2,404 matches
-
ansamblul său, universul lui Mircea Ivănescu apare ca o lume esențialmente ipotetică: fiecare poem nu e altceva decât diagrama acestei dinamici a aproximării realului și, odată cu el, a propriei substanțe a eului 356. Sunt puține poemele în care natura idiosincratic livrescă a inspirației poetului și caracterul inevitabil intertextual al construcțiilor cad în plan secund, în favoarea elementului autobiografic. Bunăoară poemul poveste scurtă, inclus tot în volumul de debut din 1968, este unul dintre cele mai grăitoare în acest sens: acum foarte mulți
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prea multe în comun cu lumea occidentală a simulacrelor, în afară de aceeași inaderență la real). În poemele lui Mircea Ivănescu s-ar părea că avem de-a face cu o gamă largă de forme ale evaziunii. Toate referințele intertextuale, toate aluziile livrești și ingenioasele mises en abyme, luate împreună, nu aveau practic - cum observa Matei Călinescu - „nici o atingere cu lumea înconjurătoare, ba chiar puteau fi folosite, împreună cu alte mijloace poetice și lingvistice pentru crearea unei lumi artificiale (...) ermetic izolată de cealaltă”373
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
există îndoieli, dar că vreea nu nu va sta împotriva distincțiilor de mare mare hotărâre prin care v. înnopteanu va rezolva și această încercare (...) (fals examen de conștiință) Însă majoritatea poemelor, tocmai prin abundența detaliilor ieșite din comun și prin livrescul rafinat, reușesc să convertească în cele din urmă „evazionismul” într-o strategie subversivă, pe cât de discretă, pe atât de redutabilă. Ironia joacă și ea, desigur, un rol însemnat în această întreprindere. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și de tonul zeflemitor al multor poeme, se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui să insistăm din nou, la acest punct, asupra funcției intertextualității în scrierile lui Mircea Ivănescu. Multe poeme au - după cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui să insistăm din nou, la acest punct, asupra funcției intertextualității în scrierile lui Mircea Ivănescu. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor „rescrieri” ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de exemplu), dar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lume prin excelență incoerentă ș.a.m.d. Nu putem spune cu precizie. Totuși, putem bănui că, mai mult decât proza romanelor (fie ele polițiste, realiste, de atmosferă etc.), angoasa provoacă „proza lumii”, în care se pot recunoaște evenimente și personaje livrești, ca și cum acestea ar căpăta o existență independentă față de cărțile care le-au generat și ar amenința să răstoarne în uitare „clipele trăite, prea asemănătoare clipelor din literatură, când subiectul nu simte, nu trăiește, nu face decât să reacționeze ca în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
decât să reacționeze ca în cărți”377. Din acest punct de vedere, am putea vorbi, desigur, în legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu despre o acută conștientizare a imanenței literarului. Fatalitatea că lumea, viața în genere, nu mai poate oferi decât repere livrești, emancipate parcă de texturile care le-au consacrat, îl împinge pe scriitor să caute un adevăr al său, situat parcă în interstițiul dintre lume și cărți. Această subțire și constantă relație pe care mărcile verbale o țes între ele, de la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
îndepărtat de tot ce s-ar putea numi manieră poetică - versurile lui Mircea Ivănescu pot constitui oricând repere într-o poetică a metatranzitivității, tocmai prin oscilarea permanentă între imperativul „reprezentării” lumii și tentația „reprezentației” pe care o provoacă intuirea omniprezenței livrescului. 5.2 Vocea dublă a lui Marin Sorescutc "5.2 Vocea dublă a lui Marin Sorescu" Spre deosebire de Mircea Ivănescu, Marin Sorescu s-a bucurat, încă de la primele volume, de o recunoaștere instantanee și cvasiunanimă, care, departe de a se restrânge
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care coexistă nu numai elemente împrumutate din cele trei genuri amintite, ci sunt fragilizate chiar frontierele dintre diversele registre ale lexicului (întâlnim elemente de argou alături de termeni împrumutați din limbajul științific sau tehnic, mostre de oralitate alături de aluzii culturale și livrești ș.a.m.d.). În ceea ce privește compoziția, se pot distinge șapte mari secvențe. Cea dintâi debutează cu reluarea, în registru parodic, a refrenului unei cunoscute melodii de la începutul secolului trecut, continuă cu invocarea unor detalii specifice spațiului cotidian bucureștean (troleibuzele 24, 27
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
propozițiile succedându-se într-o totală indiferență față de criterii de natură metrică sau prozodică. Stilul este colocvial, de o familiaritate glumeață, nonșalantă, iar elementele de oralitate („păi”, „să vă zic”, „am dat o raită”) se împacă foarte bine cu aluziile livrești și calificările exotic-extravagante („figură oriental-aristocratică”, „lene flajeolată”). Pasajul cel mai semnificativ rămâne, desigur, acela în care este creionat portretul protagonistei, „fata de la instrumente muzicale”: „acolo, plictisindu-se deasupra tejghelei de geam plină de siguranțe și carcase de plastic, stătea o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
undeva, „sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem”. O incontestabilă abilitate stilistică vădește și compoziția părții a cincea (care completează seria deschisă de prima și a treia secvență), unde aluziile livrești conturează de astă dată un soi de topos al Orientului, trimițând cu gândul la lirica primilor romantici (la Dimitrie Bolintineanu, cel din Florile Bosforului, să spunem). De altfel, pe aceleași principiu al pastișei (și pornind de la aceeași sursă - poezia secolului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ceea ce trebuie să fi părut însă extrem de subversiv în perioada respectivă este tocmai sarcasmul distrugător al acestor texte, în care cititorul putea identifica sloganuri și comportamente ale vremii, alături de termeni din mai toate registrele vocabularului și de aparent inofensive aluzii livrești. Imaginea satului în viziunea lui Cărtărescu este un imens simulacru, iar țăranul un personaj tragi-comic, ascultând, sub umbra fagului, „cântecul greierilor și al lui Ioan Alexandru”, „legându-și copiii de pruni și de ostrețe”, în timp ce el merge „sub talpa casei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lui prin revelația unei pasiuni (o pasiune care-l constituie, Întemeiază printr-o mistuire perpetuă) și, În al doilea rînd, iluzia că această pasiune creează În modul cel mai direct poezia. Sursele acestei subordonări au fost determinate. Surse, În esență, livrești: poezia trubadurilor, Petrarea, poezia neoanacreontică, mica poezie franceză din secolul al XVIII-lea etc. Mă interesează, aici, mai puțin modelele, cît modul În care, printr-o retorică Împrumutată, adesea elementară, se formează un limbaj poetic și se Întemeiază poezia română
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în Cetatatea soarelui. Nimeni nu a citit mai multe cărți decât Campanella în puținul timp pe care ostilitatea confraților dominicani și a regimului i l-au îngăduit; dar, surprinzător, nimeni mai mult ca el n-a căutat să învedereze cultura livrescă în experiența directă a realității ("genovezul Cristofor Columb, mai mult a văzut cu ochii; mai multe a parcurs fizic Tommaso Campanella decât toți poeții, filosofii și teologii la un loc, decât Augustin și Lactanțiu inclusiv, care au negat antipozii"). Poate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care se bucură, a prestigiului său social, a succeselor sale amoroase, trăiește intens drama de a nu se putea realiza ca artist în societatea burgheză, societate, prin esența ei, ostilă creației. Originalitatea tipului creat de romancier, descoperită pe această cale "livrescă", e confirmată de confruntarea cu realitățile epocii, iar semnificația ei e aceea de a spulbera orice iluzii cu privire la posibilitatea intelectualului de a se adapta condițiilor vieții burgheze, fără a se dezice de esența lui, fără a abdica de la misiunea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
invers, un fapt de viață mă trimite la cărți. Îmi amintesc, de pildă, că, îndrăgostindu-mă prima oară, m-am dus să caut în Larousse la cuvântul "iubire". În prima carte este vorba mai peste tot despre o ulterioară rezolvare livrescă a unor probleme care fuseseră mai întîi de ordinul experienței: fericirea, lenea, fapta etc. Gândul cărții despre care-mi cereți să vorbesc s-a născut și el tot dintr-o experiență, din contactul cu artiștii, din nevoia de a-mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
regulile logicii discursive. De fapt, mulți dintre artiști au sonde și intuiții neînchipuite, pe care nu le poți obține pe calea rațiunii obișnuite. Deci de la nevoia de a face posibil acest dialog ajung să caut o rezolvare în plan cultural, livresc. Sigur că nu îmi propun să fac tot istoricul problemei, ci voi alege câteva tipuri paradigmatice, de la care pornind, sper să obțin o caracterizare tipologică a gândirii de tip artistic. Și m-am gândit să mă opresc asupra a trei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doar o diversitate tematică remarcabilă, ci și o largă paletă de specii literare abordate. „Operele lui Boccaccio cuprind literatura medievală, dar și pe cea antică, proza și poezia, epicul și lirica, latina și italiana, cultura populară, dar și pe cea livrescă. A reînviat romanul pastoral, a încercat o narațiune modernă, a instituit populara ottava drept strofa epică italiană, și apoi, în partea a doua a vieții, a reînnoit epistola clasică și eglogele în latină, a scris biografii, a reîmprospătat studiul limbii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
t Tell: The Wife of Bath and Vernacular Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, nr. 1, 1996, p. 97. (trad. n.) 291 S. H. Rigby, op. cit., p. 140. 292 Ibidem. 98 trăirilor autentice, pentru ca apoi să dobândească și unele cunoștințe livrești. Libertatea de a-și alege soțul sau iubitul este fundamentată și întărită tot prin exemple scripturistice: „Deoarece și la Apostol scrie/ Că-i slobod să mi iau soțul ce mă-mbie/ și nu-i păcat de-mi fac pereche iarăș
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este o fabulă pastorală, cu iz legendar, deoarece încearcă să explice apariția cetății Fiesole. Tehnica narativă a autorului este în această operă superioară în comparație cu celelalte creații ale tinereții, deoarece renunță la digresiunile livrești sau mitologizante, care atât de mult umbreau povestea lui Florio și a Biancifiorei. Ninfale fiesolano este o novella în versuri.616 În atmosfera rarefiată a unui decor rustic idilic, naratorul schițează delicatele emoții ale unor adolescenți care se luptă cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se cheamă,/ Cred eu, că nu mai poți să rătăcești,/ Ci îndrăzneț cu fruntea sus pășești,/ Așa-i de credincioasă și-nțeleaptă./ Tu dacă vrei să umbli cale dreaptă/ Ascultă totdeauna vorba soații...”883, aducându-se în acest sens argumente livrești, din operele marilor filosofi ai antichității: „Seneca, el, a spus: <<Nevasta cea umilă-i mai presus/ Ca orișice.>> Iar Caton: <<Cum voiește,/ Așa să faci, căci dânsa poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doar o diversitate tematică remarcabilă, ci și o largă paletă de specii literare abordate. „Operele lui Boccaccio cuprind literatura medievală, dar și pe cea antică, proza și poezia, epicul și lirica, latina și italiana, cultura populară, dar și pe cea livrescă. A reînviat romanul pastoral, a încercat o narațiune modernă, a instituit populara ottava drept strofa epică italiană, și apoi, în partea a doua a vieții, a reînnoit epistola clasică și eglogele în latină, a scris biografii, a reîmprospătat studiul limbii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
t Tell: The Wife of Bath and Vernacular Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, nr. 1, 1996, p. 97. (trad. n.) 291 S. H. Rigby, op. cit., p. 140. 292 Ibidem. 98 trăirilor autentice, pentru ca apoi să dobândească și unele cunoștințe livrești. Libertatea de a-și alege soțul sau iubitul este fundamentată și întărită tot prin exemple scripturistice: „Deoarece și la Apostol scrie/ Că-i slobod să mi iau soțul ce mă-mbie/ și nu-i păcat de-mi fac pereche iarăș
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este o fabulă pastorală, cu iz legendar, deoarece încearcă să explice apariția cetății Fiesole. Tehnica narativă a autorului este în această operă superioară în comparație cu celelalte creații ale tinereții, deoarece renunță la digresiunile livrești sau mitologizante, care atât de mult umbreau povestea lui Florio și a Biancifiorei. Ninfale fiesolano este o novella în versuri.616 În atmosfera rarefiată a unui decor rustic idilic, naratorul schițează delicatele emoții ale unor adolescenți care se luptă cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se cheamă,/ Cred eu, că nu mai poți să rătăcești,/ Ci îndrăzneț cu fruntea sus pășești,/ Așa-i de credincioasă și-nțeleaptă./ Tu dacă vrei să umbli cale dreaptă/ Ascultă totdeauna vorba soații...”883, aducându-se în acest sens argumente livrești, din operele marilor filosofi ai antichității: „Seneca, el, a spus: <<Nevasta cea umilă-i mai presus/ Ca orișice.>> Iar Caton: <<Cum voiește,/ Așa să faci, căci dânsa poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]