3,802 matches
-
ton acid; după care, făcându-le semn ofițerilor care îl înconjurau să se dea la o parte, arătă cu degetul spre câmpie. Apropie-te și privește! O clipă mai târziu, Sebastianus fu la parapetul bastionului și, în sfârșit, sub cerul limpede, străbătut de nori cirus albicioși, mici și indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea, câmpia mișuna de oameni înarmați. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dând coate civililor și milițienilor în delir, cu grijă, însă, să nu strivească de zidul de piatră vreun copil. Cu toate acestea, când ieșiră în sfârșit la creneluri, găsiră suficient spațiu pentru a putea ajunge la marginea bastionului. în aerul limpede al acelei zile splendide de iunie, câmpia oferi ochilor lor un spectacol uluitor: o mare mulțime de armate, încă nedistinctă, ce venea de la miazăzi cu stindardele în vânt și trecea acum de cotul larg pe care-l făcea Loira. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după sine, sprijinindu-se din nou de el. — însoțește-mă! îl invită, cu o voce frântă de emoție. Să mergem în întâmpinarea eliberatorului nostru. Să-i mulțumim lui Dumnezeu! Să-i mulțumim lui Dumnezeu! în ochii săi de culoarea cerului, limpezi, plini de evlavie, străluceau lacrimi de bucurie. 20 Balamber mergea pe străvechiul drum roman, ținându-și calul la pas; înainta nepăsător și distrat, cu privirea ațintită înainte, fără să ia în seamă șirurile nesfârșite de copaci ce flancau drumul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
director general în ultimii doisprezece ani. Nu o făcu, în primul rând fiindcă gândul din spatele cuvintelor se destrămase în ceață. Mintea îi lucra în gol, dar era relativ clară. Ideea care-i veni în cele din urmă era logică și limpede. Îi dădu glas pe un ton calm: - Aduceți-mi registrul de evidența personalului din 1968, vă rog. - Da, domnule Craig. Fata îi aduse registrul și îl lăsă pe birou. După ce ieși ea, Craig deschise volumul cu ștate de salarii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pe toți mă prețuiește totuși pe mine. Vezi ce egoistă sunt? - Văd. Dar ești sigură că te prețuiesc? - Sunt! Pe mine și pe mama. - Duduie, să știi că de asta te admir eu, pentru că urăști,iubești, disprețuiești, ești vie și limpede. Și dacă mai adăugam că "mi-i dragă tare", cum zicea doamna Sabina, fiindcă, pe lângă toate astea, e și frumoasă, spovedania era completă.) Și să știi că nu disprețuiesc pe nimeni și prețuiesc pe foarte puțini. Dar e adevărat că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dar Te sunt numai eu... Și, totuși, știu că nu vreau nimic de la ea, că nu urmăresc nimic, că nu trebuie să urmăresc. Că nu se poate... A încetat ploaia. E primăvară. Totul lucește verde. E ceva subtil în aerul limpede. Natura învinge urâțenia de aici. Razele soarelui, curate și încă reci, pun pe toate, pe casele strâmbe și pe gardurile neegale, o poleială care le dă un prestigiu nou, surprinzător. Glasurile trecătorilor de pe stradă, sonore și clare, vin parcă din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tot insistase să-i ofere Mașei o altă slujbă. Dar după cele opt luni petrecute În compania Berthei, Mașa se simțea atât de epuizată, Încât abia aștepta să se Întoarcă În satul ei natal. * * * Aproape se luminase de ziuă. Aerul limpede și răcoros al dimineții pătrundea prin ușa grajdului, aducând de afară miros de baltă și mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o tipsie strânsă sub bărbie, În pantaloni largi argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și plăcută peste păsatul sau mălaiul galben, pătându-l În portocaliu. Micile animale, deși grase, erau sprintene; erau durdulii, blana le lucea, opulentă și densă. Acestea erau nutrii. Blana lor făcea căciuli purtate În zonele cu climat rece. Haine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
veșmânt regal și mergea peste tot Într-o caleașcă stricată din secolul trecut, foarte ornamentată, aurită, trasă de o mârțoagă albă pe moarte. Într-o singură ocazie a dat dovadă de curaj, protestând Împotriva arestării și deportării, În cuvinte mai limpezi, a asasinării consiliului său. Pentru aceasta a fost bătut și aruncat În stradă. Dar a fost o teroare pentru evreii din Lodz. Era un dictator. Era regele lor evreu. O parodie a acestuia - un rege evreu nebun prezidând asupra morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se evapora. Sigur că nu aveam să-i spun lui Pabblem. Sheba se purtase mizerabil cu mine, asta era clar. Dar nu voise să mă rănească. În mod evident voise să-mi spună de la bun început. Nu era cu mintea limpede. Avea o aventură sexuală cu un elev, pentru Dumnezeu. Evident, trecea printr-un soi de depresie. Era 2 noaptea când m-am ridicat să mă pregătesc de culcare. În oglina din baie mi-am văzut fața obosită, verde. Sheba e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
iar Danny a urmat-o fără tragere de inimă și îmbufnat, fredonând un cântec ale cărui versuri Jina spera că nu le reținuse. Hei, a exclamat el când au ieșit afară, în lumina unei alte după-amieze californiene perfecte, cu cer limpede și o temperatură de douăzeci și unu de grade. Cartea e de suspans ? Roger așa credea. A zis că maică-sa a fost terminată cât a scris-o. Că tot timpul se plimba prin casă de colo-colo, de parcă n-ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și Tu îmi faci arcul spre apus îmi faci săgețile suntem gata să tragem odată Tu o dată eu și totuși în aer nimic ... am început să semăn... cu o piesă de schimb nemișcată printre sunete metalice secunde străine lichide și limpezi poate că în vremea nașterii mele cineva m-a întâmpinat cu lapte și sare pâinea era amară e mult de atunci noi vorbim despre apă paharele noastre sunt din ce în ce mai mai goale și mai adânci două lumi naufragiate aruncându-și fiecare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în brațele tale amiaza are gustul merelor roșii părul tău este adierea grânelor dezlegate privirea mi-o scalzi cu izvorul nesecat al miracolului de a fi femeie pe trup ai cerul și bolta stelară în glasul tău fântânile devin rostiri limpezi ale nopților împlinite Geneza în prima zi gândul devenit cuvânt a dăltuit cerul și-n cer s-a arătat lumina din prea multă liniște s-au ivit oamenii în inimile lor Dumnezeu a pus iubirea primelor cuvinte cu celelalte zile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ieftin, grețos și puțea a pufoaică scăpată-n closet, dar reușea să dea cu noi de pământ și asta era tot ce ne trebuia în acele momente. Nu-mi plăcea să mă îmbăt, dar ce rock puteam asculta cu mintea limpede? Voiam să evadez din acea lume prea monotonă și dacă puțină muzică tare și o gură de spirt erau de ajuns, ce mai conta? Să cânte muzica, să înceapă distracția! Atunci când îți pasă de visele altora Ca niciodată, muzica din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Nu era chip să mai trăiască. S-a spânzurat repede, fără să se gândească prea mult, de un măslin înflorit. A mai apucat să vadă cum se înălța soarele peste oraș, iar din ochii lui au început să cadă lacrimi limpezi și mari. L-au găsit într-un târziu, și-a fost recunoscut de sutași, bucuroși că, murind, nu mai exista nici un alt martor la târgul lor din noaptea aceea. Ei au acreditat ideea că s-a spânzurat copleșit de regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dăm seama, pentru că nu știm nimic esențial despre legile acestei lumi”. O ascultam înmărmurit. - „Atunci - o auzii din nou - timpul luneca spre vară, uituc de examenele de sinteză, de sfârșit de an pe care le dădeai, mă sărutai în bătaia limpede a lunii, eu mă înecam în ochii tăi, te îmbrățișam, intram în lumea visării tale. Ai uitat? Mă întreb când și cum ne vom mai întâlni. În prima zi, atunci, eram pe bancă, priveam un joc de fluturi. Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tu, nici cei care ți-au dat viață, iar tu, cel de-al doilea al meu frate, ai numai 9 ani - ce să știi? Tu privești fluviul, ca și mine altădată, în curgerea spre răsărit, apele lui, învolburate, înfricoșătoare sau limpezi, aceleași de milioane de ani, dincolo - marile bălți semănătoare liniștii eterne. Mai știi să privești cerul, îl priveam și eu - razele soarelui, îmbietoare spre lene și dătătoare de viață, sfânt miez al copilăriei spre ani ce pentru tine încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a timpului. 4. Timpul trecea însă nepăsător, fără vârstă, încât Ana întâlnindu-l în cerdacul casei, acum când primăvara se afla în toiul împlinirii ei, se opri în fața lui - a Timpului - cât să se oglindească în apele-i adânci și limpezi, căci el avea ochii de o deschidere nefirească în care te puteai răsfrânge cât pofteai; ea se privi doar câteva secunde, aranjându-și părul prins deasupra capului: se bucură că-și păstra tinerețea, neatinsă încă de adierea marii câmpii, uitând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rezistența mea la un efort peste măsură, într-un timp scurt și tensiunea au țâșnit, totuși, din mine (chiar dacă nu mai eram așa de tânăr, aveam o constituție robustă a intelectului). Pe insula lui Jean Jacques Rousseau, privind în apele limpezi ale lacului Leman, în care se scufundau lebedele, depănând un vis care trecuse, mi se linișteau gândurile grele și încercate, revenind în ordine. 4. Mult mai dificile decât caracterul delicat al acestei misiuni diplomatice au fost condițiile în care, din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chinuia în friguri cu fiecare clipă. Știți, dacă sunteți oameni, ce este dragostea aceasta care-ți răscolește simțurile și-ți tulbură mintea! Luni, înainte de revărsatul zorilor, călăream în galop întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemărginite, subt un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga. Cotii satul pe departe, și pe mal, în galop moale, mă întorsei spre căsuță, călăuzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi dădeau o înțelegere ciudată a lucrurilor. Vedea bine că a făptuit o greșală, că boierul tânăr care o iubea trebuia numai să treacă prin viața ei - dar ce putea să facă? Ceva mai tare decât frica și decât cunoștința limpede a greșalei, focul tinereții, îi năvălise în toată ființa, și cu ochii închiși se lăsa ca-ntr-o prăpastie. Și pentru mine erau surprinderi mari vorbele ei întretăiate, întunecate, sfioase, cu care-mi spunea acestea și mă făcea să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de blăniță de iepure. Ia mai strigă, Vasile, cânii... zise boierul, întorcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și urca încet, pe când pe picior i se scurgea sânge cald. Sus, pe pisc, se înălța în cer albastru bradul, vestitor al vânturilor. Mai jos, în jghiab pietros, într-o roată de mesteceni, se strângea apa pârăului într-o baltă limpede. Cădea tremurând, lunecând pe mușchi de stâncă, se alina, se împrăștia, se liniștea într-o lumină care răsfrângea cerul și pletele luminoase ale mestecenilor, apoi iar strângea șuvițe și ieșea lunecând domol pe vale, cu murmur nesfârșit. Căprioara se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dădea porunci. Iar fata lui Avramovici era acu o domnișoară de doisprezece ani, care cetea românește dintr-o carte. Își aduce aminte Haia de o zi când a poposit în sat un regiment de soldați. Cântau corurile frumos în aerul limpede al amurgului și flăcăi în uniforme începură a furnica în toate părțile. Un ofițer tânăr și mândru, cu mustăcioara neagră, a intrat în casă la Meer. Haia îl privea uimită dintr-un colț și l-a auzit spunând: —Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]