12,206 matches
-
timp un cosmopolit. Din timpul anilor de studii la Roma și Paris am experiența teologiei internaționale. Din numeroase călătorii în jurul lumii, la conferințele inter-religioase, de-a lungul semestrelor ca visiting professor în America și al numeroaselor ore de studiu petrecute liniștit în orice loc, am învățat că teologia trebuie să-și dea contribuția, împreună cu Bisericile și religiile, la înțelegerea dintre națiuni. Succesele unei astfel de înțelegeri sunt vizibile: dușmănii seculare (precum cea dintre Germania și Franța) sunt depășite de mult; procesul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu este nici verde, nici albastră, nu este nici trandafirie la răsăritul soarelui, nici tristă la apropierea nopții. În ea, pâraiele nu curg pe pietre, care nu lucesc în lumină, cerul nu este niciodată amenințător, iar fluviul nu este niciodată liniștit, și asta deoarece în ea nu este loc nici pentru culori, nici pentru lumina care strălucește, nici pentru liniște, nici pentru amenințare pentru că ceea ce adăpostește în sine culori, amenințări și bucurii și le face posibile, în auto-afectarea sa și prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
își petrec cea mai mare parte a timpului rămas după orele dedicate muncii retribuite datoriilor casnice împreună cu copiii lor, cărora le acordă sprijin inclusiv în petrecerea timpului liber al acestora; - lipsa unui spațiu adecvat: multe femei nu au un loc liniștit, un birou unde să studieze, o „cameră separată” de creație 77: casa este locul muncii domestice și de creștere a copiilor; - îngrădirea libertății de mișcare: în condițiile unei mobilități tot mai ridicate pe fondul unui proces de ansamblu al globalizării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cuțit scurt de parlagiu, pe care Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui cu fața ciupită de vărsat, mai puțin exigent, părea interesat de cu totul alte chestiuni: — Cum rămâne cu pungile celor doi ageamii? Îl auzi Întrebând. Trebuie să le predăm și pe ele? Italian, deduse căpitanul auzindu-i accentul. Vorbea liniștit și grav, aproape confidențial, dar Într-un fel stins, aspru, care producea o senzație neplăcută. De parcă cineva Îi arsese corzile vocale cu alcool curat. Din punct de vedere strict formal, tonul individului aceluia era respectuos; dar se ghicea o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i-au spintecat, ci fiind aceștia proaspeți și drăguți, decât să-i tai, mai bine-era să-i fuți. Și altele pe același calapod. Îmi Închipui că săraca maică-mea, acolo departe În sătucul ei basc, n-ar fi fost prea liniștită știind În ce companii ciudate mă plasa poziția mea de paj al căpitanului. Însă În ce mă privește pe mine cel de atunci, pe băiatul de treisprezece ani Íñigo Balboa, toate astea Însemnau un spectacol fascinant și o foarte interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de prin tribunalele unde Își câștiga o pâine destul de albă grație Învârtelilor proprii meseriei sale. Alatriste nu mai spusese nimic, nici nu mă Încurajase să urmez calea aceea a penei, hârtiei și cernelii. Dar am citit aprobare În ochii lui liniștiți când m-a văzut așezându-mă lângă ușă ca să exersez caligrafia. M-am apucat să copiez câteva versuri din Lope pe care le auzisem recitate de mai multe ori de căpitan În nopțile când rănile de la Fleurus Îl chinuiau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În viața lui, cu propria-i memorie, războiul, câmpul de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unuia de a nu curge mult sânge și insistența celuilalt, sprijinit de inchizitorul Bocanegra, de a-i asasina pe călători, Începea să dezvăluie unghere prea Întunecate ca s-o rezolvi cu două lovituri de spadă și să dormi după aceea liniștit. Așa că rahat. Rahat și iar rahat. Drăcia dracului. În ce m-am vârât. Cu spada Încă la o palmă de englez, Diego Alatriste șovăi, iar celălalt Își dădu seama că șovăie. Atunci, cu un gest de o extremă noblețe, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și-n alte nopți. — Aproape că ne-ați omorât azi domnia voastră, pe stradă, zise cu mare seninătate englezul În spaniola lui cu puternic accent străin, adresându-i-se parcă mai mult lui Guadalmedina decât căpitanului. — Îmi pare rău, răspunse Alatriste liniștit, Înclinându-și ușor capul. Nu Întotdeauna suntem stăpâni pe loviturile noastre de spadă. Englezul Îl mai privi țintă câteva clipe. În ochii lui albaștri, un aer disprețuitor luase locul spontaneității surprinse din primele momente de după lupta din fundătură. Avusese timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul harnicei Caridad Lebrijana le ajustaseră pe mine, făcându-le ca noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei mă Înfioră până În creștetul capului. Avea un ton liniștit și seducător, câtuși de puțin copilăresc. Aproape prea grav pentru vârsta ei. Unele doamne foloseau acest ton, adresându-li-se amorezilor, În reprezentațiile populare de prin piețe și În comediile din teatrele În aer liber numite corrales. Însă Angélica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
primească pe cineva pentru niște afaceri. Dar apoi am aflat că și-a petrecut toată noaptea treaz, cu două pistoale Încărcate, cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bună seamă fusese sau Încă era un han pentru cărăuși și geambași. I-am observat, gâfâind, ascuns lângă borna de protecție a unui colț de stradă, cu bocceaua mea sub braț. Astfel l-am văzut coborând pe Alatriste, resemnat și liniștit, Înconjurat de Martín Saldaña și de oamenii lui; după care i-am văzut ieșind fără căpitan, urcând În vehicul și plecând cu toții. Treaba aceea nu mi-a plăcut defel fiindcă nu știam cine și câți erau Înăuntru. Să mă apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
eu, pe jumătate rușinat, pe jumătate mândru, am simțit cum Îmi luneca pe față o picătură de sânge din mâna-i rănită. Treptele de la San Felipe După noaptea aceea de pomină de pe drumul mare spre Toledo au urmat câteva zile liniștite. Însă, pentru că Diego Alatriste se Încăpățâna să nu fugă din oraș, nici să se ascundă, trăiam amândoi Într-o permanentă stare de veghe, de parcă ne-am fi aflat În plină campanie pe un câmp de luptă. Atunci am aflat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a fi un zâmbet. — De bună seamă, Îngăimă. Ridicând un deget, ca și când Își adusese aminte brusc de ceva, ministrul scotoci printre hârtiile de pe masă, apucă un document și i-l Întinse secretarului regal. — Poate că ne-am simți cu toții mai liniștiți dacă Însuți domnia ta ai da curs acestui beneficiu care poartă semnătura lui don Ambrosio de Spínola În persoană, recomandând să i se dea patru scuzi lui don Diego Alatriste pentru serviciile din Flandra. Asta i-ar putea permite, câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Era una din acele cărți care-i erau trimise ei de la secretariatul Departamentului pentru Cultură. Cartea s-a deschis ca de la sine în fața ochilor mei. Și am citit. Exact așa. Dintr-odată am citit. Literele stăteau complet nemișcate, se odihneau liniștite și calme în fața privirii mele într-o lume care în rest era cu totul dezordonată. Totul era clar și distinct, așa cum este imaginea lui Doré despre Bunavestire. Nu trebuia nici măcar să silabisesc. în carte stătea scris așa: O carte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
alcool. Când vine în cele din urmă acasă, la Eva, se așază la masa din bucătărie, dă la o parte cărțile femeii și-și pune în față paharul și sticla. în vreme ce mănâncă ce i-a pus ea în față, bea liniștit și cu grijă câte o înghițitură. Câteva păhărele, spune el. Apoi îi merge mai ușor cu scrisul. Aproape curge din el. De fapt ziarul ar trebui să mă aprovizioneze cu alcool. Și iese bine? îl întreb. Ceea ce scrii? Eu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
direct de la incomparabilul maestru francez Gustave Doré. Din păcate, Muzeul Național nu posedă nici o pictură de Doré. Icoana ungurească de aici, din dreapta, arată învierea lui Hristos. Din rana din coastă crește o viță de vie. Hristos culege și mănâncă strugurii liniștit și nu fără plăcere. Motivul există și în literatură: omul care se îndestulează cu propriile sale secreții dulci. în vreme ce îmi îndeplineam în felul acesta sarcinile de angajat al muzeului, privirea mi s-a fixat pe una dintre bătrânele care ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui înaltă și la măreția sa, ci rămâne cel ce a devenit. Frații și chiar tatăl se pleacă în fața lui, plini de admirație și supunere. Dăruit de regele Karl al XVI-lea în anul 1863. Apoi am plecat de acolo liniștit și mândru, ca să nu spun cutezător și cu sânge rece. Mâna stângă îmi făcea din nou o mișcare pedagogică îmi răsuceam și îmi prefiram barba. Dar când m-am întors, am văzut cum ea, cea atât de bătrână, se târâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
își pierde gustul sărat. El prefera să nu aibă de-a face cu copiile. Și de ce-i puneam această întrebare? Eu trebuia să ascult, nu să întreb. în vorbele lui nu exista nici un pic de mânie, ci doar o seriozitate liniștită, paternă. Ar fi putut fi un membru al familiei mele. N-am avut nici o intenție rea în timpul activității mele aici, la muzeu, am spus. Singurul meu gând a fost să-mi petrec timpul într-un mod adecvat și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din Norrland. Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, trad. Edgar Papu, București, ELU, vol. al II-lea, p. 639 et seq. Id., p. 644. Textul în italice e diferit de textul original („să fi murit în patul lui atît de liniștit și atît de creștinește“). în original propoziția apare în dialectul din Västerbotten: „Aintjeli a flännut lern vara, gaudutjölingen, odjussliongen!“ Vindeln - „Ocolul“; Yttersjön - „Lacul exterior“; Ekträsk - „Smîrcul stejarului“; Kalvträsk „Smîrcul vițelului“; Granträsk - „Smîrcul cu brazi“; Risliden - „Coasta cu vreascuri“. Träskliden“ - „Panta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
descurci cu tanti Sabina. Sabina era femeia care o ajuta pe Arm la curățenie. OK, mam, acum am să plec până acasă. Trebuie să vă aduc niște pijamale, papuci și alte lucruri de care aveți nevoie aici. Uite, ca să fii liniștită, plec și mă întorc cu taxiul. * Din America, de când plecase, Liviu nu dăduse prea multe semne de viață, ca și cum s-ar fi integrat cu trup și suflet în lumea de peste Ocean. La rândul ei, Arm, cu sentimentele rănite și demnă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
telefoane, pe când făcea, poate, amor cu novicea aceea cu fundul mare și mintea scurtă... Câteodată numai îi trimisese niște semnale scurte, ca să se asigure că mai era prin America și nu apucase calea spre cine știe ce alte zări și ca să fie liniștită că era sănătos și teafăr. Răspunsurile lui veniseră și mai scurte, chiar precipitate, ca și cum mereu s-ar fi aflat în ședințe de board nesfârșite ori în deplasări grăbite între un loc și altul. Cam așa devenise viața lor... Nimic prea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de board nesfârșite ori în deplasări grăbite între un loc și altul. Cam așa devenise viața lor... Nimic prea vesel ori dătător de perspective mai bune. Dar acum ar fi dorit ca Liviu să fie prezent... Ar fi fost mai liniștită, avea încă încredere în iubirea lui pentru fete. Armanca își petrecu fata cu privirea apoi se-ntoarse către medic. Ați mai vrut să spuneți ceva și ați ezitat uitându-vă la fiica mea cea mare? Da, doamnă, diagnosticul,... nu este
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Și asta e drept, eu sunt obligat să vă avertizez. Acum mergeți la ea doamnă. Aveți patul de lângă al ei, pentru dumneavoastră. Trebuie să așteptăm analizele de laborator... Arm se așeză pe marginea patului și își privi fiica. Dormea, părea liniștită. Mâna în care avea înfipt acul de la perfuzor era legată de pat. Arm se simțea pierdută. Nu vedea cum ar putea să-și ajute fata și asta o durea enorm. Asistenta intra și ieșea, ea nu se putea urni de pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]