1,871 matches
-
-o legumă de partid. În sfârșit, nu există domeniu al vieții noastre materiale și spirituale în România de azi care să nu fie degradat, de care să nu ne fie rușine. Și în tot acest timp, noi trebuie să scandăm lozinci spre proslăvirea lui Ceaușescu și a familiei sale, călcând prin glodul străzilor desfundate, căzând prin gurile de canal descoperite și nesemnalizate, pășind cu toții, cei 23 de milioane de cetățeni ai României socialiste, prin bezna fizică și spirituală a socialismului multilateral
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oameni dezgustați, intimidați, păziți, suspicionați, bănuiți, presupuși, notați, cercetați în labirinturile... cetății totale, cum a numit-o domnul acela, Dumitrescu. Cetatea totală! Eu i-aș zice mafie comunistă care, după ce te înfometează și te dezonorează ca om, te forțează prin lozinci agățate pe clădiri, în loc de firme și reclame frumoase, cum am văzut în Occident, să le urezi să trăiască, să le mulțumești pentru mizeria pe care ți-o oferă. Lozinci în loc de mâncare și bunăstare. Laude aduse incompetenței și prostiei, de nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
după ce te înfometează și te dezonorează ca om, te forțează prin lozinci agățate pe clădiri, în loc de firme și reclame frumoase, cum am văzut în Occident, să le urezi să trăiască, să le mulțumești pentru mizeria pe care ți-o oferă. Lozinci în loc de mâncare și bunăstare. Laude aduse incompetenței și prostiei, de nu-ți poți explica vremurile în care trăiești! Pumnul în gură, jargonul golănesc al păzitorilor castei care practică cel mai oribil apartheid împotriva propriului popor. Șleahtă de inculți brutali cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
împotriva propriului popor. Șleahtă de inculți brutali cu stele multe ca și titlurile academice. Figuri buhăite cu fălcile mai mari decât cutia craniană, plini de supremația forței lor. De câte ori pe clădirile instituțiilor sau la defilările prilejuite de sărbătorile comuniste privesc lozincile prin care ei își urează lor viață lungă, în loc de trăiască partidul comunist citesc partidul terorist. Sărac București de odinioară! Tu care ai fost micul Paris, cu grădini, tarafuri și veselie, cu mâncare bună, udată cu vin care azi se vinde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Nu de un antisemitism de factură cuzistă ar fi putut fi vorba. Încorsetați în principiile politice ale Europei apusene, ei nu vedeau primejdia străinilor și nici posibilitățile ei de rezolvare. Pe lângă agitația regionalistă, național țărăniștii fluturau în fața maselor populare și lozinci sociale. Liberalii erau puși la stâlpul infamiei și ca reprezentanți ai plutocrației bancare. Cu toate că evreii dispuneau de marea majoritate a capitalului din România, nicăieri nu auzeai un cuvânt despre ei. Democrația permitea o răfuială între partide, dar nicidecum între români
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Brașov. Acestea se încerca să fie captate de agitatori comuniști, prin discursuri patriotarde și prin sugerarea ideii că singura forță care ne poate ajuta contra fascismului și nazismului, care ne-au mutilat țara, ar fi numai Rusia Sovietică. Se strigau lozinci absurde de denigrare a Germaniei și Italiei și de adulare a U.R.S.S.-lui. Desprinzându-se cu dezgust de manifestanții atât de lipsiți de orizont, Nicolae Petrașcu îl întâlnește pe Boian, care în câteva cuvinte îl pune în cunoștință de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
gazetari străini, toți procomuniști. Publicul format din muncitori aduși anume pentru spectacol și aleși dintre cei mai fideli de la toate marile întreprinderi din București. Erau organizați să reacționeze comandat contra inculpaților, de o serie de mici dirijori, care comandau strigarea lozincilor. Astfel la introducerea acuzațiilor lozinca cea mai dură a fost: Moarte! Moarte lor! Moarte trădătorilor! într-o notă informativă, din 30 octombrie 1948 semnată Bucur 4, se dau ecouri din redacțiile ziarelor, precum și păreri ale diferitelor personalități în legătură cu oportunitatea procesului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
format din muncitori aduși anume pentru spectacol și aleși dintre cei mai fideli de la toate marile întreprinderi din București. Erau organizați să reacționeze comandat contra inculpaților, de o serie de mici dirijori, care comandau strigarea lozincilor. Astfel la introducerea acuzațiilor lozinca cea mai dură a fost: Moarte! Moarte lor! Moarte trădătorilor! într-o notă informativă, din 30 octombrie 1948 semnată Bucur 4, se dau ecouri din redacțiile ziarelor, precum și păreri ale diferitelor personalități în legătură cu oportunitatea procesului precum și cu punerea lui în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de rânduri, de fapt o chemare. In primele 20 de manifeste cu aproximație, data demonstrației era fixată pentru 16 decembrie la orele 18. Îmi imaginez o echipă de conspiratori dotați cu scări de 4-5 metri, căldărușe cu vopsele, pensoane, scriind lozinci de felul JOS COMUNISMUL, JOS DICTATURA, VREM LIBERTATE! și câte cele! și o alta, a Primăriei, (securității), din autoturnuri stergând fațadele din diferite părți ale Iașului cântând Savetuță ieși la poartă, pocnind de invidie pentru curajul căuzașilor. În spatele lor galeria
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Un răsunet”, Deșteaptă-te române a lui Andrei Mureșanu și o lumânare ce trebuia aprinsă la momentul oportun . La umbra statuii lui Cuza ar fi urmat să ia cuvântul câțiva dintre noi ... În tot acest timp s-ar fi strigat lozinci gen : Jos dictatura, jos comunismul, vrem democrație, vrem libertate ! etc. In final, în ideea solidarizării și afirmării că nu suntem singuri, așa cum își dorea atât de mult regimul, ne-am fi strâns de mână într-o mare horă a unității
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
relativ simplu . Cuvântul de ordine era :“Primăvara cade joi”, (consemnul “se vând portocale” se răsuflase) . Două enormități iraționale, ridicole , de prost gust, întâlnite în practici ilariante la spitalul de nebuni Socola . (N.n). “Membrii organizației trebuiau să sprijine discursurile cu lozinci : jos comunismul, jos dictatura, vrem democrație. Ștefan Prutianu a ezitat să preia conducerea acțiunii, temându-se de o provocare”. . . TIMP DE CÂTEVA ORE MEMBRII GRUPULUI AU STAȚIONAT ÎN PAIȚĂ AȘTEPTÂND SEMNALUL”!!! Scenariul evenimentelor de la Iași au rămas în continuare un
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
în 1924, într-o Predoslovie semnată M. Gușiță, se reiterează crezul artistic al revistei, ca punct de echilibru între „năzuința de primenire” care „stă în firea omului” și „legătura trainică de ceea ce a fost”. În același număr, Simion Mehedinți proclamă Lozinca adevăraților români: „Îndărăt spre poporul nostru!” Programul este susținut atât de articole cu caracter doctrinar-ideologic, cât și de literatura promovată. Din prima categorie se remarcă paginile semnate de Mihail Gușiță (Poezia noastră nouă), Cezar Petrescu (Despre o nouă boală a
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
decentă a lui D., romanul Limpedele chip al dimineții (1986) distonează. Tentată de un senzațional ieftin, narațiunea, a cărei acțiune se petrece în preajma și imediat după întoarcerea armelor din toamna lui 1944, păstrează tarele unui conformism pe care clișeele (și lozincile) presărate ici și colo îl fac și mai flagrant. Dacă potentații, legionarii („bande de gușteri”), reprezentanții regimului pe ducă au parte de zugrăviri în tonuri critice și câteodată în tușe caricaturale, de cealaltă parte a baricadei, ilegaliștii, „tovarășii” angajați în
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Paul Cernat dedică un studiu „Îmblânzitorului României socialiste”, poetului care a avut statutul simbolic de bard național, celui ce și-a asumat rolul de „poet comunitar etatizat” și a fost principalul creator de folclor nou, de sloganuri, marșuri, imnuri și lozinci partinice sacadate - Adrian Păunescu. Fiu al unui învățător liberal, fost deținut politic anticomunist, Adrian Păunescu s-a salvat găsindu-și o altă identiate, de fiu spiritual al lui Nicolae Ceaușescu. Iar Cârmaciul îl adoptă și-l utilizează pentru a-l
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Eram lacomă de artă sub toate formele, dar ce e ciudat e că uram disciplina”, va mărturisi mai târziu, în jurnalul adnotat Memoria ca zestre (2003). Din 1940, activează ilegal în mișcarea comunistă (aprobată de tată, condamnată de mamă), scriind lozinci pe ziduri. În 1943, se căsătorește cu Jean Colin, devenit mai târziu scriitorul Vladimir Colin. De pe la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, se produsese „schimbarea la față”, o alungire a oaselor feței, care va transforma o fetiță drăguță într-o adolescentă, apoi
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
înfocat (Dan Mănucă). „Este adevărat, schimbările de atitudine sunt punctuale, inconsecvente, recurente în cel mai bun caz. Apropierea de anul 1964 nu dicta liberalizarea in corpore a discursului istoric din România lui Dej”. Este interesant de consemnat cum au evoluat lozincile referitoare la Maiorescu. Astfel, dacă în perioada interbelică predominau cele de genul “înapoi, spre Maiorescu” (V. Streinu) sau “înainte, de la Maiorescu” (P. Constantinescu), în anii ’50 a avut mare trecere chemarea “înainte, împotriva lui Maiorescu”, neasumată însă de nimeni în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cazurile lui Alexandru Rosetti - directorul Fundației Regale pentru Literatură și Artă „Carol al II-lea” (1930-1940) și Constantin C. Giurescu - o vreme ministru al Propagandei - care au editat un volum de discursuri și îndrumări ale lui Carol al II-lea: Lozinci regale, 1939, 278 p. Ambii erau prieteni cu „regele-playboy”. (Vezi Dosarele istoriei nr. 5/2000.) Prin urmare, exista deja o bogată tradiție a oportunismului intelectual încă din perioada interbelică. 2. Manifestări istoriografice specifice perioadei de tranziție (1944-1948) în această perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de necesitatea unei transformări profunde a societății sovietice, este de natură să trezească preocuparea conducerii de la București. Politica de reforme economice și politice pe plan intern, ca și deschiderea amplă pe arena internațională inițiată de noul lider de la Kremlin sub lozinca perestroika și glasnost („restructurare” și „transparență”) iau prin surprindere conducerea română, cantonată în stereotipuri și canoane ideologice învechite, opacă la necesitatea unor transformări democratice profunde. Nicolae Ceaușescu, obișnuit să abordeze fără nici un fel de inhibiții raporturile cu Moscova și considerând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sprijină frățește în interesul comun al dezvoltării fiecăreia dintre ele și al lagărului socialist în ansamblu” (s.n.). Așa cum era de așteptat, sprijinul cel mai important venea din partea URSS, de la care și România primise și primea în continuare un „ajutor uriaș”. Lozinca „sprijinului frățesc”, sub masca internaționalismului proletar, putea ascunde și intervenția militară externă, atunci când „interesul comun” o cerea. Dacă modalitatea aleasă de sovietici pentru rezolvarea crizei ungare din toamna lui 1956 a fost convenabilă autorităților de la București, lucrurile se vor schimba
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
iunie 1957, pentru conducerea PMR, interesele lagărului prevalau, cel puțin la nivel declarativ, în fața intereselor naționale, iar caracteristicile generale ale socialismului erau considerate mai importante decât „specificul național”. Sintagma „comunism național” a fost pusă la zid, fiind catalogată ca o lozincă naționalistă burgheză, revizionistă, în contrast cu „slujirea intereselor internaționale” - “îndatorirea de căpetenie” a oamenilor muncii: „Cât privește așa-zisul comunism național - va arăta Dej -, această noțiune a fost pusă în circulație de propaganda burgheză și definește o poziție corespunzătoare intereselor de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îndatorirea de căpetenie” a oamenilor muncii: „Cât privește așa-zisul comunism național - va arăta Dej -, această noțiune a fost pusă în circulație de propaganda burgheză și definește o poziție corespunzătoare intereselor de clasă ale burgheziei. Prin folosirea unei astfel de lozinci, cercurile reacțiunii internaționale urmăresc, desigur, nu să îndrepte atenția mișcării comuniste spre studierea particularităților naționale, ci să infiltreze și să încurajeze izolarea națională, atitudinea potrivnică față de îmbinarea intereselor naționale și a intereselor internaționale, să alimenteze stările de spirit șovine, exagerarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apropie prea mulți ofițeri superiori, exceptându-l, se pare, pe generalul Coroamă, care în septembrie 1940 jucase un rol important în determinarea regelui Carol al II-lea să abdice. Campania din răsărit (1941-1944) a fost purtată de armata română sub lozinca „războiului contra bolșevismului”. Deși Antonescu s-a bucurat de un sprijin real în prima parte a acțiunilor de la est de Prut, ulterior baza sa de sprijin s-a erodat, inclusiv în rândurile armatei, până la trecerea unei părți a generalilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
000 de membri, numărul celor care au avut de suferit din cauza dictaturii comuniste fiind socotit la cca 700.000 (pentru o populație de numai trei milioane). Această întârziere a făcut ca, în 1991, să se mai țină încă mitinguri sub lozinca „Progres pe calea democratizării sub conducerea Partidului Muncii”. Acesta nu-și schimbase încă numele în Partidul Socialist - ceea ce se va întâmpla doar în iunie - și încerca să grăbească alegerile pentru a nu lăsa timp opoziției să se organizeze, tactică al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1989). Adevărații bellatores făceau parte din „poliția politică”, o adevărată castă, ubicuă, dar, în același timp, invizibilă, despre existența căreia amintea insistent o „reclamă” des întâlnită pe marginea drumurilor, pe care scornitorii de bancuri o deturnau de la sensul avut în lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar, trăiam într-o societate decerebrată, conformistă și amorțită, căreia i se potriveau de minune versurile lui Mircea Dinescu: „găinile n-aveau simț politic prea dezvoltat/ cârâiau în surdină și închideau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai cu detașare pedeapsa cu „cinci zile de izolare” pentru un deținut care a jucat „singur șah (construit din pâine)” (p. 357). Tragice erau și episoadele împușcării unor chiaburi (pp. 212-228), în vreme ce alți țărani „predau cotele cu carele încărcate, strigând lozinci și cu fanfare” (p. 228). în luptele purtate în munți cu opozanții regimului (pp. 264-311) trupele aveau, uneori, o eficiență slabă: după o lună de misiuni au prins doar doi „bandiți”, unul șchiop și altul orb (p. 271). în timpul confruntărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]