11,844 matches
-
se topea spre final, mixată cu o lacrimă pură și bezmetică, sărată și fierbinte, spunea trist și neconvingător: ”Mama doa’me!” Apoi, cei trei anișori ai săi Îi permiteau ca privirea, urmată la mică distanță și de gânduri, să se lipească de bondarul negru cu abdomenul galben, care zbura fioros, scoțând un zumzet Înfricoșător, de mini helicopter, admirat de copil atunci când zbura lent de la un bujor la altul, Înobilându-le cromatica, dar și detestat de către Va, atunci când făptura era comparată cu un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe termen lung și mai ales scurt, pentru viitorul său - găsi prilej de bucurie În a merge cu o căruță necunoscută lui, pe un drum de asemenea necunoscut și plin de praf. Apoi, printre genele sale lungi, În mare parte lipite de Moș Ene, zări, Între realitate și vis, două ființe a căror frumusețe Îi tăie răsuflarea, Erau...caii! De această dată nu scoase acel strigăt de bucurie imensă cu care Întâmpinase puținii cai văzuți până atunci. Fericit că are prilejul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chiar era foarte meșter pentru anii săi!) și avea ca ideal suprem dorința de a ajunge ca tânărul său unchi, răspundea ca la comandă: Cum să nu, mai Încape vorbă! Cu ochii cât cepele, cu atenția mărită și cu privirea lipită de mâinile meștere, copilul curios urmărea cu sufletul la gură cum nenea Ion aducea un „caiuș” uscat (o suprafață de piele de porc, de-o „șchioapă” lățime și de lungimea lui Ghiță-Baiazid de anul trecut) pe care după ce-l Întindea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-s fumoasă?! Rămasă făra batic și fără „boanda” lui moș Ianoca, tatăl ei care făcea butoaie și sănii, Rozalița cea zâmbitoare era o noutate pentru Va și purta o flaneluță roșie și mai ales niște pantalonași roz de care se lipise privirea băiatului, culori vii cu care tinerele mame de la sat Își Îmbracă din totdeauna frumoasele lor bucurii care le seamănă. Văzându-și mama ocupată cu o discuție de taină, o prinse de cot, Îi puse din ochi o Întrebare codificată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
funie legată de un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume, privirea lui se lipea de volănașele rochițelor fluturate de vânt și nu știa dacă i se părea lui sau fetele Își desfăceau picioarele prea mult, oferind privirii oarecum interesate și ceea ce nu trebuia văzut, mai doreau ca huța să facă unele pauze mici În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tatăl lui, că așa vrea și eu nu am nici un drept asupra lui! Parcă eu nu vreau să rămână la mine! Chiar nu se poate face nimic În acest sens, poate Îl convingem noi?!, spuse Învățătoarea cea de care se lipise privirea lui Va, Îi plăcea cum vorbea și cum privea. Nimic-nimic!, mai rosti Ochenoaia, iar cei doi Își luă la revedere de la toți, mai priviră Încă odată capul mare și ochii căprui ai copilului și plecară afișând oarecare insatisfacție și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Valerică și luându-i mâna spuse, așa cum știu numai fetele din toate timpurile să spună: Ia pune mâna aici! I-a băgat mâna În sân și În timp ce o trecea peste sânii În formare, calzi și generatori de Înfiorări instantanee, Își lipi un picior de mijlocul interior al băiatului și mâna ei se Îndreptă Înspre același loc, s-a cutremurat și emoționată a spus: Vezi că spui minciuni că n-a crescut, am dreptate! Pierzându-și cumpătul, Începu să-l sărute iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale cărei decolteuri joase de la subsuori, ochii ageri zăreau În anumite momente mici porțiuni de sâni ce se pârguiseră binișor, cordonul Înnodat În față cu fundiță și ... sub fundiță, ei, ei!, oare ce-o fi?, se Întrebă băiatul, cu privirea lipită de locul În care rochițica făcea un V și de unde plecau cele două picioare cu pulpe fine și cu liniile curbe aproape formate. Cum o fi ceea ce se ascunde În acel loc de sub rochiță, cam cum arată și cu care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cocoșul la prima oră a dimineții, atunci când „jâdanii” plătesc mai bine. Într-o asemenea dimineață, Valerică a fost plăcut surprins de faptul că Marinița era lângă el și cutremurată Îl mângâia peste tot. Corpul ei cald și total gol se lipise de băiat, un picior cu pulpă fremătândă era aruncat peste el și o stare de vis frumos Îi acaparase toată ființa, un vis din care nu ar mai fi vrut să se trezească și, când s-a trezit de-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
extemporale ... Va răspunse la modul curat: Destul de prost, am citit câte ceva, dar am citit două volume frumoase, știi cele groase, „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas! Tot supărat ești pe mine? Dar armistițiul? Ajunsă În acest punct, Marinița se lipi de el altfel, nu de frică și a Început să-și plimbe mâinile peste cămașa lui Va, mângâindu-i pieptul unde fata simți clar accelerarea bătăilor inimii. Încercând să fie calm și cu gândul nou ce-i cotropea sufletul, cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de Tincuța Horonceanu Benevic. Nu întâmplător, cartea ei poate fi povestită (am și povestit-o mai sus, pe scurt). Trebuie doar să răspundem la întrebarea „Ce face...?“. Ce face lumina? Poartă povara singurătății. Ce face urma pantofului pe trotuar? Doarme lipită de noapte. Ce fac portocalele? Zâmbesc. Ce face marea? Își târăște genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor, din cartea tinerei autoare, și dispare undeva, în noapte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
luată în mână, ci eventual pe degetul arătător. Pe de altă parte, cum adică „tu ne strângi pe toți cu brațe de petale“? Este vorba de petale de mărimea unor brațe, sau de brațe compuse din sute de petale obișnuite, lipite între ele? Aproape fiecare poem din carte își dezvăluie, citit atent, o neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în ‹ veșnicie, / sigiliu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ovidiu Gligu. Într-o carte de versuri intitulată Ziua a 8-a (Mirton, Timișoara, 2005), el face afirmații abracadabrante, de genul: „Oul spart / ne va împărți / în chiriași / și copii.“ „Un obraz îmi plânge / și altul îmi râde / când îmi lipesc urechea / de buricul tău.“ Asemenea versuri l-au entuziasmat, nu se știe din ce cauză, pe sobrul critic literar Mircea Martin: „Apreciez la acest poet puterea de concentrare și, mai ales, de rezervă; mă încântă, la el, tăcerea conținută în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
familiei Bucșă îl abordează: Cînți la nunta lui fiu-miu, altfel îți bag scripca pe gît! Dacă ne împăcăm... Vei lua bani cît n-ai văzut vreodată, clar? Cine să se pună cu clanul Bucșă? Nuntă mare, bani scuipați și lipiți de fruntea lui Norocel și unde mai pui că se lucra cu "euroi". Orchestra cînta non-stop și evita la mustață să o încaseze de la vreun bețivan arțăgos. Cîntece spaniole, mexicane, cubaneze, muzică cultă, Ciprian Porumbescu, Enescu, cazacioc, dansuri grecești, turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Porumbescu, Enescu, cazacioc, dansuri grecești, turcești și chiar chinezești și trebuia să le știe pe toate pentru a nu "o lua pe cocoașă". După 24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi găsit gustoase într-o ciorbă mai hușchită. Totul creștea natural și chiar gunoiul avea prostul obicei să se împrăștie și prin dormitorul său. adică se lipea de tălpi și apoi se dezlipea în pat, pe niște cotrențe, care se pare că într-un timp am avut rolul de cearceafuri. Nu era deranjat nici de praful de pe picioare, unii spuneau că este un fel de rapăn. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și nu mă entuziasmez. Evoluția celor doi spre căsătorie a fost următoarea: întîi s-au atins cu umerii absolut întîmplător, apoi s-au luat de mînă, pentru că era un ghețus infernal și într-un moment de neatenție Raul și-a lipit gura de gura Dianei. Aceasta n-a zis nimic și a grăbit despărțirea ca să poată scuipa în voie. Acasă s-a dezinfectat cu spirt medicinal, dar tot avea o senzație neplăcută și o abundență de salivă. Ești fată coaptă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oavă, îi spune Bulhac Savetei. Dar de unde știai că am să vin pe aici? Am eu un dar de la Dumnezeu și un noroc chior. Nu fi așa de sigur. Saveta își băga mîna în otava din căruță, o mirosea, o lipea de față, închidea ochii și visa. Bulhac umplea în ăst timp sacul, îl îndesa cu piciorul, aruncînd priviri spre femeia aceea cu un corp frumos, cu pielea albă și cu dinți de om negru. Nervii erau suprasolicitați, mușchii încordați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cum vrei... De fapt ar fi acceptat senin și mersul în iad, sau rai, era tot una. Se simțeau prin toate terminațiunile nervoase, iar realitatea din jurul lor era un decor inert, neparticipant la trăirile lor. A fost frumos, spune fata, lipindu-și trupul și sufletul de băiat. Nu te mai scap din mîini. Îmi ajunge experiența pe care am trăit-o. Cum a fost cu... celălalt? întreabă aproape brutal. Fără importanță. Dar tu? Tot așa. Au fost mai mulți? Doi. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina au furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani, ispita are trup de cal, picioare de iepure, dinți de lup, urechi de vulpe, ochi de om. Bătrânul pășea la jumătate de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în carne, din carne în inimă, din inimă în sânge, din sânge în cuvânt și iar în inimă. Dumnezeu repară o scară. 5. Pe chip i se citea blândețea, smerenia, îngăduința, răbdarea. Nu era singur. Purta pe cineva sub haină, lipit de suflet. O fotografie alb-negru cu inimă. S-a declanșat blițul. (Dispersia luminii este, de fapt, o resuscitare a sângelui.) Zâmbiți, vă rog, cu toate arterele deodată, zâmbiți, dragilor, chiar dacă sunteți fotogenici doar atunci când prin vene alunecă somnul, când sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
netencuite, gratii, obloane, piatră și fier forjat. Toate casele au suflet, puiul mami. Eu dorm la margine, tu dormi la perete. Noaptea, când este liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să vorbească: Mama este lutul care a lipit casa de grinzile cerului. Noap-tea, ascult în chirpic cum crește grâul, cum se desfundă fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zidului, crescută din mozaicul lipicios al pardoselii, cursă din clepsidra fisurată a abajurului, o umbră diformă, proiectată de razele lunii într-un ciob de oglindă. Liniște... Frica de întuneric începe în pântecele mamei, chiar dacă fătul vegetează nouă luni cu ochii lipiți de un cer oval și îngust. Începe și se încheie la fel, singura diferență sensul. Un fals este suferința de claustrofobie (fie și cea sentimentală) atâta timp cât pământul îi încape pe toți. Frica de întuneric este simțire, și nu simț. Orbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi livadă în cer, vei culege stele date în pârg și le vei pune în fereastră ca pe gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]