul de clară despre stelele care traversau cerul de deasupra insulei Bora Bora în fiecare perioadă a anului, insă avea reale îndoieli cu privire la capacitatea lui de a face ca provele gemene ale Peștelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să asculți behăitul turmelor? La pîraiele lui Ruben mari au fost sfaturile! 17. Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Așer a stat pe malul mării, și s-a odihnit în limanurile lui. 18. Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, și Neftali la fel, pe înălțimile din cîmpie. 19. Împărații au venit, s-au luptat; atunci au luptat împărații Canaanului, la Tanaac, la apele Meghido; n-au luat nici o pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
era acela care nu era În stare să-și scoată neamul din Ger, căci cei mai mulți credeau că Gerul cel Greu era tocmai cel din jurul nostru. Știam că nu era așa și cuvintele au fost cele care m-au scos la liman - le-am spus că nici Tatăl nu-i scăpase pe toți ai lui din Ceața Adâncă și că oamenii, și atunci ca și acum, trebuiau să se primenească pentru a-i scoate la iveală pe cei vrednici să rămână. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
clipă, asaltat de valul de aer rece și tare, respirînd aerul cu miros de zăpadă, dătător de viață, porni pe peron alături de zeci de oameni care Înaintau toți În aceeași direcție, unii spre casă și spre certitudine, alții spre un liman nou, spre speranță și foame, spre presimțirea Înălțătoare a bucuriei, spre promisiunile unui oraș strălucitor. El știa că se Îndreaptă din nou către casă. Patru suflete rătăcite Deodată, În miezul verde al lui iunie, am auzit din nou glasul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
provoaca labilitati semantice sinonime cu rostogolirea lavei incinse pe caldarimu sufletului epicurian. Nu e acesta un motiv suficient sa consider ca valoarea intrinseca a filozofiei in general si a lui Plesu in special se afla pe o cale fulminoasa fara liman?" Chiar așa domnule, îmi dau cu părerea și eu, se vede că prostia dumitale „se află pe o cale fulminoasă (???) fără liman". Eei, dar iată și ghiuleaua prostului care a învățat de mic o expresie, pe care s-o folosească
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
intrinseca a filozofiei in general si a lui Plesu in special se afla pe o cale fulminoasa fara liman?" Chiar așa domnule, îmi dau cu părerea și eu, se vede că prostia dumitale „se află pe o cale fulminoasă (???) fără liman". Eei, dar iată și ghiuleaua prostului care a învățat de mic o expresie, pe care s-o folosească oricând, toată viața: „Ba pe-a mătii!". Și scrie și el ca răspuns la unii care l-au „încontrat": „Ejprost, nedormitule! Și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de-a lungul căreia își plămădește și-și desăvârșește, biciuit / răstignit, idealul de Femeie Absolută trecută prin stea / și prin lacrimă și, prin urmare, veșnic necunoscută pe de-a-ntregul, altarul care-l proiectează-n eternitate, somn al meu și nesomn, liman al visurilor, proiecție a purității, acces la proximitatea Infinitului sau la iluzia lui, singura ființă care știe că, pentru el, adevărul stă n vis / realitatea în irealitatea-i adâncă. Motivul zborului este, de asemenea prezent în volum, poetul neputând să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pornit din ea și s a întors la obârșie, în care asumarea destinului se face calm, fiindcă e un adevăr de prisme și lumini, transpus în aspre legi care ne vin din înălțimi, își găsește apoi, în creația dantescă, un liman spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră destinul sau dă glas frământărilor ontologice, traduse în întrebări exprimate retoric: Există oare cerul ideal? / Există undeva un drum spre stele? În golful timpului prin care plutește, așadar, trecând de la apolinic la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și hiperbolă, în zadarnica încercare de refacere a pierdutului Eden, măcar în cuibarul gândului, acolo unde se surpă durerea, tăcerea, visarea, / Cum lemnul se surpă în trupul unei viori. 2. Zăpada timpurie Cel care scrie astăzi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
posibilitate de comunicare eficientă, de la început. Liviu Ioan Stoiciu scrie, așadar, o poezie în care, indiferent cum ar aborda realitatea, nu eludează nimic din care ar putea să extragă seve ale unei creații ce se constituie, în primul rând, în liman pentru propriul suflet, compus însă din imagini de multe ori turbionare, prin care se sporește la maximum posibilitatea de decodare, așa încât cititorul atent și tenace poate să-și descopere și să se elibereze de propriile angoase, regăsindu-și triumful - alegoric
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din adâncuri de genuni și glas de clopot care sună nebiruit. Cântecul legionar deșteaptă în suflet puteri mereu sporite, curaj și bărbăție, iubire de țară și neam. Cântecul legionar înseamnă vâltoare și îndemn, te scoală din letargie, te poartă către limanuri dulci cu flori și roze, împliniri. Cântecul legionar izvorât din tainice iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
venit eu, da’ mi-i rușine de matale. Îți sunt dator și nu am de unde scoate paralele așa repede. Le-i scoate tu cândva, că doar n-o intrat zilele-n sac. Îi găsi tu o cale să ieși la liman. N-o intrat, n-o intrat, dar la mine în sat nu am unde le face. Ce? Vrei să mă fac slugă la neisprăviții iștia pentru un pumn de grăunțe? -Ai dreptate, Toadere, da’ nu mai vorbi așa în gura
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dumirește-mă și pe mine... Da’ ce nedumerire ai? Ce vorbeai tu sâmbăta trecută când ieșeai pe ușa crâșmei? De când vorbesc eu singur, bade? Uite că vorbești. Și ce spuneam, mă rog frumos? Ziceai ceva de un geamantan, de un liman, apoi că te apasă păreții... Ce însemnau vorbele astea? Păi nu erau vorbele mele, bade. Cum adică nu erau vorbele tale? Doar tu le spuneai cu gura ta. Ei. Cu vorbele astea îi o poveste întreagă... Ca să nu mor prost
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o poveste ori o poezie... Într-o sâmbătă, ne-o citit o poezie cu un chiriaș care nu-și găsea locul la nici o gazdă. De aceea spunea mereu: „Rămâi sănătoasă cucoană, că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care pornesc cu bagajul acum, ... dar simt că m-apasă pereții...” Și tu ții minte vorbele iestea tocmai de atunci? Cum să nu? I-am cerut cartea învățătorului și am citit și eu... Da’ cine le-o scris? Unul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin căciulă. Și atunci încă dacă vrea îți spune, dacă nu, la Sfântu’ Așteaptă... Hă hă hă! Păi cu tine cine o mai scoate la capăt? Gruia, mamă, spune tu ce ai gândit, că cu tata Toader nu ajungem la liman în noaptea asta. Întâi spune dacă stai bine acolo unde stai? Să nu cazi, când îi auzi - a întrebat-o Toaibă râzând. De stat bine stau eu, dar nu aud nimica. Gruia râdea în hohote de întorsătura vorbelor lui taică
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc chiar un pic de... prietini. Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață... Uneori l-am bănuit a fi aproape, alteori se depărta precum stelele în univers... Și asta nu din nepriceperea noastră, ci pentru că bunii noștri străbuni nu au însemnat totul - bob cu bob - pe răboj...” Îl ascult și aducerea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
moare, foșnetul nesfârșit al holdelor viitoare. Pentru asta luptă mereu cei mulți în fiecare grai la modul ființal organic al bunului‐simț. Iar poetul când își așează sălașul în mijlocul poporului nu greșește, ci ia de aici val care duce la limanul noului cântec. Cunoașterea poetică este cunoașterea celor mulți, organici și sănătoși, care nu acceptă alimentarea graiului prin dezlipirea 33 lui de realitate, iar poetul propriu‐zis nu‐i decât fiul acestor mulțimi sănătoase și tradiționale, păstrătoare ale originilor în sânul
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la liman”. După ce m-o văzut pe mal, s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere, la ceasul aista din noapte și...?” Cred că i-o fost rușine să spună că sânt bat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]